Introducere la Cartea Zohar

1. În această introducere aș vrea să clarific lucruri care sunt în aparență simple. Lucruri de care toți se preocupă și pentru care a curs multă cerneală în încercarea de a le clarifica. Cu toate astea, nu s-a ajuns la o cunoaștere suficientă și concretă a acestora. Și iată întrebările:

1. Care este esența noastră ?
2. Care este rolul nostru în marele lanț al realității, în care noi suntem doar niște mici verigi?
3. Când ne examinăm pe noi înșine, ne găsim a fi corupți și cât se poate de jos. Și când examinăm operatorul care ne-a făcut, suntem obligați să fim la cel mai înalt nivel, pentru că nu este nimeni atât de demn de laudă ca El. Pentru că este necesar ca de la un operator perfect să apară numai operațiuni perfecte.
4. În mintea noastră, El trebuie neapărat să fie complet binevoitor, mai presus de orice comparație. Atunci, cum de a creat El atât de multe creaturi care suferă și disperă de-a lungul vieților lor? Nu este natura binelui să facă bine, sau măcar să nu facă rău?
5. Cum este posibil, ca infinitul, care nu are nici început, nici sfârșit, să producă creaturi finite, muritoare și defecte ?

2. Pentru a clarifica toate acestea, trebuie să facem câteva cercetări preliminare. Și nu, Doamne ferește, acolo unde este interzis, adică în esența Creatorului, despre care nu avem niciun gând și nicio percepție – și deci, nu avem nicio idee și nicio expresie despre El, ci acolo unde cercetarea este o Mițva (poruncă/faptă bună), cercetarea faptelor Sale. Este așa cum ne spune Tora: cunoaște pe Dumnezeul tatălui tău și slujește-L, și așa cum se spune în poemul unificării: Prin acțiunile Tale Te cunoaștem.
Întrebarea nr. 1: Cum putem să ne imaginăm o nouă creație, adică ceva nou, care nu este parte din El înainte ca El să o creeze, când este evident pentru orice observator că nu există nimic care să nu fie parte din El? O dictează bunul simț, căci cum poate cineva să dea ceva ce nu are ?
Întrebarea nr. 2: Dacă spui că din prisma atotputerniciei Sale, El cu siguranță poate crea existența din absență, adică ceva nou care nu este în El, atunci apare întrebarea – ce este acea realitate, care poate fi determinată ca neavând niciun loc în El, ci este complet nouă?
Întrebarea nr. 3: Aici este vorba despre ceea ce au spus cabaliștii, că sufletul omului este parte din Dumnezeul de Sus, în așa fel încât nu este nicio diferență între El și suflet, ci El este întregul, iar sufletul este o parte. Și au comparat asta cu o piatră spartă dintr-un munte. Nu e nicio diferență între piatră și munte, doar că El este întregul, iar piatra este partea. Astfel trebuie să întrebăm: e una că o piatră spartă dintr-un munte este separată de acesta printr-un ciocan făcut pentru asta, provocând separarea părții de întreg. Dar cum să ne imaginăm asta despre El, că el ar separa o parte din esența Sa, până ce partea părăsește esența sa și devine separată de El, adică un suflet, până la punctul la care poate fi înțeleasă doar ca parte din esența Sa?

