Extrase selectate din surse

Congresul mondial de Cabala  - „Ne conectăm la “Nu există nimeni în afară de El”" - Mai 2025

Lecția 3: „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine este pentru mine?"

Extrase selectate din surse

1. Baal HaSulam, Scrisoarea nr 16

„Am afirmat deja în numele lui Baal Șem Tov că, mai înainte de a îndeplini o Mițva, omul nu trebuie, sub nicio formă, să ia în considerație Providența Privată. În schimb, ar trebui să spună, „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine este?” Dar după faptă, el ar trebui să reconsidere și să creadă că nu „prin puterea mea și forța mâinii mele” am îndeplinit eu această Mițva, ci doar prin puterea Creatorului, care a plănuit toate acestea dinainte pentru mine, eu fiind astfel obligat să le îndeplinesc.
Aceeași ordine se respectă și în chestiunile materiale, căci spiritualitatea și materialitatea sunt egale. Ca atare, înainte de a pleca la muncă pentru a-și câștiga traiul zilnic, omul ar trebui să-și ia gândul de la Providența Privată și să spună, „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine este?” și să îndeplinească în materialitate tot ceea ce este necesar pentru a-și câștiga traiul, ca toți ceilalți oameni. 
Dar seara, când se întoarce acasă cu câștigul său, el nu ar trebui să creadă că acesta se datorează inventivității sale. În schimb, trebuie să spună că și-ar fi câștigat traiul chiar dacă ar fi zăcut într-o pivniță toată ziua, căci Creatorul a planificat dinainte toate acestea cu privire la el și așa trebuie să se întâmple. 
Deși toate acestea par contradictorii și de neacceptat de către mintea superficială, omul trebuie să fie convins că au fost prevăzute de Creator pentru el în legea Sa, cum știm din cărți și de la autori.
Aceasta este semnificația unificării HaVaYaH - Elokim. HaVaYaH este Providența Privată, în care Creatorul face totul și nu are nevoie de ajutorul locuitorilor caselor de lut. Elokim (Dumnezeu) în Gematria este haTeva [Natura]. Iar omul care se comportă în conformitate cu natura pe care El a insuflat-o în sistemele materiale ale cerului și pământului, iar el păstrează aceste reguli ca să facă restul ființelor corporale.  Și totuși, el crede, de asemenea, în HaVaYaH, adică în Providența Privată. 
Prin faptul că el le unește unul cu altul, "au devenit ca unul în mâna sa", și, astfel, el aduce o mare mulțumire Creatorului său, și aduce iluminare pentru toate lumile.
Aceasta este semnificația celor trei discernăminte: Mițva (faptă bună/poruncă), transgresiune și permisiune.
* Mițva este locul sfințeniei.
* Transgresiunea este locul lui Sitra Ahra.
* Permisiunea este locul în care nu este nici Mițva și nici transgresiune. Mai degrabă, este câmpul bătăliei dintre sfințenie și Sitra Ahra. 
Când omul îndeplinește ceea ce este permis și nu unește fapta cu autoritatea lui Kdușa (sfințenie), acel loc cade în întregime în sfera lui Sitra Ahra. Dar când el reușește să îndeplinească tot atât de multe unificări pe cât îi stă în putere și îi este permis, atunci el aduce permisiunea înapoi sub autoritatea Kdușa."

2. Baal HaSulam - Șamati 217 „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?"

„Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine? Şi dacă eu sunt pentru mine, ce sunt eu?“ Acesta este un paradox. Problema este că omul ar trebui să îşi facă munca în conformitate cu „dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?“, în sensul că nu există nimeni care să îl poată salva, doar „în gura ta şi în inima ta, ca să-l faci“, adică sub formă de recompensă şi pedeapsă. Cu toate astea, în inima lui el trebuie să ştie că „atunci când eu sunt pentru mine, ce sunt eu?“ Aceasta înseamnă că totul stă sub Providenţa personală şi nimeni nu poate face nimic.
Şi dacă totul stă sub Providenţa personală, atunci de ce munca are forma „dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?“ Cu toate acestea, lucrând în forma „dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?“, omul este răsplătit cu Providenţa personală. Astfel, totul merge pe calea corectării. Iar această împărţire între datorie şi Tora care se numeşte „copiii Creatorului“, este dezvăluită doar în cazul în care este precedată de munca în forma „dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?“

3. Rabaș - Art.19, 1990 „De ce este numită Tora ‘linia de mijloc’ în muncă - 2”

Omul ar trebui să creadă că „nu există nimeni în afară de El" și Creatorul face totul. Cu alte cuvinte, așa cum a spus Baal HaSulam, înainte de fiecare acțiune el ar trebui să spună că omului i s-a dat posibilitatea de a alege, deoarece „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?" Astfel, totul depinde de alegerea lui. Cu toate acestea, după faptă, ar trebui să spună că totul este Providență privată și că nu poate face nimic de unul singur. 

