Extrase selectate din surse

Congresul mondial de Cabala - „Ne conectăm la „Nu există nimeni în afară de El”” - Mai 2025

Lecția 2: Credința în Creatorul care este bun și face bine

Extrase selectate din surse

1. Rabaș -  Art.1, 1987 „Cel bun care face bine, celor răi și celor buni"

Noi spunem: „Și toți cred", etc., „Cel bun care face bine, celor răi și celor buni". Ar trebui să înțelegem acest lucru în muncă, adică pentru aceia care doresc să se apropie de Creator și care consideră acest lucru ca fiind „bun", însemnând că aceasta este tot ceea ce așteaptă - să fie răsplătiți cu Dvekut [adeziune] cu Creatorul. Prin urmare, de ce ar trebui să interpretăm aici „pentru cei răi și pentru cei buni"? Adică, de ce sunt considerați „răi" dacă vorbim despre cineva care dorește să ajungă la bine, pe care îl consideră a fi Dvekut cu Creatorul? Și, în consecință, ce considerăm a fi gradul de „bun"?
Pentru a înțelege acest lucru, trebuie mai întâi să aducem în discuție scopul creației, care știm că este „a face bine creațiilor Sale". În consecință, înseamnă că atunci când spunem: „Și toți cred" etc., „Cel bun care face bine", înseamnă, așa cum au spus înțelepții noștri „comportamentul Celui bun este de a face bine". Și totuși, noi credem că El face bine celor răi și celor buni, ceea ce înseamnă că și cei răi vor primi desfătarea și plăcerea.
Conform sensului simplu, ar trebui să spunem că „răii" sunt acei oameni care fac rău altora, ceea ce înseamnă că sunt preocupați doar de propria lor bunăstare și nu de a dărui. „Cei buni" sunt acei oameni cărora le place să facă bine altora; aceștia sunt oamenii care sunt numiți „buni". Din acest motiv, ar trebui să interpretăm „Cel bun care face bine celor răi și celor buni" în sensul că și oamenii răi, care sunt cufundați în iubirea de sine, vor primi încântare și plăcere.
Conform regulii pe care o cunoaștem - că a existat o restricție și o ascundere peste vasele de primire cu intenția de a primi, ca lumina să nu mai strălucească în acest loc, care va rămâne un spațiu lipsit de lumină, iar această restricție se numește Țimțum Alef [prima restricție] și ea nu va fi niciodată revocată, ci doar Țimțum Bet [a doua restricție] va fi revocată, dar cel care primește pentru a primi nu va primi niciodată - cum poate fi adevărat „face bine celui rău și celui bun"? La urma urmei, aceia nu au vase pentru a primi abundența superioară, numită „a face bine creațiilor Sale".
Baal HaSulam a spus odată că există două tipuri de Kelim [vase] într-o persoană: 1) vase de dăruire, 2) vase de primire, pe care Cabala le numește Kelim de Panim [Kelim anterioare], care sunt vase de dăruire și Kelim de Ahoraim [vase posterioare], care sunt vase de primire. Vasele de dăruire sunt numite „vase bune" și există oameni care se pot corecta doar cu vasele de dăruire. Aceasta înseamnă că numai cu vasele de dăruire își pot îndrepta intenția pentru a fi în scopul de a dărui și nu mai mult. Alții sunt răsplătiți cu un grad mai înalt, ceea ce înseamnă că ei pot avea intenția de a dărui și cu vasele de primire.
Conform celor de mai sus, ar trebui să interpretăm sensul expresiei „Cel bun, care face bine celor răi și celor buni", în sensul că o persoană ar trebui să creadă că Creatorul îi oferă ajutor de sus, așa cum au spus înțelepții noștri: „Cel care vine să se purifice este ajutat". Prin urmare, atunci când îi cere Creatorului să-i dea puterea de a-și putea direcționa acțiunile pentru a fi în scopul de a dărui, pentru a cere o rugăciune completă, ceea ce înseamnă că Creatorul îl va ajuta să aibă puterea de a prevala pentru a dărui chiar și peste vasele sale de primire, astfel încât și acestea să aibă scopul de a dărui, acest lucru se numește „celor răi", adică vaselor de primire. Iar „celor buni" înseamnă vasele de dăruire. Ambele trebuie să aibă intenția pentru Creator.
Acum putem înțelege de ce se poate spune despre cei pe care Creatorul dorește să-i aducă aproape de munca Sa, astfel încât să-și poată avea intenția pentru Creator, că sunt numiți „răi". Conform celor de mai sus, va însemna că pe aceia care doresc ca vasele de primire - care sunt numite „Kelim rele" - să se apropie și ele de Creator, îi numim „răi". Rezultă că atunci când este vorba despre Kelim rele care vor fi corectate pentru a dărui, acesta este un grad mai mare decât cel „bun", deoarece „bun" înseamnă că el vrea ca Creatorul să-i dea puterea de a prevala asupra lor și de a le îndrepta cu intenția de dăruire. 