3. Întrebarea nr. 4: De vreme ce carul Sitra Ahra (partea cealaltă) și Klipot (cojile) se află atât de departe, la capătul celălalt al Sfințeniei Sale, încât e de neimaginat cât de departe sunt, cum poate acesta să fie extras și creat din sfințenie – și cu atât mai mult să fie susținut de Sfințenia Sa?
Întrebarea nr. 5: Chestiunea învierii morților: De vreme ce corpul este atât de vrednic de dispreț, încât încă de la naștere el este sortit să piară și să fie îngropat. Mai mult, Zohar-ul a spus că înainte de putrezirea în întregime a corpului, sufletul nu se poate ridica la locul său în Grădina Raiului, atâta timp cât încă mai sunt rămășițe din el. De aceea, de ce trebuie acesta să se întoarcă și să se ridice la învierea morților? Nu putea Creatorul să bucure sufletele fără să facă acest lucru?
Și mai uimitor este ceea ce au spus înțelepții noștri, că morții urmează să se ridice cu tot cu defectele lor, ca să nu fie confundați unul cu altul, iar după aceea El le va vindeca defectele. Trebuie să înțelegem de ce lui Dumnezeu consideră important ca aceștia să nu se confunde unul cu altul într-atât încât le-a recreat defectele și apoi va trebui să le vindece.
Întrebarea nr. 6: În legătură cu ce au spus înțelepții noștri, că omul este centrul realității, că Lumile Superioare și această lume materială și totul din ele au fost create doar pentru el (Zohar, Tazria, 40), și au obligat omul să creadă că lumea a fost creată doar pentru el (Sanhedrin 37). Pare greu de înțeles de ce pentru acest om de nimic, a cărui valoare nu e mai mult de o fărâmă în comparație cu realitatea acestei lumi – și cu atât mai puțin față de Lumile Superioare, a căror Înălțime și Sublimitate este de nemăsurat, de ce Creatorul s-a deranjat să creeze toate astea pentru el. Și de asemenea, de ce ar avea omul nevoie de toate acestea?

4.Pentru a înțelege toate aceste întrebări și cercetări, singura tactică este să analizăm sfârșitul actului, adică scopul creației. Căci nimic nu poate fi înțeles în mijlocul procesului, ci numai la finalul său. Și este clar că nu există acțiune fără scop, căci numai un nebun poate acționa fără scop.
Știu că există cei care își iau în spate povara Torei și a Mițvot (pluralul de la Mițva), spunând că, Creatorul a creat toată realitatea și apoi a părăsit-o, asta deoarece nevrednicia creaturilor nu este demnă ca El să vegheze asupra căilor lor neînsemnate. Într-adevăr, ei au vorbit din necunoaștere, pentru că este imposibil să comentăm despre nimicnicia și josnicia noastră, înainte de a decide că noi ne-am creat pe noi înșine cu toate calitățile noastre detestabile și decăzute.
Dar dacă decidem că Creatorul, care este perfect în toate felurile, este Cel care ne-a creat și proiectat corpurile, cu toate atributele lor admirabile și vrednice de dispreț, cu siguranță că din mâna unui lucrător perfect nu poate niciodată să iasă un act imperfect, pentru că actul este o mărturie despre cel ce-l face. Și ce vină are haina nepotrivită, dacă a fost făcută  de un croitor nepriceput?
Asta găsim și în Masechet Taanit 20. O poveste despre Rabi Elazar care s-a întâlnit cu un om foarte urât. Și i-a zis: cât de urât este omul ăsta. Omul a răspuns: Du-te și spune-i meșterului care m-a făcut, ‚Ce urât e instrumentul pe care l-ai făcut’. Așadar, cei care susțin că din cauza nimicniciei și josniciei noastre nu suntem vrednici pentru ca El să vegheze asupra noastră și că El ne-ar fi părăsit nu fac altceva, decât să-și exprime ignoranța.
Încearcă și imaginează-ți, dacă ar fi să întâlnești pe cineva care face creaturi, doar pentru ca acestea să sufere și să dispere toată viața lor, așa ca noi, și nu numai atât, dar își și întoarce spatele la ele și nu vrea să aibă grija de ele, să le ajute un pic. Cu cât dispreț și dezgust te-ai uita la el! Putem să credem așa ceva despre El?

5. De aceea, bunul simț ne impune să înțelegem opusul a ceea ce se prezintă la suprafața lucrurilor, și să decidem că suntem de fapt creaturi nobile și demne, de o importanță incomensurabilă, chiar demni de Lucrătorul care ne-a făcut. Pentru că dacă vrei să găsești defecte în corpurile noastre, atunci dincolo de orice justificare pe care o poți găsi, de fapt totul cade numai în sarcina Creator, care ne-a creat, pe noi și natura dinăuntrul nostru, pentru că este limpede că El ne-a creat și nu noi înșine.
De asemenea, El știe toate căile ce provin din natură și atributele rele pe care le-a creat în noi. Este așa cum am spus – că trebuie să analizăm sfârșitul unui act și atunci vom putea să înțelegem totul. După cum spune și zicala: Nu-i arăta unui prost o lucrare neterminată.

