Extrase selectate din surse

Congresul mondial de Cabala - „Ne conectăm la “Nu există nimeni în afară de El”” - Mai 2025

Lecția 5: Coborârile ca trambulină pentru ascensiuni

Extrase selectate din surse

1. Rabaș - Art.29, 1986-”Lișma și LoLișma”

Înainte ca o persoană să finalizeze munca și să iasă din domeniul Klipot [coji / coji], el nu vede măsura intrării sale în Kdușa. Tot ce vede este că de fiecare dată este mai departe, deoarece opusul lui Kdușa dezvăluie răul din el. Înainte să apară lumina Kdușa, o persoană nu poate vedea forma reală a răului în el. Așa cum am spus mai sus, exact acolo unde este lumină putem vedea murdăria care este în casă.
Rezultă că cineva nu poate ști ce poate considera o stare bună. Adică s-ar putea ca o persoană să simtă că este în coborâre, ceea ce înseamnă că vede că nu are nicio dorință de Tora și Mițvot. El vede că acum are mai multă pasiune pentru iubirea de sine decât, de exemplu, ieri. Astfel, o persoană ar trebui să spună că probabil, ieri se afla într-o stare în care privea oameni care erau preocupați de mijloace corporale, cu satisfacerea dorinței lor de a primi, el a rămas departe de ei și nu a putut vedea în ei adulți inteligenți degradându-se în a fi într-o astfel de stare joasă.
Dar acum vede că este unul dintre ei și nu are nicio rușine în a-și simți starea joasă. Mai degrabă, este un lucru obișnuit pentru el, de parcă niciodată nu s-a gândit la spiritualitate. Pentru a înțelege mai bine, să luăm exemplu, când o persoană trebuie să se trezească, înainte de zori. Când este trezit de ceasul deșteptător sau de o persoană, simte că trebuie să se ridice pentru a sluji Creatorului. Începe să simtă importanța problemei și, prin urmare, se ridică repede, deoarece simţirea importanței de a-l sluji pe Creator îi dă putere să se trezească repede.
Fără îndoială, la acel moment se află în stare de ascensiune. Adică, nu corporalitatea îi dă putere să muncească, ci spiritualitatea lui, sentimentul său că acum va avea contact cu Creatorul, în orice fel, este suficient pentru a-i da putere să muncească și nu se gândeşte la orice altceva decât la Creator. El simte că acum este considerat ca fiind viu, iar fără spiritualitate este considerat mort. Firește, el simte că se află într-o stare de ascensiune.
Într-adevăr, o persoană nu-și poate determina starea, să simtă că este îndepărtată. Adică, dacă este o persoană care dorește să meargă pe calea dăruirii, trebuie să înțeleagă că de sus i se oferă un tratament special, că a fost coborât din starea anterioară, ca să înceapă să contemple cu adevărat scopul, adică ce i se cere omului și ce vrea omul să-i dea Creatorul. Dar când se află într-o stare de ascensiune, când are dorință pentru Tora și Mițvot, nu are nevoie să-şi facă griji de spiritualitate. În schimb, el vede că va rămâne așa întreaga viață, pentru că este fericit în acest fel.
Prin urmare, rezultă că, coborârea pe care a primit-o este pentru binele său, în sensul că primește tratament special, că a fost coborât din starea sa, unde a crezut că are o oarecare întregire. Acest lucru este evident în acordul său de a rămâne în starea actuală întreaga sa viață.
Dar acum, când vede că este departe de spiritualitate, el începe să se gândească: „Ce mi se cere cu adevărat? Ce ar trebui să fac? Care este scopul pe care ar trebui să-l ating?" El vede că nu are putere să lucreze și se găsește într-o stare de „între cer și pământ". Apoi, singura întărire a omului este aceea că numai Creatorul îl poate ajuta, iar de unul singur, este osândit.
S-a spus despre acest lucru (Isaia, 4:31): „Totuși cei care speră la Domnul vor câștiga noi puteri”, ceea ce înseamnă acei oameni care speră pentru Creator. Aceasta înseamnă că cei care văd că nu există nimeni altcineva în lume care să-i ajute să-și recapete puterea, de fiecare dată. Rezultă că această coborâre este de fapt o ascensiune, ceea ce înseamnă că această coborâre pe care o simt le permite să crească în grad, deoarece „nu există lumină fără Kli”.
Rezultă că atunci când a crezut că se află într-o stare de ascensiune, el nu avea nicio dorință în care Creatorul să pună ceva, din moment ce Kli-ul său era plin și nu mai era loc să pună ceva înăuntru. Dar acum când simte că se află într-o stare de coborâre, începe să-și vadă deficiențele și principalele motive care îl opresc în realizarea Dvekut cu Creatorul. În acea perioadă știe ce ajutor să ceară Creatorului, deoarece vede adevărul, adevăratul obstacol.
Conform celor de mai sus, nu se poate spune că Creatorul l-a îndepărtat de munca pentru Creator. Dovada acestui fapt este că el se află într-o stare de coborâre, ceea ce înseamnă că Creatorul l-a aruncat din muncă și nu vrea ca el să lucreze pentru El. Nu este așa. Dimpotrivă, pentru că Creatorul vrea să-l apropie, când a simțit că este în ascensiune, El nu a putut să-l apropie pentru că nu avea Kelim.
Pentru a-i da Kelim, Creatorul a trebuit să-l scoată din starea sa și să-l aducă într-o stare în care se simte deficient. Apoi, Creatorul îi poate da ajutor de sus, după cum au spus înțelepții noștri: „Cel care vine să se purifice este ajutat. Sfântul Zohar întreabă: ‘Cu ce?’ Și el răspunde: ‘Cu un suflet sfânt’.” Adică, el este făcut să simtă că sufletul este o parte a lui Dumnezeu de deasupra, iar apoi intră în Kdușa. În acea perioadă poate merge de la grad la grad până își completează sufletul raportat la ceea ce trebuie să corecteze. 

