3. Realizarea spirituală
Am auzit
Distingem multe niveluri şi discernăminte în lumi. Trebuie să ştim că tot ceea ce are legătură cu discernăminte şi niveluri se referă la dobândirea pe care o obţin sufletele, la ceea ce primesc ele de la lumi. Aceasta se supune regulii: „Ceea ce nu dobândim, nu putem numi“. Este aşa, deoarece cuvântul „nume“ indică dobândire, ca atunci când omul numeşte un obiect după ce a obţinut anumite informaţii despre el, în funcţie de ceea ce a înţeles.
Prin urmare, din perspectiva dobândirii spirituale, realitatea este împărţită în trei discernăminte:
Ațmuto (Esenţa Sa)
Ein Sof (Infinit)
Sufletele
1. Despre Ațmuto nu vorbim, pentru că rădăcina şi locul creaturilor încep în Gândul Creaţiei, acolo unde sunt încorporate, aşa după cum este scris: „Sfârşitul unei acţiuni este în gândul iniţial“.
2. Ein Sof se referă la Gândul Creaţiei, care este „Dorinţa Lui de a face bine creaturilor Sale“. Acesta este considerat Ein Sof şi este legătura dintre Ațmuto şi suflete. Noi percepem această legătură sub forma „dorinţei de a încânta creaturile“.
Ein Sof este începutul. El este numit „o Lumină fără un Kli (vas)“, deşi acolo se află rădăcina creaturilor, adică legătura dintre Creator şi creaturi, numită „dorinţa Lui de a face bine creaturilor Sale“. Această dorinţă începe în lumea Ein Sof şi se extinde până la lumea Asia.
3. Sufletele sunt cele care primesc binele pe care El doreşte să îl facă.
El este numit Ein Sof pentru că este legătura dintre Ațmuto şi suflete, pe care o percepem ca „dorinţa Lui de a face bine creaturilor Sale“. Nu există nicio afirmaţie, cu excepţia celei referitoare la conexiunea dintre dorinţă şi bucurie; acesta este începutul procesului, fiind numit „Lumină fără Kli“.
Totuşi, acolo începe rădăcina creaturilor, adică legătura dintre Creator şi creaturi, numită „dorinţa Lui de a face bine creaturilor Sale“. Această dorinţă începe în lumea Ein Sof şi se extinde până la lumea Asia.
Toate lumile sunt, în sine, considerate Lumină fără Kli, despre care nu putem spune nimic. Ele se disting ca Ațmuto şi nu există nicio dobândire în ele.
Nu este de mirare că distigem multe discernăminte acolo întrucât, în acel loc, ele există în potenţial. Ulterior, când sufletele ajung acolo, aceste discernăminte vor apărea în sufletele care primesc Luminile Superioare, în conformitate cu ceea ce au corectat şi organizat. Astfel, sufletele vor putea să le primească, fiecare în funcţie de propria capacitate şi pregătire. Apoi, aceste discernăminte devin realitate. Cu toate acestea, cât timp sufletele nu ating Lumina Superioară, ele în sine sunt considerate Ațmuto
Din perspectiva sufletelor care primesc de la lumi, lumile sunt considerate Ein Sof. Acest lucru se datorează legăturii dintre lumi şi suflete, adică ceea ce lumile oferă sufletelor provine din Gândul Creaţiei, care este o corelaţie între suflete şi Ațmuto.
Această conexiune este numită Ein Sof. Când ne rugăm Creatorului şi cerem să ne ajute şi să ne dea ceea ce vrem, ne raportăm la discernământul Ein Sof. Acolo este rădăcina creaturilor, care vrea să dăruiască bucurie şi plăcere, numită „dorinţa Lui de a face bine creaturilor Sale“.
Rugăciunea este îndreptată către Creatorul care ne-a creat, iar Numele Lui este: „dorinţa Lui de a face bine creaturilor Sale“. El este numit Ein Sof pentru că vorbeşte despre etapa anterioară restricţiei. Nici după restricţie nu există vreo schimbare în El, pentru că nu există schimbare în Lumină, şi El îşi păstrează acest nume pentru totdeauna.
Multitudinea numelor apare numai din perspectiva celor care primesc. Astfel, primul nume care apare şi care este rădăcina creaturilor este numit Ein Sof. Acest nume rămâne neschimbat. Toate restricţiile şi schimbările sunt făcute numai în raport cu cei care primesc, iar El străluceşte în primul nume – „dorinţa Lui de a face bine creaturilor Sale“ – la nesfârşit.
Acesta este motivul pentru care ne rugăm Creatorului, numit Ein Sof, care străluceşte fără restricţie sau sfârşit. Sfârşitul, care apare ulterior, îl reprezintă corectările celor care primesc, astfel încât ei să poată primi Lumina Lui.
Lumina Superioară este formată din două discernăminte: în cursul dobândirii şi dobândit. Tot ceea ce spunem despre Lumina Superioară se referă la modul în care ceea ce este în curs de dobândire este impresionat de ceea ce este dobândit. Oricum, ele în sine, însemnând doar ceea ce este în curs de dobândire sau doar ceea ce este dobândit, nu sunt numite Ein Sof. Mai exact, ce este dobândit se numeşte Ațmuto, iar ceea ce este în curs de dobândire se numeşte „suflet“, fiind un discernământ nou, care este parte din întreg. Este nou, în sensul că dorinţa de a primi este împrimată în el şi, în acest fel, creaţia este numită „existenţă din absenţă“.
În sine, lumile în totalitatea lor sunt considerate o simplă unitate şi nu există schimbare în Divinitate. Acesta este înţelesul versetului: „Eu, Domnul, nu mă schimb.“ Nu există Sfirot şi Bhinot (discernăminte) în Divinitate.