6. Înțelepții noștri au spus deja (Arborele vieții, Șaar HaKlalim, începutul Capitolului 1) că Creatorul a creat lumea fără nici un alt motiv, decât să aducă bucurie creaturilor Sale. Și aici trebuie să ne concentrăm mintea și toate gândurile noastre, pentru că acesta este țelul final al actului de creație a lumii. Și trebuie să reținem că, de vreme ce Gândul creației este să dăruiască creaturilor Sale, El a trebuit să creeze în suflete o mare cantitate de dorință de a primi ceea ce El S-a gândit să le dea. Pentru că măsura fiecărei plăceri și bucurii depinde de măsura dorinței de a le primi. Cu cât este mai mare voia de a primi, cu atât este mai mare plăcerea și cu cât este mai mică voia, cu atât este mai mică plăcerea provenită din ce primești.
Deci, chiar Gândul creației impune în mod necesar crearea în suflete a unei dorințe excesive de a primi, pentru a egala imensa plăcere pe care Atotputernicia sa S-a gândit să o dăruiască sufletelor. Căci marea încântare și marea dorință de a primi merg mână în mână.

7. Odată ce am aflat acestea, ajungem să înțelegem pe deplin și foarte clar a doua întrebare. Căci am aflat ce reprezintă realitatea care poate fi determinată clar și care nu este o parte din esența Sa, astfel că putem să spunem că este o nouă creație, existența din absență. Și acum, pentru că știm sigur că Gândul creației, acela de a Își încânta creaturile, a creat în mod necesar o măsură a dorinței de a primi de la El tot ce e bun și plăcut, adică ce a plănuit El pentru creaturi, acea dorință de a primi cu siguranță că nu era parte din esența Lui înainte ca El să o creeze în suflete, pentru că de la cine ar fi putut El să primească? Rezultă că El a creat ceva nou, care nu este în El.
Și cu toate acestea, înțelegem că, în conformitate cu Gândul creației, n-a fost nevoie să se creeze nimic altceva, decât acea dorință de a primi. Asta pentru că această noua creație este suficientă pentru ca El să împlinească întregul Gând al creației, pe care El s-a gândit să ni-l dăruiască. Dar toată împlinirea din Gândul creației, toate beneficiile pe care El a plănuit să ni le dea vin direct din esența Sa, iar El nu are niciun motiv să le mai creeze din nou, de vreme ce sunt deja extrase, existența din existență, în marea dorință de a primi care este în suflete. Așadar, vedem clar că toată substanța din creația generată, de la început până la sfârșit, este doar dorința de a primi.

8. Acum am ajuns să înțelegem cuvintele cabaliștilor din a treia întrebare. Ne întrebam cum e posibil să spunem despre suflete că ar fi parte din Dumnezeu de Sus, ca o piatră care este spartă dintr-un munte, că nu există nici o diferență între ele, decât că una este parte și cealaltă este întreg. Și ne întrebăm: este una să spui că piatra care este spartă din munte este separată printr-un ciocan făcut pentru acest scop, dar cum putem spune asta despre esența Lui? Și de asemenea, ce anume a separat sufletele de esența Lui și le-a exclus din Creator, pentru a deveni creaturi?
Din cele de mai sus înțelegem clar că, așa cum ciocanul sparge și împarte un obiect fizic în două, diferența de formă împarte spiritualul în două. De exemplu, când doi oameni se iubesc, spui că ei sunt legați unul de celălalt și devin ca un singur trup. Și când se urăsc, zici că ei sunt la fel de depărtați unul de celălalt că răsăritul față de apus. Dar aici nu se pune problema de apropiere sau depărtare în termeni de locație. Mai degrabă, e vorba de echivalența formei: atunci când sunt egali ca formă și când fiecare iubește ceea ce iubește celălalt și urăște ceea ce urăște celălalt, ei se iubesc și sunt legați unul de altul.
Iar dacă între ei există vreo deosebire de formă, iar unuia îi place ce celălalt urăște, atunci, în măsura în care diferă ca formă, ei se îndepărtează și se urăsc unul pe celălalt. Și dacă, de exemplu, ei sunt opuși ca formă și tot ce unuia îi place, celuilalt îi displace și tot ce aceluia îi displace îi place celuilalt, ei sunt considerați la fel de îndepărtați că răsăritul de apus, adică unul e într-un capăt și celălalt în altul.

