Extrase selectate din surse
Congresul mondial de Cabala - „Ne conectăm la “Nu există nimeni în afară de El”" - Mai 2025
Lecția 6: O rugăciune a celor mulţi pentru a-L dezvălui pe Cel Unic
Extrase selectate din surse
1. Rabaş - Art.15, 1986 “Rugăciunea celor mulţi”
„Putem interpreta cuvintele Zohar-ului, care îi sfătuieşte pe acei oameni cu o cerinţă interioară, care nu pot accepta starea în care se află pentru că ei nu văd niciun progres în munca lui Dumnezeu şi cred ce este scris (Deuteronom 30:20), “Să îl iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, să asculţi vocea Sa, şi să te alipeşti de EL, pentru că aceasta este viaţa ta, şi lungimea zilelor tale”. Ei observă că le lipseşte iubirea şi Dvekut [adeziunea/alipirea] şi nu simt viaţa în Torah şi nu ştiu cum să găsească sfat pentru ca sufletele lor să ajungă să simtă în componentele lor, ceea ce textul ne spune.
Sfatul este să ceri pentru întregul colectiv. Cu alte cuvinte, pentru tot ceea ce o persoană simte că îi lipseşte şi pentru care cere împlinire, persoana nu trebuie să se considere pe sine o excepţie sau că merită mai mult decât ceea ce are colectivul. Mai degrabă, “Locuiesc în mijlocul propriului Meu popor”, înseamnă că mă rog pentru întregul colectiv pentru că doresc să ajung la o stare în care eu să nu mai am nicio grijă pentru mine însumi oricare ar fi, ci doar pentru ca, Creatorul să fie mulţumit. Prin urmare, pentru mine nu e nicio diferenţă dacă Creatorul găseşte plăcere în mine sau poate primi plăcere de la alţii.
Cu alte cuvinte, el cere Creatorului să ne dea o înţelegere, care este numită “în întregime pentru Creator”. Înseamnă că el va fi sigur că nu se înşală pe sine vrând să dăruiască Creatorului, că poate el se gândeşte cu adevărat doar la propria iubire de sine, adică va simţi încântarea şi plăcerea.
De aceea el se roagă pentru colectiv. Aceasta înseamnă că dacă sunt câţiva oameni în colectiv care pot atinge scopul Dvekut cu Creatorul, iar aceasta va aduce mai multă mulţumire Creatorului decât dacă el însuşi ar fi recompensat cu apropierea de Creator, el se exclude pe sine însuşi. În schimb doreşte ca, Creatorul să îl ajute pentru că acest lucru va aduce mai multă mulţumire sus decât ar aduce munca sa. Din acest motiv se roagă pentru colectiv pentru ca, Creatorul să ajute întregul colectiv şi să le dea acel sentiment - că ei primesc satisfacţie din a fi capabili să dăruiască Creatorului, să Îi aducă mulţumire
Şi din moment ce orice necesită o trezire de jos, el dă această trezire, iar alţii vor primi trezirea de sus, oricine despre care Creatorul ştie că îi va fi mai de folos Lui. Rezultă că dacă el are puterea de a cere o asemenea rugăciune, atunci va fi supus cu siguranţă unui adevărat test - dacă este de acord cu o asemenea rugăciune.
Oricum, dacă el ştie că tot ce spune sunt doar vorbe goale, ce poate face când vede că o asemenea rugăciune este dezaprobată de corp, de a avea pură dăruire fără o picătură de primire?
Aşadar aici există doar faimosul sfat – să se roage Creatorului şi să creadă deasupra raţiunii că, Creatorul îl poate ajuta atât pe el, cât şi întregul colectiv."
2. Rabaş - Art.15, 1986 “Rugăciunea celor mulţi”
„Acum putem înţelege importanţa rugăciunii celor mulţi, după cum este scris, ‘Sălăşluiesc în mijlocul poporului meu”. Zohar-ul spune “Omul nu trebuie să se retragă niciodată dintre oameni, deoarece mila Creatorului este întotdeauna asupra tuturor oamenilor strânşi laolaltă”.