2. Baal HaSulam - Șamati 34 „Profitul unui pământ"

„Bunăvoinţa Creatorului este cunoscută din cărţi, de la autorii lor. Aceasta înseamnă că îndrumarea Lui apare celor de jos ca fiind binevoitoare; asta este ceea ce trebuie să credem.
Prin urmare, când omul analizează modul în care se comportă lumea, când începe să se examineze pe sine sau îi examinează pe ceilalţi şi vede cât suferă ei în cadrul Providenţei în loc să se bucure, aşa cum ar fi potrivit pentru Numele Său – Bunăvoinţă – atunci îi este greu să spună că Providenţa este bună şi că oferă abundenţă.
Este necesar să cunoaştem faptul că, în această stare, cei care nu pot spune că tot binele vine de la El sunt consideraţi răi, pentru că suferinţa îi determină să îl acuze pe Creator. Ei îl justifică pe Creator doar atunci când văd că El le oferă plăcere. Este aşa cum au spus înţelepţii noştri: „Cine este drept? Cel care îl justifică pe Creatorul său“, adică cel care spune că El conduce lumea în mod drept."

3. Baal HaSulam - Scrisoarea 55

„Drept”. Se referă la o persoană care se află în lumea Creatorului, dar primește întotdeauna senzații bune și plăcute și este în permanență încântat. Din acest motiv, el întotdeauna binecuvântează pe Creator, care l-a creat pentru a-i oferi o lume atât de bună și încântătoare. Și el, cu siguranță, nu trebuie să rostească în mod explicit cuvintele, pentru că sentimentele în sine sunt binecuvântările prin care îl binecuvântează pe Creator, […] De aceea, el este numit „drept” (și „Țadic”), deoarece el justifică creația și o simte așa cum este ea cu adevărat."

4. Rabaș -  Art. 28, 1987 "Ce înseamnă in muncă să nu adaugi și să nu scazi"

„El trebuie să creadă mai presus de rațiune și să-și imagineze că a fost deja răsplătit cu credința în Creator, pe care o simte în organele sale, că vede și simte că Creatorul conduce întreaga lume sub forma Celui bun care face bine. Deși atunci când privește rațional vede contrariul, el ar trebui totuși să lucreze deasupra rațiunii și ar trebui să i se pară că poate simți deja în organele sale că așa este cu adevărat: Creatorul conduce lumea sub forma Celui bun care face bine.
Aici el dobândește importanța scopului și de aici își extrage vitalitatea, adică bucuria de a fi aproape de Creator. Atunci el poate spune că, Creatorul este bun și face bine."

5. Baal HaSulam - Scrisoarea 1

„Toată lumea crede în Providența Privată, fără să adere de fapt la ea.
Motivul este acela că un gând străin și prostesc nu poate fi atribuit Creatorului, care este întruchiparea expresiei „Binele care face bine”. Astfel, cunoașterea Providenței Private se deschide doar în fața adevăraților servitori ai Creatorului – faptul că El a provocat toate cauzele care au precedat-o, atât cele bune cât și cele rele. Apoi ei aderă la Providența Privată, așa cum toți cei care sunt conectați la puritate, sunt puri.
Din cauză că Gardianul este unit cu cel pe care îl păzește, nu există o diviziune evidentă între cele bune și cele rele. Ambele sunt iubite și curate, fiind purtătoare ale vaselor Creatorului, gata să glorifice revelația unicității Sale. Acest fapt este cunoscut în urma analizei și, corespunzător acesteia, ei știu că la final toate acțiunile și gândurile, atât cele bune cât și cele rele, sunt purtătorii vaselor Creatorului. El le-a pregătit, din gura Sa au venit,  iar la sfârșitul corecției acest fapt va fi cunoscut tuturor.
Până atunci însă, avem în față un exil lung și amenințător. Cea mai mare problemă apare atunci când omul vede o acțiune greșită, cade de la nivelul lui, se agață de faimoasa minciună și uită că este precum un topor în mâna tăietorului. El consideră în schimb, că este deținătorul acelei acțiuni și uită motivul  tuturor consecințelor de la care pornește totul , precum și faptul că nu există niciun alt Operator în lume în afara Sa.
Aceasta este lecția. Deși la început o cunoaște, totuși, în momentele dificile, omul nu-și controlează această conștientizare, de a uni totul cu cauza, fapt care l-ar califica pe o scală de merit."