4. Rabaș - Art.6, 1991 "Ce este în muncă, ‘Păstorii vitelor lui Avraam și păstorii vitelor lui Lot’"

„Nu este treaba ta să termini lucrarea". Acest lucru implică faptul că acest lucru nu este în mâinile omului, ci mai degrabă, așa cum este scris, „Domnul va termina pentru mine". Aceasta înseamnă că nu este la îndemâna omului să obțină dorința de a dărui.
Cu toate acestea, există două chestiuni aici: 1) Omul trebuie să spună: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?". Prin urmare, nu trebuie să se alarmeze de faptul că nu a fost recompensat cu obținerea dorinței de a dărui, deși, în opinia sa, a depus eforturi mari. Cu toate acestea, el ar trebui să creadă că Creatorul așteaptă până când el își dă seama ce trebuie să facă. 2) După aceea, Creatorul va termina pentru el, ceea ce înseamnă că, în acel moment, el va primi imediat ceea ce dorește, așa cum este scris: „Mântuirea Domnului vine cât ai clipi din ochi".

5. Rabaș - Art.18, 1986 „Cine provoacă rugăciunea"  

„Omul nu trebuie să spună: „Aștept să-mi dea Creatorul o trezire de sus și atunci voi fi capabil să lucrez în lucrarea de sfințenie". Baal HaSulam a spus că, în ceea ce privește viitorul, el trebuie să creadă în recompensă și pedeapsă, ceea ce înseamnă că trebuie să spună (Avot, capitolul 1): „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine, și când sunt pentru mine, ce sunt eu, și dacă nu acum, atunci când?"
Astfel, el nu trebuie să mai aștepte nicio clipă. În schimb, trebuie să spună: „Dacă nu acum, atunci când?" Și nu trebuie să aștepte un moment mai bun, și „Atunci mă voi ridica și voi face lucrarea sfințeniei". Mai degrabă, este așa cum au spus înțelepții noștri (Avot, capitolul 2): „Nu spune: „Voi studia când voi avea timp", ca nu cumva să nu ai timp.""

6. Rabaș - Art.659 „Ce sunt Tora și munca?”

„Putem vorbi despre Tora în ceea ce-L privește pe Creator, deoarece munca se referă în mod specific la ființele create.
Munca se aplică numai ființelor create. Prin urmare, atunci când vorbim despre muncă, înseamnă că învățăm ce trebuie să facem. În acea stare, o persoană ar trebui să spună: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?".
Ulterior, ar trebui să extindem calitatea Torei asupra acestei munci, aceasta fiind ceea ce face Creatorul. Adică, trebuie să extindem discernământul Providenței private și nu trebuie să spunem: „Puterea mea și puterea mâinii mele mi-au adus aceste bogății". Acesta este sensul faptului că Tora este numită „numele Creatorului", cu alte cuvinte, Creatorul face totul."

7. Rabaș - Art.845 „Nimeni nu este la fel de sfânt ca Domnul"

„Toată Kdușa [sfințenia] pe care cineva simte că o are vine la el de la Creator. Aceasta este ceea ce înseamnă că nu există nicio Kdușa, adică nicio Kdușa în lume pe care să o poată obține cineva singur. Mai degrabă, totul vine de la Creator. Acesta este motivul pentru care este scris: „Nimeni nu este la fel de sfânt ca Domnul" și „Nu există stâncă precum Dumnezeul nostru".
Se știe că Kelim [vasele] sunt numite de la numele Elokim [Dumnezeu], iar luminile sunt numite după numele de HaVaYaH. Este scris: „nu există stâncă", adică atunci când cineva vede că are vase de dăruire. Atunci se consideră că un lucru nou a fost creat pentru el, care este numit „stâncă", ceea ce înseamnă că în locul în care avea vase de primire, au căpătat formă în el vasele de dăruire. Omul nu ar trebui să creadă că el L-a ajutat pe Creator în vreun fel și prin aceasta a obținut vase de dăruire. Mai degrabă, totul a venit de sus.
Baal HaSulam a spus că, înainte de a lucra, el trebuie să spună: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?" După muncă, el ar trebui să creadă în Providența privată, cu alte cuvinte, Creatorul face totul. Acesta este sensul a ceea ce este scris acolo: „Creatorul desenează o imagine în interiorul unei imagini". Ar trebui să interpretăm că în cadrul formei de Kelim, care reprezintă primirea, El desenează forma de dăruire."

8. Baal HaSulam, Șamati 5 „Lișma este o trezire de Sus. De ce avem nevoie de o trezire de jos"

„Omul trebuie să facă tot ceea ce poate ca să dobândească „pentru Creator“. Atunci se poate ruga din adâncul inimii şi Creatorul aude rugăciunea lui.
Cu toate acestea, omul trebuie să ştie că şi atunci când încearcă să dobândească Lişma, el trebuie să consimtă ca toată munca lui să fie completă şi în întregime pentru a dărui, adică să nu primească nimic, ci doar să dăruiască. Doar atunci poate să vadă că trupul lui nu este de acord cu această idee.
Acum omul poate să conştientizeze că nu are altă cale decât să ducă plângerea lui înaintea Creatorului pentru a primi ajutor, astfel încât corpul să fie, necondiţionat, în slujba Creatorului."