45. Două discernăminte în Tora şi în muncă
Am auzit în 1 elul, 5 septembrie 1948
Sunt două discernăminte în Tora şi două discernăminte în muncă. Primul este discernământul fricii, al doilea este discernământul iubirii. Tora este numită o stare de perfecţiune, adică nu vorbim despre starea în care se găseşte munca omului, ci vorbim exclusiv despre Tora.
Primul este numit „iubire“ şi se referă la faptul că omul doreşte cu ardoare să afle căile Creatorului şi comorile Sale ascunse, iar pentru asta face toate eforturile necesare şi se străduieşte să-şi îndeplinească dorinţa. Omul consideră tot ceea ce a extras din Tora prin studiu personal ca fiind un dar nepreţuit. În funcţie de creşterea importanţei acordată Torei, omul creşte treptat până când i se arată, puţin câte puţin şi pe măsura străduinţei lui, secretele Torei.
Al doilea discernământ este frica, ceea ce înseamnă că omul vrea să fie un servitor al Creatorului. Întrucât „cel care nu cunoaşte porunca Celui de Sus, cum Îl va sluji?“, omul se teme şi este îngrozit de faptul că nu ştie cum să Îl servească pe Creator.
Atunci când învaţă în acest fel, de fiecare dată când descoperă un gust în Tora şi îl poate folosi, omul se simte înălţat şi emoţionat în funcţie de cât de mult apreciază faptul că i-a fost acordat ceva din Tora. Iar dacă continuă în acelaşi mod, treptat i se vor dezvălui secretele Torei.
Aici apare o diferenţă între învăţăturile exterioare şi înţelepciunea Torei. În cazul învăţăturilor exterioare entuziasmul reduce intelectul, deoarece emoţia este opusă intelectului. Prin urmare, entuziasmul diminuează înţelegerea minţii.
Însă în înţelepciunea Torei entuziasmul este esenţial, deoarece Tora este viaţă, aşa după cum este scris: „înţelepciunea păzeşte viaţa posesorului ei“, iar înţelepciunea şi viaţa sunt acelaşi lucru.
Prin urmare, aşa cum înţelepciunea apare în minte, la fel apare şi în simţuri, pentru că Lumina vieţii umple toate organele. (Cred că acesta este motivul pentru care omul ar trebui să se asigure că este întotdeauna încântat de înţelepciunea Torei, deoarece entuziasmul face deosebire între o învăţătură exterioară şi înţelepciunea Torei.)
La fel se întâmplă şi în muncă, ea fiind considerată linia stângă, deoarece este primire. Primirea se referă la faptul că omul vrea să primescă pentru că simte o lipsă, iar lipsa poate fi de trei feluri: 1) dorinţa individului; 2) dorinţa publicului; 3) dorinţa Șchina (Divinitate).
Orice dorinţă se consideră că vrea să umple o deficienţă; prin urmare, este considerată linia stângă şi primire. Cu toate acestea, Tora înseamnă că omul nu lucrează din cauza faptului că simte o lipsă care trebuie corectată, ci pentru că vrea să dăruiască mulţumire Creatorului său. (Acest lucru este similar cu rugăciunea, elogiul şi recunoştinţa. Când omul se angajează pe o cale pe care simte perfecţiunea şi nu vede nicio lipsă în lume, aceasta se cheamă „Tora“. Însă dacă omul acţionează în timp ce simte un neajuns, aceasta se cheamă „muncă“.)
De asemenea, există două discernăminte care trebuie făcute în timpul muncii: 1) din cauza iubirii pentru Creator, atunci când omul vrea să adere la Creator, când simte că acesta este locul în care îşi poate exprima măsura iubirii pe care o simte pentru Creator; 2) din cauza fricii, atunci când omul are frică de Creator.