Ziua unității pentru Hanuca - 29 decembrie 2024

1. RABAȘ, Scrisoarea nr. 68

Rezultă că miracolul de Hanuka a fost un miracol spiritual, iar în spiritualitate trebuie să ne întrebăm „Ce?” Sau nu simțim miracolul. Acesta este motivul pentru care ei au spus: „Ce este Hanuka?”, Astfel încât fiecare să se întrebe despre miracolul spiritualității, adică să cunoască mai întâi semnificația exilului spiritual și apoi să poată fi răscumpărat spiritual.

Și din acest motiv trebuie să-l divulgăm public, să-i facem pe toți interesați. În caz contrar, nu simțim exilul și nici răscumpărarea.

2. RABAȘ, Articolul nr. 638, „Înclinația omului"

Tot ceea ce este mai presus de natură este considerat un miracol.

Toate miracolele sunt atribuite Creatorului, ceea ce înseamnă că sunt considerate o trezire de sus și nu o trezire de jos, deoarece cel de jos nu poate face ceva care este deasupra naturii. Dar pentru ca să i se facă un miracol, omul trebuie să se roage ca miracolul să-i fie făcut.

3. RABAȘ, Articolul nr. 11 (1990), „Ce înseamnă în muncă să așezi lumânarea de Hanuca la stânga"

 „Un miracol" implică ceva ce omul nu poate obține. 

Înseamnă că îi este imposibil să-l obțină, cu excepția cazului unei minuni de sus. Numai în acest fel este numit "un miracol".

4. RABAȘ, Scrisoarea nr. 68

Spiritualitatea este în exil, subordonată corporalității.

O persoană nu poate ieși singură din exil și numai Creatorul o poate elibera, așa cum au spus înțelepții noștri: „Înclinația omului îl învinge în fiecare zi și caută să-l omoare. Dacă nu ar fi fost ajutorul Creatorului, el n-ar fi trecut peste ea”. Din aceasta vedem că doar Creatorul îl poate ajuta și de aceea se numește „miracol”.

5. RABAȘ, Articolul nr. 24 (1988), „Ce înseamnă în muncă ‘Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, iar lucrurile revelate sunt ale noastre’"

Omul trebuie să „aprindă”, să facă lucruri „până când flacăra se ridică de la sine”, și nu prin puterea sa proprie. Astfel, „în sine” înseamnă prin puterea Creatorului.

6. RABAȘ, Articolul nr. 9 (1984), „Întotdeauna să vândă omul grinzile casei lui"

Toți au câte o scânteie de iubire pentru ceilalţi, dar scânteia nu poate să aprindă lumina iubirii, pentru a străluci în fiecare, aşa că au fost de acord ca, prin unire, scânteile să devină o flacără mare.

7. RABAȘ, Articolul nr. 15 (1991), „Ce înseamnă în muncă binecuvântarea ‘Cine a făcut o minune pentru mine în acest loc’"

Omul ar trebui să se obișnuiască, ca pentru orice stare, să compare vremea de suferință și vremea de plăcere și să binecuvânteze pentru miracolul de a fi fost eliberat de suferință către o stare de plăcere. Prin aceasta, el va putea să-I mulțumească Creatorului și să se bucure de noile Kelim care i-au fost adăugate acum, când poate compara cei doi timpi unul cu celălalt. Din aceasta, omul poate avansa în muncă.

Așa cum a spus Baal HaSulam, nu contează dacă omul primește de la Creator ceva mare sau mic. Ceea ce contează este cât de mult Îi mulțumește el Creatorului. În măsura recunoștinței sale, crește și dăruirea către Creator. Prin urmare, trebuie să fim atenți să fim recunoscători, pentru a aprecia darul Său, astfel încât să ne putem apropia de Creator.

8. RABAȘ, Articolul nr. 13 (1985), „Măreaţă stâncă a Salvării mele"

Este spus: „Să Te slăvesc pe Tine este o încântare”, adică Îți mulțumim și Te slăvim, pentru binele pe care l-am primit de la Tine. Este după cum au spus înțelepții noștri: „Omul ar trebui întotdeauna să Îl slăvească pe Creator și apoi să se roage” [Brachot (Binecuvântări), 32].

Motivul este că acela care crede că Creatorul este îndurător și  milostiv, și că El dorește să facă bine creațiilor, are loc pentru rugăciune. De aceea trebuie întâi să introducem slăvirea Creatorului, cu alte cuvinte, însăși persoana ar trebui să înceapă cu slăvirea Creatorului. Asta nu înseamnă că Creatorul ar trebui să vadă că omul Îl slăvește, din moment ce Creatorul nu are nevoie de oameni. Mai degrabă, omul însuși trebuie să vadă slava Creatorului, și apoi Îl poate ruga pe El, pentru că El face bine creațiilor Sale.

9. Rav Kook

Fiecare ar trebui să știe și să înțeleagă că în interiorul său arde o lumânare, că lumânarea sa nu este ca lumânarea prietenului său și că nu există persoană care să nu aibă lumânare. Fiecare ar trebui să știe și să înțeleagă că trebuie să muncească pentru a-și dezvălui lumânarea pentru toți, pentru a o aprinde într-o torță mare și pentru a ilumina întreaga lume.

10. Zohar pentru toți, Aharei Mot [După moarte], „Iată, cât de bun și cât de plăcut", Pct 65-66

„Iată cât de bine și cât de plăcut este ca frații să și stea împreună". Aceștia sunt prietenii, așa cum stau ei împreună și nu sunt separați unul de celălalt. La început, par a fi oameni în război, care doresc să se omoare unul pe altul. Apoi revin la dragostea frățească.

Creatorul spune despre ei: „Iată, cât de bine și cât de plăcut este ca frații să și stea împreună." Cuvântul „și" vine să includă și pe Șechina împreună cu ei. Mai mult, Creatorul le ascultă cuvintele și are mulțumire și se bucură cu ei, așa cum este scris: „Atunci cei care se temeau de Domnul au vorbit unii cu alții, iar Domnul a ascultat și a auzit și o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui".

Iar voi, prietenii care sunteți aici, așa cum înainte erați în afecțiune și dragoste, de acum înainte nu vă veți mai despărți până când Creatorul nu se va bucura cu voi și nu va chema pacea asupra voastră. Și prin meritul vostru va fi pace în lume, așa cum este scris: „De dragul fraților și prietenilor mei, permite-mi să spun: „Pacea să fie în tine!"".