9. Vedem că, în spiritualitate, diferența de formă operează la fel ca ciocanul care separă în lumea materială și că distanța este proporțională cu diferența de formă. Din asta înțelegem că, din moment ce dorința de a primi deliciul său a fost imprimată în suflete – și am arătat că această formă nu există în Creator, pentru că de la cine ar putea El să primească, această diferență de formă pe care au căpătat-o sufletele le separa de esența Lui, ca un ciocan care sparge o piatră dintr-un munte. Și din cauza acestei diferențe de formă, sufletele au fost separate de Creator și au devenit creaturi. Cu toate astea, tot ce primește un suflet din Lumina Lui provine din esența Lui, existența din existență.
Ca urmare, se dovedește că, în ceea ce privește Lumina Lui, pe care ele (sufletele) o primesc în vasul lor (Kli), care este dorința de a primi, nu există nicio diferență între ele și esența Lui. Asta pentru că ele o primesc sub formă de existență din existență, direct din esența Lui. Singura diferență dintre suflete și esența Lui este că sufletele sunt o parte din esența Sa.
Rezultă că, față de lumina Sa, pe care ele o primesc în vasul lor, care este dorință de a primi, nu există niciun fel de diferență între ele și esența Sa, deoarece o primesc existență din existență, direct din esența Sa. Singura diferență dintre suflete și esența Sa este că sufletele sunt o parte din esența Sa, cu alte cuvinte, cantitatea de lumină pe care au primit-o în vasul lor, care este voința de a primi, este deja separată de Creator, din cauza disparității de formă a voinței de a primi. Iar această diferență de formă face că ea să fie o „parte” separată de „întreg”.. Deci, singura diferență dintre ele este că una este întreg și cealaltă este parte, așa cum o piatră este spartă din munte. Și analizați cu atenție acest lucru, pentru că este imposibil să explicăm această temă sublimă mai mult de atât.

10. Acum putem să începem a înțelege cea de-a patra întrebare: cum este posibil ca din Sfințenia Sa să provină carul de impurități și Klipot, de vreme ce acestea sunt la capătul opus al Sfințeniei Sale? Și de asemenea, cum e posibil ca El să le sprijine și să le susțină? De fapt, mai întâi trebuie să înțelegem ce înseamnă existența impurității și a Klipot.
Să știți că această uriașă dorință de a primi, despre care am stabilit că este esența sufletelor prin creație – prin care ele sunt pregătite ca să primească întreaga umplere în Gândul creației – nu rămâne în acea formă în suflete. Dacă ar fi rămas, atunci ele ar trebui să rămână veșnic separate de El, pentru că diferența de formă din ele le-ar separa de El.
Și pentru a repara această separare, care este în Kli-ul sufletelor, El a creat toate lumile și le-a separat în două sisteme, după cum spune versetul: Unul împotriva celuilalt i-a făcut Dumnezeu: cele patru lumi pure ABYA, iar opus față de ele, cele patru lumi impure ABYA. Iar în sistemul ABYA pure El a imprimat dorința de a dărui, a șters din ele dorința de a primi pentru ele și a pus-o în sistemul lumilor impure ABYA. Și din această cauză, ele au devenit separate de Creator și de toate lumile sfințeniei.
Din acest motiv, Klipot se numesc „moarte”, cum spune versetul: „jertfele morților” (Psalmi 106:28). Iar cei răi care le urmează, după cum spun înțelepții noștri : Cei răi se numesc în viața lor, morți, pentru că dorința de a primi imprimată în ei, în opoziție de formă față de cea a Sfințeniei Sale, îi separă de Viața Vieților, iar ei sunt departe de EL ca un capăt de celălalt. Este așa pentru că pe El nu îl interesează să primească, ci doar să dăruiască, pe când Klipot nu vor deloc dăruirea, ci doar să primească pentru ele însele, pentru propria lor încântare – și nu există nimic mai opus decât asta. Știți deja că depărtarea spirituală începe cu o diferență de formă și sfârșește ca opoziție de formă, care este gradul cel mai mare de îndepărtare care este posibil.

