1. RABAȘ, Articolul nr. 29 (1986), „Lișma și Lo Lișma"

Dar acum, când vede că este departe de spiritualitate, el începe să se gândească: „Ce mi se cere cu adevărat? Ce ar trebui să fac? Care este scopul pe care ar trebui să-l ating?”. El vede că nu are putere să lucreze și se găsește într-o stare de „între cer și pământ”. Apoi, singura întărire a omului este aceea că numai Creatorul îl poate ajuta, iar de unul singur, este osândit.
S-a spus despre acest lucru (Isaia, 4:31): „Totuși cei care speră la Domnul vor câștiga noi puteri”, ceea ce înseamnă acei oameni care speră pentru Creator. Aceasta înseamnă că cei care văd că nu există nimeni altcineva în lume care să-i ajute să-și recapete puterea, de fiecare dată.

2. RABAȘ, Articolul nr. 12 (1988), „Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului?"

Simțirea vitalității din Tora necesită o pregătire deosebită pentru a-și pregăti corpul să poată simți viața în Tora.
Acesta este motivul pentru care înțelepții noștri au spus că trebuie să începem în Lo Lişma, și prin lumina Torei pe care o obține încă în Lo Lişma, aceasta îl va aduce la Lişma, deoarece lumina din ea îl reformează. Apoi, el va putea învăța Lişma, adică de dragul Torei care se numește „Tora [legea] vieții”, deoarece a atins deja viața în Tora, pentru că lumina din Tora îi va fi dat o astfel de calificare omului încât să poată simți viața care este în Tora.

3. RABAȘ, Articolul nr. 19 (1985), „Vino la Faraon – 1"

Trebuie să acordăm atenție […] și să credem, chiar și în cele mai rele stări posibile, și să nu abandonăm munca, ci mai degrabă să avem încredere întotdeauna că Creatorul poate ajuta o persoană și îi dă, după nevoie, un ajutor mai mic sau mai mare.
Într-adevăr, omul care înțelege că are nevoie ca să primească de la Creator o cantitate mare de ajutor - pentru că este mai rău decât restul oamenilor- este mai potrivit pentru ca rugăciunii lui să i se răspundă, așa cum este scris: „Domnul este aproape de cei cu inima frântă şi mântuieşte pe cei cu sufletul zdrobit”.

4. RABAȘ, Articolul nr. 42 (1991), „Ce înseamnă în muncă ‘Un bou își cunoaște stăpânul etc., Israel nu știe?"

Omul crede că Creatorul face totul și nu există nicio îndoială că Creatorul face totul de dragul omului, așa că, pentru coborârile pe care le primește, el spune că Creatorul i-a trimis aceste stări în folosul său. Acest lucru dă omului putere să nu fugă de luptă, deși nu vede că Creatorul îl veghează, adică nu simte că Creatorul îl ajută. Mai degrabă, nu numai că nu avansează în muncă, ci chiar a regresat. Totuși, dacă crede că Creatorul îl ajută trimițându-i coborârile, atunci nu mai fuge de luptă.
În schimb, el spune că Creatorul îl ajută, dar nu într-un mod pe care omul îl înțelege, adică prin ascensiuni. Mai degrabă, Creatorul îl ajută prin coborâri. Acesta este motivul pentru care această credință îl face mai puternic pentru a nu fugi de luptă. În schimb, el așteaptă ajutorul Creatorului și se roagă să aibă puterea de a continua munca până când Creatorul îi deschide ochii și va fi răsplătit cu Dvekut cu Creatorul.

5. RABAȘ, Articolul nr. 19 (1985), „Vino la Faraon – 1"

Ca să nu piardă ceea ce i-a fost dat, persoana trebuie să facă mai întâi eforturi mari, pentru că ceva obținut prin muncă, o determină să păstreze lucrul și să nu-l piardă. Dar în timpul efortului, atunci când o persoană vede că lucrarea este încă departe de a se fi terminat, uneori abandonează munca și cade în disperare. La acel moment are nevoie de o mare convingere în ajutorul Creatorului, iar faptul că ajutorul
nu a sosit, se datorează faptului că nu a depus cantitatea și calitatea necesară de muncă în pregătirea deficienței pentru a primi împlinire, așa cum se spune  „Introducere în Studiul celor zece Sfirot”, punctul 18), „şi dacă cineva practică Tora și nu înlătură înclinația rea ​​din el însuși, se întâmplă fie pentru că el a fost neglijent în efectuarea muncii și a efortului necesar depus în practica Torei, așa cum este scris, ‘nu am muncit, dar am găsit, să nu crezi’; sau poate, omul a depus cantitatea necesară de muncă, dar a fost neglijent în calitate”.

6. RABAȘ, Articolul nr. 924, „Și Dumnezeu i-a vorbit lui Moise"

Este imposibil să primești ceva deasupra naturii înainte de a decide că acest lucru nu se poate întâmpla în natură. Numai după ce omul disperă din cauza la naturii, el poate cere ajutor de sus, să i se dea ajutor mai presus de natură.

7. RABAȘ, Articolul nr. 10 (1986), „Despre rugăciune"

Înainte ca cineva să știe că nu poate obține singur vasele de dăruire, nu cere Creatorului să i le dea. Rezultă că el nu are o dorință reală ca Creatorul să răspundă rugăciunii sale.
Din acest motiv, unul trebuie să lucreze pentru a obține vasele de dăruire prin el însuşi și, după toată munca pe care a depus-o fără să le obțină, începe rugăciunea reală din adâncul inimii. În acel moment, poate primi ajutor de sus, după cum au spus înțelepții noștri: „Cel care vine să se purifice este ajutat”.
Dar, deoarece această rugăciune este împotriva naturii, deoarece omul a fost creat cu dorința de a primi, care este iubirea de sine, cum poate să se roage Creatorului pentru a-i da forța dăruirii, în timp ce toate organele se opun acestei dorințe? Acesta este motivul pentru care această lucrare este numită „rugăciune”, adică el trebuie să depună eforturi mari pentru a putea să se roage Creatorului pentru a-i da forța dăruirii și a anula forța de primire a omului.

8. Baal HaSulam, Șamati, Articolul nr. 5, „Lișma este o trezire de Sus. De ce avem nevoie de o trezire de jos?”

El ar trebui să creadă că munca celor de jos este acceptată de Creator, indiferent de forma muncii şi calitatea ei. Creatorul întotdeauna examinează intenţia şi mulţumirea care i se aduc. Şi „atunci te vei putea desfăta în Domnul“.
Chiar şi în timp ce munceşte pentru Creator omul va simţi bucurie şi plăcere, deoarece acum munceşte cu adevărat pentru Creator, pentru că efortul pe care l-a făcut când a muncit forţat îl ajută să fie capabil să muncească cu convingere pentru Creator. De asemenea, veţi vedea că plăcerea pe care omul o primeşte are legătură cu Creatorul, adică este în mod specific pentru Creator.