Nici măcar cele mai subtile denumiri nu se referă la Lumină în sine, deoarece acesta este un discernământ Ațmuto, iar acolo nu există dobândire. Mai degrabă, toate Sfirot şi toate discernămintele se referă numai la ceea ce omul dobândeşte în ele. Acest lucru se datorează faptului că Creatorul a vrut ca noi să dobândim şi să înţelegem abundenţa ca fiind „dorinţa Lui de a face bine creaturilor Sale“.
Pentru ca noi să dobândim ceea ce El a vrut să dobândim şi să înţelegem „dorinţa Lui de a face bine creaturilor Sale“, El a creat şi a imprimat în noi simţuri prin care să obţinem impresii de la Lumina Superioară.
În consecinţă, ne-au fost date multe discernăminte, întrucât simţul general este numit „dorinţa de a primi“ şi este împărţit în multe detalii, în concordanţă cu măsura în care cei care primesc sunt capabili să primească. Astfel, vom găsi multe categorii şi detalii numite ascensiuni şi căderi, expansiuni şi îndepărtări etc.
Deoarece dorinţa de a primi este numită „creatură“ şi „un nou discernământ“, discuţia începe exact din locul în care dorinţa de a primi începe să primească impresii. Vorbele sunt discernăminte, părţi ale impresiilor; aici deja există o corelaţie între Lumină şi dorinţa de a primi.
Aceasta se numeşte „Lumină şi Kli“. Cu toate acestea, nu se poate vorbi despre Lumină fără un Kli, de vreme ce Lumina care nu este obţinută de cel care primeşte este considerată Ațmuto, despre care este interzis să vorbim pentru că nu poate fi atins, şi cum am putea numi ceea ce nu am dobândit?
De aici învăţăm că, atunci când ne rugăm Creatorului pentru a ne trimite salvarea sau vindecarea, există două lucruri pe care trebuie să le percepem: 1) Creatorul; 2) Ceea ce provine de la El.
Despre primul discernământ, care se distinge ca Ațmuto, este interzis să ne exprimăm, aşa cum am spus mai sus. Al doilea discernământ, care provine de la El şi care este considerat Lumina ce se extinde în Kelim, adică în dorinţa noastră de a primi, este ceea ce numim Ein Sof. Aceasta este conexiunea Creatorului cu creaturile lui, fiind „dorinţa Lui de a face bine creaturilor Sale“. Dorinţa de a primi este considerată extinderea Luminii care ajunge, în cele din urmă, la ea.
Când dorinţa de a primi obţine Lumina extinsă, această Lumină este numită Ein Sof. Ea ajunge la cei care primesc prin multe înveşmântări, aşa încât chiar şi cel mai de jos va fi capabil să o primească.
Se pare că toate discernămintele şi schimbările îl afectează, în special, pe cel care primeşte, în funcţie de modul în care este impresionat de ele. Totuşi, trebuie să desluşim problema despre care vorbim. Când vorbim despre discernăminte în lumi, ne referim la discernăminte potenţiale, iar când primitorul obţine aceste discernăminte, ele devin „reale“.
Realizarea spirituală este atinsă atunci când ceea ce este în curs de dobândire şi ceea ce este dobândit apar împreună, pentru că fără dobândire nu există nicio formă pentru dobândit, deoarece nu există nimeni care să capete forma a ceea ce este dobândit. Prin urmare, acest discernământ este considerat Ațmuto, unde nu există loc pentru discuţii. Astfel, cum putem spune că ceea ce este dobândit are propria sa formă?
Putem vorbi doar din punctul în care simţurile noastre sunt impresionate de extinderea Luminii, care este „dorinţa Lui de a face bine creaturilor Sale“ şi care ajunge în mâinile celor care primesc sub formă de fapt real.
În mod similar, când examinăm o masă cu ajutorul senzaţiilor tactile ne dăm seama că este ceva dur. Distingem, de asemenea, lungimea şi lăţimea ei, în concordanţă cu simţurile noastre. Totuşi, asta nu înseamnă că masa îi va părea la fel celui care are alte simţuri. De exemplu, în ochii unui înger, atunci când examinează masa, ea îi va apărea în funcţie de simţurile lui. Prin urmare, noi nu putem defini nicio formă aşa cum o face îngerul, deoarece nu cunoaştem simţurile lui.
Astfel, din moment ce nu-l cunoaştem pe Creator, nu putem spune ce formă au lumile din perspectiva Lui. Noi cunoaştem lumile numai în conformitate cu simţurile şi senzaţiile noastre, pentru că aşa a fost dorinţa Lui, ca noi să îl dobândim în acest mod.
Acesta este sensul versetului: „Nu există nicio schimbare în Lumină“. Toate schimbările sunt, mai degrabă, în Kelim, adică în simţurile noastre. Astfel, evaluăm totul în funcţie de imaginaţia noastră. Prin urmare, dacă mai mulţi oameni examinează un lucru spiritual, fiecare o va face în funcţie de imaginaţia şi simţurile lui, şi fiecare va vedea o formă diferită.
În plus, forma însăşi se va modifica în percepţia omului, în concordanţă cu urcările şi coborârile lui, după cum am spus mai sus, că Lumina este Lumină Simplă, şi toate schimbările se petrec numai în cei care primesc.
Fie să fim privilegiati cu Lumina Creatorului, să urmăm căile Lui și să-l servim, dar nu pentru a fi recompensaţi, ci pentru a aduce mulţumire Creatorului şi pentru a ridica Divinitatea din praf. Fie să ni se acorde adeziunea cu Creatorul şi să se reveleze Sfinţenia Lui creaturilor Sale.