11. Și lumile s-au revarsat peste realitatea acestei lumi materiale, într-un loc unde există un corp și un suflet, un timp al depravării și unul al corecției. Căci corpul, care este dorința de a primi pentru sine, provine din rădăcina sa din Gândul creației, prin sistemul de lumi impure, după cum stă scris: ca mânzul unui măgar sălbatic, așa se naște omul! (Iov 11). Și el rămâne sub autoritatea acestui sistem în timpul primilor treisprezece ani, care reprezintă vremea corupției.
Iar prin angajarea în Mițvot, de la vârsta de treisprezece ani încolo, pentru a dărui mulțumire Creatorului său, omul începe să-și purifice dorința de a primi pentru sine, imprimată în el și o transformă încet, pentru a dărui. Prin aceasta, el face să izvorască un suflet sfânt din rădăcina sa din Gândul creației. Și acesta trece prin sistemul de lumi sfinte și se îmbracă în trup. Aceasta este vremea corecției.
Și astfel, el acumulează grade de sfințenie din Gândul creației în Ein Sof (Infinit), până când acestea îl ajută  să transforme în sine dorința de a primi pentru sine, să fie în întregime în forma primirii pentru a dărui mulțumire Creatorului său și deloc pentru sine. Și prin asta, omul dobândește echivalența de formă cu Creatorul său, pentru că primirea pentru a dărui este considerată dăruire pură.
În Masechet Kidușin p. 7 scrie că, unui om important, ea îi dă, iar el spune – prin asta ești sfințităt. Pentru că atunci când primirea lui este pentru a o mulțumi pe ea, pe cea care dăruiește, aceasta se consideră dăruire și primire absolută. Prin aceasta, omul obține adeziunea completă cu El, pentru că adeziunea spirituală este doar echivalență de formă, așa cum au spus înțelepții noștri: Cum e posibil să aderi la El? Mai degrabă, aderă la calitățile Lui. Și prin aceasta, omul devine demn de a primi toată încântarea și plăcerea și blândețea din Gândul creației.

12. Așadar, am explicat clar corectarea voinței de a primi, care este imprimată în suflete prin Gândul creației. Căci Creatorul a pregătit pentru ele două sisteme, unul opus celuilalt, prin care sufletele trec și se împart în două aspecte, corpul și sufletul, care se îmbracă unul în altul.
Și prin Tora și Mițvot, în cele din urmă, ele transformă forma  dorinței de a primi, în forma dorinței de a dărui. Și atunci, pot să primească toată bunătatea din Gândul creației. Și odată cu asta, ele sunt răsplătite cu o adeziune puternică cu El, pentru că prin lucrarea în Tora și Mițvot, au fost răsplătite cu echivalența de formă cu Creatorul lor. Acesta este considerat sfârșitul corecției.
Iar apoi, pentru că nu va mai fi nevoie de Sitra Ahra cea rea, aceasta va fi eliminată de pe pământ și moartea nu va mai exista. Și toată lucrarea în Tora și Mițvot, care a fost dată lumii de-a lungul celor șase mii de ani de existență și fiecărei persoane pentru cei șaptezeci de ani de viață ai săi, sunt pentru a ne aduce la sfârșitul corecției – la echivalența de formă menționată mai sus.
Problema formării și a extinderii sistemului de Klipot și impuritate din Sfințenia Sa a fost și ea clarificată pe deplin acum: acesta trebuia să existe, pentru a se extinde astfel crearea corpurilor, care apoi aveau să fie corectate prin Tora și Mițvot. Și dacă trupurile noastre, cu voia lor coruptă de a primi, nu s-ar fi născut prin sistemul impur, nu am fi putut niciodată să le corectăm, pentru că nu putem corecta ceea ce nu e în noi.