6. Rabaș -  Art.44, 1990 „Ce este un război opțional, în muncă - 2"

„Omul trebuie să creadă că această ascundere, în care nu simte că există un Rege al lumii, a fost făcută de Creator, iar acest lucru se numește „corecția prin Țimțum [restricție]". Cu toate acestea, trebuie să creadă și să facă eforturi mari până când simte în organele sale că Creatorul este conducătorul lumii. Și nu doar un lider! Mai mult, omul trebuie să creadă că îndrumarea Sa este sub forma celui bun care face bine. El trebuie să facă tot ce poate pentru a putea atinge acest lucru."

 7. Baal HaSulam - Șamati 16 „Ce reprezintă în muncă ziua Domnului şi noaptea Domnului?”

„Cei care doresc «ziua Domnului»“ sunt cei care aşteaptă să le fie acordată credinţa mai presus de raţiune, iar credinţa să fie atât de puternică, încât să poată vedea cu ochii lor, în mod clar, că aşa este, adică să vadă că lumea este condusă de Creator cu bunăvoinţă.
Cu alte cuvinte, ei nu vor să vadă cu ajutorul ochilor cum Creatorul conduce lumea cu bunăvoinţă, pentru că vederea este opusă credinţei. Altfel spus, credinţa se află acolo unde se împotriveşte raţiunii, iar dacă omul face ceva care este contrar raţiunii, asta se numeşte „credinţă mai presus de raţiune“.
Aceasta înseamnă că ei cred că modul în care Creatorul conduce creaturile este unul binvoitor. Iar dacă nu sunt absolut siguri de asta, nu pot spune Creatorului: „Vrem să vedem bunăvoinţa cu ajutorul raţiunii.“ Dimpotrivă, ei vor ca asta să rămână în ei în forma credinţei mai presus de raţiune.
Ei cer Creatorului să le dea o aşa putere, încât această convingere să fie la fel de puternică precum o văd cu raţiunea. Adică nu va fi nicio diferenţă între credinţă şi cunoaşterea raţională. Aceasta este ceea ce ei, cei care vor să fie uniţi cu Creatorul, numesc „ziua Domnului“."

8. Rabaș -  Art. 28, 1988 „Ce înseamnă Călăuzirea Sa este ascunsă și dezvăluită"

„Ni se spune să credem în călăuzirea Sa - că El conduce lumea ca fiind bun și face binele. Trebuie să credem că scopul creației a fost acela că El dorește să facă bine creațiilor Sale. Trebuie să credem, chiar dacă suferim din cauza a ceea ce Providența ne face să simțim. Cu toate acestea, trebuie să credem că pedepsele pe care le suferim pentru că nu respectăm Mițvot [poruncile/ faptele bune] ale Creatorului, pe care Creatorul ni le-a poruncit, aceste pedepse nu se datorează răzbunării, așa cum se întâmplă printre oamenii din carne și oase, care pedepsesc pentru că onoarea lor le-a fost pătată atunci când ordinele nu le-au fost respectate. În schimb, aici este vorba despre corectare.
Cu alte cuvinte, chinurile pe care le suferă omul pentru că nu respectă poruncile Creatorului se datorează faptului că dăruirea Torei și a Mițvot a fost de dragul omului. Prin ele, el trebuie să primească acele Kelim [vase] care pot primi încântarea și plăcerea pe care Creatorul le-a pregătit pentru creaturi."