Aceasta înseamnă că dacă cineva cere Creatorului să îi dea vasele dăruirii- aşa cum au spus înţelepţii noştri, “Fii iertător ca EL”- trebuie să se roage pentru întregul colectiv. Aceasta deoarece atunci este evident că ţelul său este ca, Creatorul să îi dea vase de dăruire pură, aşa cum este scris, “Mila Creatorului este întotdeauna asupra tuturor oamenilor strânşi laolaltă”. Este ştiut că de sus nu există nicio dăruire cu jumătate de măsură. Aceasta înseamnă că atunci când abundenţa este dăruită de sus în jos este pentru întregul colectiv."
3. Rabaş - Art.7, 1986 “Importanţa Rugăciunii celor mulţi”
„Baal HaSulam a explicat chestiunea rugăciunii celor mulţi că atunci când omul se roagă pentru cei mulţi; aceasta este numită “rugăciunea celor mulți”. Din acest motiv o rugăciune a celor mulți este numită “un timp de bunăvoinţă”.
Când omul se roagă pentru el însuși, el a defăimat şi întreabă dacă rugăciunea sa merită cu adevărat acceptare. Dar când se roagă pentru toţi, devine irelevant să examinăm şi să vedem dacă merită ca rugăciunea sa să fie ascultată deoarece nu cere nimic pentru sine, ci doar pentru toţi ceilalţi.
Din acest motiv s-a spus că rugăciunea celor mulţi este numită “un timp de bunăvoinţă”, iar rugăciunea sa primeşte răspuns."
4. Rabaș - Art.217 “Fugi iubitul meu”
„Este o regulă importantă că omul însuși este numit „o creatură”, adică doar el singur. În afară de el, este deja considerată sfânta Șchina. Rezultă că atunci când se roagă pentru contemporanii săi, se consideră că se roagă pentru sfânta Șchina, care se află în exil și are nevoie de toate mântuirile. Acesta este sensul eternității și tocmai în acest fel poate fi revelată lumina milei.
Un alt motiv pentru care ar trebui să ne rugăm numai pentru publicul larg este necesitatea de a dezvălui lumina milei, care este lumina dăruirii. Este o regulă că este imposibil să primești ceva fără echivalență. Mai degrabă, trebuie să existe întotdeauna echivalență.
Prin urmare, atunci când omul evocă milă asupra lui însuși, rezultă că el este angajat în primirea pentru sine. Și cu cât se roagă mai mult, nu numai că nu pregătește Kli (vasul) echivalenței, ci, dimpotrivă, se formează scântei de primire în interiorul lui.
Se dovedește că el merge în direcție opusă: în timp ce ar trebui să pregătească vase de dăruire, el pregătește vase de primire. „Alipește-te de atributele Sale” înseamnă în mod specific „Așa cum El este milostiv, așa și tu ești milostiv”.
Prin urmare, atunci când se roagă pentru public, prin această rugăciune se angajează în dăruire. Și cu cât se roagă mai mult, în aceeași măsură formează vase de dăruire, prin care lumina dăruirii, numită „milostivă”, poate fi revelată.
Primind lumina milei, există capacitatea de a dezvălui mai târziu calitatea de „milostiv”."
5. Zohar pentru toți, Introducere la Cartea Zohar, “Tora și rugăciunea”, pct. 183
„Rugăciunea pentru care ne rugăm este corectarea sfintei Şchina, pentru a extinde abundența la ea, pentru a-i satisface toate deficiențele, pentru că, prin urmare, toate cererile sunt la plural, precum “Și dă-ne cunoaștere de la Tine” sau “Adu-ne înapoi, Tatăl nostru, în legea Ta”.
Aceasta este aşa pentru că rugăciunea este pentru întregul Israel, deoarece tot ce există în sfânta Şchina există în întregul Israel. Și ceea ce îi lipsește ei lipsește în întregul Israel. Rezultă că atunci când ne rugăm pentru întregul Israel, ne rugăm pentru sfânta Şchina, întrucât sunt același lucru. Astfel, înainte de rugăciune, trebuie să căutăm deficiențele din Şchina, pentru a ști ce trebuie corectat și împlinit în ea."