13. De fapt, tot mai trebuie să înțelegem cum se poate că dorința de a primi pentru sine, care e așa de defectă și de coruptă, să se extindă din Gândul creației, din Ein Sof și să fie inclusă acolo, de vreme ce unitatea lor este mai presus de cuvinte și nu poate fi descrisă? Ideea este că, prin însuși gândul de a crea sufletele, gândul Său le-a și realizat pe toate, pentru că El nu are nevoie de o acțiune, așa cum avem noi. Instantaneu, au apărut toate sufletele și toate lumile ce erau destinate a fi create, pline, umplute cu toate minunățiile și plăcerile și bunătatea pe care EL le-a plănuit pentru ele, în perfecțiunea finală pe care sufletele au fost menite să o primească la sfârșitul corecției, după ce voia de a primi din suflete va fi fost corectată pe deplin și transformată în dăruire pură, în deplină echivalență de formă cu Emanatorului.
Asta pentru că în Eternitatea Sa, trecutul, prezentul și viitorul sunt una. Viitorul este ca prezentul, iar în El nu există ceea ce numim timp (Zohar, Mișpatim, pct 51, Noul Zohar, Bereșit, pct 243). Ca urmare, nu a existat niciodată în Ein Sof nicio dorință coruptă de a primi, în starea sa separată.
Dimpotrivă, echivalența de formă, menită a fi revelată la sfârșitul corecției, a apărut instantaneu în Infinit. Și înțelepții noștri au spus despre asta: „Înainte de a fi creată lumea, existau El este Unu și numele său Unu” (Pirkei de Rabi Eliezer), pentru că forma separată a dorinței de a primi nu fusese revelată în realitatea sufletelor ce s-au născut din Gândul creației. Mai degrabă, acestea erau lipite de El în echivalență de formă, prin modul El este Unu și numele său Unu.

14. Așadar, acum veți înțelege că, în total, sunt trei stări ale sufletului:
Prima stare este prezența lor în Ein Sof, în Gândul creației, unde deja au forma viitoare a Sfârșitului Corecției.
A doua stare este prezența lor în cei șase mii de ani, împărțiți prin cele două sisteme descrise mai sus, în corp și suflet. Li s-a dat lucrarea în Tora și Mițvot, pentru a inversa voința lor de a primi în voință de a dărui mulțumire Creatorului lor și fără a primi nimic pentru ele însele.
În timpul acestei stări nu va exista nicio corectare la nivelul corpurilor, ci numai la nivelul sufletelor. Asta înseamnă că acestea trebuie să elimine orice aspect al primirii pentru sine, care e considerată corpul – și să rămână doar cu dorința de a dărui, care este forma de dorință din suflete. Nici măcar sufletele celor drepți nu vor putea să se bucure în Grădina Raiului după moartea lor, ci numai după ce corpurile lor vor putrezi complet în pământ.
A treia stare este starea de la sfârșitul corecției sufletelor, după învierea morților. În acel moment se va produce și corectarea completă a corpurilor, pentru că atunci, ele vor transforma primirea pentru ei înșiși, care este forma corpului, ca să ia forma dăruirii pure. Și atunci vor fi demne să primească pentru ele însele toată încântarea și plăcerea și bunătatea din Gândul creației.
Și prin asta, ele vor atinge o adeziune solidă, în virtutea echivalenței de formă cu Creatorul lor, de vreme ce ele nu vor primi toate acestea din dorința lor de a primi, ci din dorința lor de a aduce mulțumire Creatorului lor, căci plăcerea Lui este atunci când ele primesc de la El. Și ca să fie mai scurt, de acum încolo voi folosi denumirile acestor trei stări, anume prima stare, a două stare și a treia stare. Așa că țineți minte tot ce am explicat aici despre fiecare stare.

