57. Îl va aduce mai aproape de voința Lui
Am auzit în 1 Yitro – 5 Februarie 1944
Despre versetul „îl va aduce mai aproape de voinţa Lui“ înţelepţii noştri au spus: „Cum aşa? El este forţat până când spune «vreau»“. Trebuie să înţelegem, de asemenea, de ce ne rugăm „să fie o dorinţă“, deoarece mai mult decât vrea viţelul să mănânce, vaca vrea să îl hrănească; atunci de ce trebuie să ne rugăm: „Să fie o dorinţă Deasupra“?
Este ştiut că atragerea abundenţei Superioare trebuie să fie precedată de o trezire de jos. Noi trebuie să înţelegem de ce avem nevoie de o trezire de jos, pentru că din acest motiv ne rugăm, ca să existe o voinţă Superioară. Aceasta înseamnă că trebuie să trezim o dorinţă de Sus, pentru a exista satisfacere jos.
Nu este suficient să avem o dorinţă. Trebuie să existe, de asemenea, şi bunăvoinţă din partea Dăruitorului. Deşi există sus o dorinţă generală de a face bine creaturilor Sale, El totuşi aşteaptă ca dorinţa noastră să trezească dorinţa Lui.
Cu alte cuvinte, dacă suntem incapabili să trezim dorinţa Lui, acesta este un semn că dorinţa care provine de la cel care primeşte este incompletă. Prin urmare, rugându-ne să existe o voinţă Superioară, dorinţa noastră devine o dorinţă autentică de a fi un Kli (vas) potrivit să primească abundenţa.
În acelaşi timp, trebuie să spunem că tot ceea ce facem, atât rău, cât şi bine, totul provine de Sus (aceasta înseamnă Providenţa Personală), Creatorul fiind cel care face totul. De asemenea, trebuie să regretăm faptele rele, chiar dacă şi ele se extind tot de Sus.
Mintea ne sileşte să nu regretăm, ci să justificăm raţiunea potrivit căreia merităm faptele rele. Cu toate astea, este exact invers: trebuie să regretăm că nu ne este permis să facem fapte bune, ceea ce este în mod sigur rezultatul unei pedepse, însemnând că nu suntem vrednici să servim Regele.
Dacă totul este condus, cum putem spune că suntem nevrednici, de vreme ce jos nu există acţiune independentă? În acest scop ne sunt date gânduri şi dorinţe rele care ne îndepărtează de munca lui Dumnezeu, întrucât nu suntem demni să îl slujim. Din acest motiv, aici apare o rugăciune, deoarece există un loc care trebuie corectat pentru a fi demni şi capabili să primim lucrarea Regelui.
Acum putem înţelege de ce există o rugăciune pentru orice problemă. Această problemă trebuie să vină ca o pedeapsă, iar pedepsele trebuie să fie corectări, deoarece există regula că pedeapsa este o corectare. Atunci, de ce ne rugăm Creatorului să ne scape de corectări?
Înţelepţii noştri spun despre versetul: „atunci fratele tău s-ar cuveni să fie dezonorat în faţa ochilor tăi“, din moment ce fratele tău este lovit. Noi trebuie să ştim că rugăciunea corectează omul mai mult decât pedeapsa. Astfel, când în locul pedepsei apare rugăciunea, suferinţa este ridicată, iar rugăciunea îi ia locul pentru a corecta corpul.
Acesta este sensul a ceea ce înţelepţii noştri au spus: „Răsplătit – prin Tora; nerăsplătit – prin suferinţă“. Trebuie să ştim că pe calea Torei avem mai mult succes şi mai multe de câştigat decât pe calea suferinţei, deoarece Kelim (vase) care vor fi potrivite să primească Lumina Superioară sunt mai largi şi pot să atingă Dvekut (adeziune) cu El.
Acesta este înţelesul versetului: „El este forţat până când spune «vreau»“, ceea ce înseamnă că Însuşi Creatorul spune: „Vreau faptele celor de jos“.
Sensul rugăciunii este cel spus de înţelepţi: „Creatorul râvnea la rugăciunile celor drepţi“ unde, prin rugăciune, sunt pregătite Kelim pentru a se potrivi Creatorului, astfel încât El să poată dărui ulterior abundenţa, atunci când va exista un Kli potrivit pentru a o primi.