6. Zohar pentru toţi, VaYechi (Iacob a trăit), "Adunați-vă, ca să vă pot spune" pct. 514-516
„Toate rugăciunile din lume, rugăciunile celor mulţi, sunt rugăciuni. Dar o rugăciune solitară nu intră înaintea Sfântului Rege, decât cu mare forță. Aceasta pentru că înainte ca rugăciunea să intre pentru a fi încununată la locul ei, Creatorul o urmărește, o observă și observă păcatele și meritele acelei persoane, ceea ce El nu face cu o rugăciune a celor mulţi, unde mai multe rugăciuni nu sunt de la drepți, iar toate intră înaintea Creatorului și El nu observă fărădelegile lor.
“El a privit rugăciunea celor săraci”. El întoarce rugăciunea și o examinează din toate părțile și consideră cu ce dorință a fost făcută rugăciunea, cine este persoana care a făcut rugăciunea aceea și care sunt faptele sale. Prin urmare, omul ar trebui să se roage rugăciunea omului în colectiv, deoarece El nu disprețuiește rugăciunea lor, chiar dacă nu sunt toți cu intenție și dorința inimii, așa cum este scris: “El a privit rugăciunea celor săraci”. Astfel, El respectă doar rugăciunea unui individ, dar cu o rugăciune a celor mulţi, El nu disprețuiește rugăciunea lor, deși sunt nevrednici.
“El a privit rugăciunea celor săraci” înseamnă că El acceptă rugăciunea lui, dar el este un individ care este amestecat cu cei mulți. Prin urmare, rugăciunea lui este ca o rugăciune a celor mulţi. Și cine este un individ care este amestecat cu cei mulți? Este Iacov, pentru că el conține ambele părți – dreapta și stânga, Avraam și Isaac, și el își cheamă fiii și face rugăciunea pentru ei.
Și care este rugăciunea care este pe deplin împlinită mai sus? Este o rugăciune ca copiii lui Israel să nu piară în exil. Pentru că fiecare rugăciune în favoarea Şchina este primită în totalitate. Și când Israelul este în exil, Şchina este cu ei. Acesta este motivul pentru care rugăciunea este privită ca fiind în favoarea Şchina și este acceptată în totalitate."
7. Zohar pentru toţi, VaYeţe (Şi Iacob a plecat), “Amintirea și vizitarea" pct. 284-285
„Oriunde își face omul rugăciunea, el ar trebui să se includă în public, în mulţimea diferită, așa cum este scris despre Sunamite când Elisei i-a spus: “S-ar fi spus despre tine regelui sau căpitanului armatei?” “Ai vrea să se spună Regelui despre tine”, deoarece acea zi era sărbătoarea primei zile a anului și ziua în care Malchut de pe firmament stăpânește și condamnă lumea. În acel moment, Creatorul este numit “Regele judecăţii” și de aceea i-a spus: “S-ar fi vorbit despre tine regelui”, deoarece el L-a numit pe Creator “Rege”.
Și ea a spus: “Eu locuiesc în mijlocul propriului meu popor”. Cu alte cuvinte, ea a spus: "Nu vreau să fiu menționată mai sus, ci să-mi pun capul în mulțime și să nu părăsesc publicul. În mod similar, omul ar trebui să fie inclus în public și să nu iasă în evidență ca unic, astfel încât calomniatorii să nu se uite la el și să-i pomenească păcatele."
8. Rabaș - Art.5, 1991 “Ce înseamnă că faptele bune ale celor drepți sunt generațiile, în muncă”
„Îi cerem Creatorului să ne dea puterea să îndeplinim toate acțiunile noastre pentru Tine, adică de dragul Creatorului. Altfel, adică dacă nu ne ajuți, toate acțiunile noastre vor fi doar în folosul nostru. Adică „Dacă nu”, adică „Dacă Tu nu ne ajuți, toate acțiunile noastre vor fi numai pentru noi înșine, în folosul nostru, pentru că suntem neputincioși să ne biruim dorința de a primi. Prin urmare, ajută-ne să putem munci pentru Tine. Prin urmare, Tu trebuie să ne ajuți”. Aceasta se numește „Fă de dragul Tău”, adică fă asta, dă-ne puterea dorinței de a dărui. Altfel, suntem condamnați; vom rămâne în dorința de a primi de dragul nostru."