15. Când examinăm cele trei stări de mai sus, observăm că una o determină pe cealaltă, astfel încât dacă una ar dispărea, ar dispărea și celelalte.
Dacă, de exemplu, a treia stare – transformarea formei de primire în formă de dăruire – nu s-ar materializa, atunci cu siguranță că prima stare din Ein Sof nu ar fi putut niciodată să apară.
Asta deoarece perfecțiunea s-a materializat acolo numai pentru că viitoarea stare a treia era deja acolo, ca și cum ar fi fost în prezent. Și toată perfecțiunea din acea stare este ca o reflectare din viitor în prezent. Dar dacă viitorul ar putea fi anulat, atunci nu ar mai exista niciun prezent. Așadar, a treia stare necesită existența primei stări.
Cu atât mai mult este așa atunci când ceva e anulat din a doua stare, unde este toată lucrarea menită a fi încheiată în a treia stare, adică lucrul cu corupțiile,  cu corectările și extinderea gradelor sufletelor. Astfel, cum ar mai fi apărut cea de-a treia stare? Deci, vedem că cea de-a doua stare necesită existența celei de-a treia.
Și la fel este și cu existența primei stări în Ein Sof, unde există deja perfecțiunea celei de-a treia stări. Este clar că ea va trebui adaptată, adică va trebui ca a doua și a treia stare să apară în perfecțiune deplină, nici mai mult, nici mai puțin.
Așadar, prima stare în sine necesită dezvoltarea a două sisteme corespunzătoare în cea de-a doua stare, pentru a permite existența unui corp în dorința de a primi coruptă de sistemul impurității și apoi o putem corecta. Și dacă nu ar fi existat un sistem de lumi impure, noi nu am fi avut această dorință de a primi și nu am putea să o corectăm și să ajungem la cea de a treia stare, pentru că omul nu poate corecta ceea ce nu e în el. Așadar, nu trebuie să ne întrebăm cum de a ajuns sistemul impur să izvorască din prima stare, pentru că însăși prima stare necesită existența sa în forma celei de a două stări.

16. Așadar, omul nu trebuie să se întrebe cum se face că ni s-a luat posibilitatea alegerii libere, atâta timp cât trebuie să ne desăvârșim și să ajungem în cea de-a treia stare, de vreme ce aceasta este deja prezentă în prima. Fapt este că există două căi pe care Creatorul ni le-a pregătit în cea de a doua stare, pentru a ne aduce în ce-a de-a treia:
Prima este calea respectării Torei și Mițvot.
A doua este calea Suferinței, pentru că suferința în sine purifică trupul și ne va forța în final să ne inversăm dorința de a primi într-o dorință de a dărui și adera la El. Este așa cum au spus înțelepții noștri (Sanhedrin, 97b): ‘Dacă vă căiți, bine, iar dacă nu, Eu voi pune peste voi un rege precum Haman, iar el o să vă oblige să vă căiți. Înțelepții au mai spus, despre versetul: „va grăbi la timpul său” – Dacă sunt recompensați, voi grăbi aceasta, iar dacă nu – la vremea sa”.
Asta înseamnă că, dacă suntem recompensați prin prima cale, adică prin respectarea Tora și Mițvot, astfel ne grăbim corectarea și nu vom avea nevoie de agonia grea, amară și îndelungată, pentru ca ea să ne oblige să ne reformăm. Iar dacă nu – la vremea sa – adică, numai când suferințele ne vor finaliza corectarea și ne va fi impus momentul corectării. În general, calea suferinței este reprezentată și de pedepsele sufletelor în Iad.
Dar în orice caz, sfârșitul corectării – cea de a treia stare – este obligatorie, datorită primei stări. Alegerea noastră se face numai între Calea Suferinței și Calea Torei și a Mițvot. Așadar, am clarificat temeinic în ce fel cele trei stări ale sufletelor sunt interconectate și sunt necesare una celeilalte.

