25. Lucrurile care provin din inimă
Am auzit de 5 Av, 25 iulie 1944, în timpul unei mese festive la finalizarea unei părţi din Zohar
În ceea ce priveşte lucrurile care provin din inimă, ele pătrund în inimă.
De ce vedem că deşi lucrurile au intrat în inima omului, el totuşi cade de la nivelul său?
Când omul aude cuvintele Torei de la învăţătorul său, el le acceptă imediat şi decide să examineze cuvintele învăţătorului cu inima şi sufletul. Însă când iese apoi în lume el vede, râvneşte şi este influenţat de nenumăratele dorinţe care împresoară lumea, iar atunci mintea, inima şi voinţa lui se anulează în faţa majorităţii.
Câtă vreme nu are nicio putere să judece lumea pe o scală a meritului, lumea îl subjugă. Dorinţele lui se amestecă cu dorinţele celorlalţi şi este mânat ca oile la tăiere. În această stare nu are de ales, fiind silit să gândească, să vrea, să tânjească şi să ceară tot ceea ce majoritatea cere. Astfel, alege gândurile lor străine, poftele lor dezgustătoare şi dorinţele lor care sunt străine de spiritul Torei. În această stare omul nu are puterea de a supune majoritatea.
În schimb, există un singur îndemn: să se „agaţe“ de învăţătorul lui şi de cărţi. Aceasta se numeşte „din gura cărţilor şi din gura autorilor“. Doar dacă se alătură lor îşi poate schimba în bine gândurile şi voinţa. Cu toate acestea, argumentele subtile nu îl vor ajuta să-şi schimbe gândurile, ci numai Dvekut (adeziune) o poate face, pentru că este un remediu miraculos care îl reformează.
Doar atunci când se află în interiorul Kdușa (Sfinţenie) omul poate discuta cu sine însuşi şi se poate lansa în polemici inteligente referitoare la faptul că mintea îl obligă să urmeze întotdeauna calea Creatorului. Chiar dacă omul este înţelept şi convins că poate folosi deja această înţelepciune pentru a învinge Sitra Ahra (cealaltă parte), trebuie să aibă în vedere faptul că toate acestea sunt lipsite de valoare.
Aceasta nu este arma cu care poate câştiga războiul împotriva dorinţei, pentru că toate aceste concepte sunt doar consecinţa dobândirii Dvekut de care am amintit mai sus. Cu alte cuvinte, toate conceptele pe baza cărora îşi construieşte concluziile, spunând că trebuie să urmeze întotdeauna calea Creatorului, sunt întemeiate pe Dvekut cu învăţătorul său. Astfel, dacă pierde fundamentul, toate conceptele lui vor fi neputincioase, deoarece nu vor avea fundaţie.
Prin urmare, omul nu trebuie să se bazeze pe mintea lui, ci trebuie să se „agaţe“ din nou de cărţi şi autori pentru că doar acestea îl pot ajuta, şi nu raţiunea şi înţelepciunea, pentru că ele sunt lipsite de viaţă.