2. Rabaș - Art.34, 1988 “Ce sunt Ziua și Noaptea în muncă”

„Omul ar trebui să știe că trebuie să simtă ceea ce este întuneric, altfel nu se va putea bucura de lumină, deoarece în orice dorește o persoană să guste orice aromă, dacă merită să fie folosită, trebuie să învețe unul de la celălalt, așa cum este scris, “ca avantajul luminii din întuneric”. La fel, omul nu se poate bucura de odihnă decât dacă știe ce este oboseala.
Din acest motiv, omul trebuie să treacă printr-un proces de ascensiuni și coborâri. Cu toate acestea, nu trebuie să fie impresionat de coborâri. În schimb, ar trebui să facă eforturi pentru a nu fugi de luptă. Din acest motiv, deși în timpul lucrului el trebuie să știe că sunt două lucruri, la sfârșitul muncii vede că lumina și întunericul sunt ca două picioare care conduc omul către scop."

3. Rabaș - Art.22, 1989 “De ce sunt patru întrebări care se pun în special în noaptea de Pesah”

„Noi nu avem cunoștințele necesare pentru a aprecia ascensiunea; înseamnă că nu avem cunoștințele necesare pentru a înțelege valoarea unui singur minut în care să avem puterea de a crede în Creator și să simțim o anumită senzație de măreție a Creatorului, că într-o stare de ascensiune avem dorința să ne anulăm înaintea Lui, fără niciun motiv, ca o lumânare înaintea unei torțe. În mod natural, nu ne putem bucura de faptul că Creatorul ne-a adus mai aproape și ne-a dat o oarecare apropiere, din care ar trebui să obținem bucuria și euforia pe care ar trebui să ne-o aducă. Cu toate acestea, din moment ce nu avem importanța pentru a discerne, bucuria apare numai în funcție de importanță, […].
Acesta este motivul pentru care ni s-au dat coborâri, ca să fim în măsură să învățăm importanța ascensiunii, așa cum este scris: "Ca și beneficiul luminii față de întuneric". În special prin coborâri omul poate ajunge să cunoască și să aprecieze ascensiunile."

4. Rabaș - Scrisoarea 77

„Dar pe calea lui Baal HaSulam, unde întreaga temelie este că trebuie să ceri ca toate gândurile şi dorinţele să fie în beneficiul Creatorului, apare imediat o reprezentare a umilinţei numită Şchina în praf. Prin urmare, trebuie să fim impresionaţi de coborâre, deoarece mai mulţi bănuţi se alătură într-o mare sumă.
 Aşa am aflat că, "nu există nici o absenţă în spiritualitate", ci mai degrabă că a plecat temporar pentru a avea loc de lucru pentru a avansa. Acest lucru se întâmplă pentru că fiecare moment în care cercetăm în sfinţenie intră în domeniul sfinţeniei şi o persoană coboară numai pentru a sorta mai multe scântei de sfinţenie.
Cu toate acestea, există un sfat, că omul nu trebuie să aştepte până când gradul lui este redus pentru el şi atunci când simte josnicia el se ridică din nou şi această ascensiune este privită ca o sortare a unei părţi în sfinţenie. În schimb, el însuşi coboară şi ridică alte scântei şi le ridică în domeniul sfinţeniei.
 Aşa cum au spus înţelepţii noştri: "Înainte de a pierde, eu caut" (Şabat, 152), adică înainte de a pierde situaţia în care mă aflu, încep să caut. Aşa cum a spus Baal HaSulam despre regele David, care a spus: "Voi trezi zorii". Înţelepţii noştri au spus: "Eu trezesc zorii şi nu zorii mă trezesc".
Prin urmare, păstrarea este în primul rând în timpul ascensiunii, şi nu în timpul coborârii. În timpul urcării trebuie să extindem frica, ca nu cumva să fim împinşi afară, Doamne fereşte. Dar, după toate acestea, tot ce ne trebuie este să strigăm către Împărat şi să cerem mila Sa asupra noastră odată pentru totdeauna."

5. Rabaş - Art.6, 1989 “Ce este Mai presus de rațiune, în muncă”

„În timpul muncii, omul ar trebui să spună: „Dacă nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?” În acel moment în muncă, ei cred că fac ei înșiși ascensiunile și coborârile, că sunt oameni de război, numiți Țava, „oameni puternici”. După aceea, când sunt răscumpărați, ei înțeleg că Creatorul este Domnul oștirilor (Țvaot), adică Creatorul a făcut toate urcările și coborârile pe care le-au avut.
Cu alte cuvinte, chiar și coborârile vin de la Creator. Omul nu primește atât de multe urcări și coborâri fără niciun motiv. Mai degrabă, Creatorul a provocat toate acele ieșiri. Putem interpreta „ieșire” ca „ieșire din Kdușa (sfințenie)”, iar Ba (vine) ca „venirea la Kdușa”. Creatorul face totul."

6. Baal HaSulam - Șamati 172 “Problema piedicilor și a întârzierilor”

„Toate piedicile și întârzierile ce apar înaintea ochilor noștri sunt doar forme de apropiere – Creatorul vrea să ne aducă mai aproape. Și toate aceste piedici ne aduc mai aproape, din moment ce fără ele nu am avea posibilitatea de a ne apropia de El. Aceasta se datorează  faptului că, prin natura noastră, nu există distanță mai mare, din moment ce suntem făcuți din materie pură și Creatorul este mai înalt decât înălțimea. Și doar atunci când persoana începe să abordeze drumul, începe de fapt să simtă distanța dintre noi. Și orice întârziere pe care cineva o depășește, face ca drumul să fie mai aproape de acea persoană."

7. Rabaș - Art.6, 1990 “Când trebuie omul să folosească mândria în muncă”

„Omul ar trebui să acorde atenție acestui lucru și să creadă că Creatorul are grijă de el și îl ghidează pe calea care duce la palatul Regelui. Rezultă că ar trebui să fie fericit că Creatorul îl veghează și îi dă și coborârile. Adică, omul ar trebui să creadă, atât cât poate înțelege, că Creatorul îi dă ascensiunile, deoarece cu siguranță, omul nu poate spune că el însuși câștigă ascensiunile, ci că Creatorul vrea să-l apropie și de aceea îi dă ascensiunile."

8. Baal HaSulam - Șamati 19 “Ce înseamnă că Cel de Sus urăște corpurile, în muncă”

„Speranţa omului ar trebui să fie centrată pe stările în care experimentează permanent ascensiuni şi coborâri. Prin urmare, omul aşteaptă de la Creator ca El să-l recompenseze deschizându-i ochii, astfel încât să aibă puterea de a depăşi obstacolele şi de a munci numai pentru beneficiul Creatorului. Este aşa cum a fost scris: „Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta“. Aceasta se referă la Sfânta Șchina (Divinitate). Omul cere: „să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele“ (Psalmi, 27, 4)."