17. Din cele de mai sus înțelegem clar cea de-a treia întrebare, că atunci când ne examinăm pe noi înșine, ne descoperim a fi cât se poate de corupți și de josnici. Dar când îl examinăm pe Operatorul care ne-a creat, trebuie să fim încântați, pentru că nu există cineva mai vrednic de laudă ca El, demn precum Operatorul care ne-a creat, pentru că natura Operatorului Perfect este să facă operațiuni perfecte.
Acum putem înțelege că trupul nostru, cu toate măruntele sale incidente și dotări, nu este deloc corpul nostru real. Corpul nostru real, corpul etern și perfect există deja în Ein Sof, în prima stare, unde își primește forma completă din viitoarea stare a treia, adică primirea în forma dăruirii, în echivalență de formă cu Ein Sof.
Și dacă prima noastră stare necesită ca noi să primim Klipa corpului nostru în cea de-a doua stare, în forma sa coruptă și josnică – dorința de a primi numai pentru sine, care este forța ce ne separă de Ein Sof – pentru a o corecta și a ne permite să ne primim practic corpul etern, în cea de-a treia stare, atunci nu trebuie să protestăm. Lucrarea noastră nu se poate face decât în acest corp trecător și risipitor, pentru că omul nu poate corecta ceea ce nu este în el.
Așadar, noi suntem deja în acea măsură de perfecțiune, demni și potriviți pentru Operatorul Perfect care ne-a făcut, chiar și în starea noastră actuală, a doua, pentru că acest corp nu ne deranjează în niciun fel, căci el va expira și va muri și nu se află aici decât pentru perioada necesară pentru anularea sa și pentru dobândirea formei noastre eterne.

18. Prin acestea am rezolvat și cea de-a cincea întrebare: cum e posibil ca din eternitate să se nască acțiunile trecătoare și risipitoare? Și înțelegem că, într-adevăr, noi deja am fost făcuți așa cum este potrivit pentru Eternitatea Sa – ființe eterne și perfecte. Și eternitatea noastră însăși necesită ca această Klipa a corpului, care ne-a fost dată doar pentru a lucra, să fie trecătoare și să se risipească. Pentru că dacă ar fi rămas în eternitate, noi am rămâne veșnic separați de Viața Vieților.
Am spus mai sus (punctul 13) că această formă a corpului nostru, care este dorința de a primi numai pentru noi, nu este deloc prezentă în Gândul etern al creației, căci acolo noi ne aflăm în forma stării a treia. Cu toate acestea, ea este obligatorie în starea a doua, pentru a ne permite să o corectăm.
Și nu trebuie să ne gândim la starea altor ființe de pe lume ci doar la a omului, căci omul este centrul creației, după cum vom scrie mai jos (punctul 19). Și toate celelalte creaturi nu au nicio valoare în sine, ci doar în măsura în care îl ajută  pe om să ajungă la perfecțiune. Ca urmare, ele se înalță și decad odată cu el, fără nicio considerație pentru ele însele.

19. Prin aceasta rezolvăm și a patra întrebare: de vreme ce natura binelui este să facă bine, cum a putut El să creeze ființe care să sufere și să agonizeze de-a lungul vieții lor? Așa cum am spus, toată această disperare e necesară datorită primei stări, căci eternitatea noastră completă, ce derivă din viitoarea stare a treia, ne obligă să avansăm fie prin calea Torei, fie prin calea suferinței și să atingem starea noastră eternă, în cea de-a treia stare (punctul 15).
Și toată această disperare este simțită doar de Klipa, a corpului nostru, creată doar pentru a dispărea și a fi îngropată. Și asta ne învață că dorința de a primi pentru sine a fost creată numai pentru a fi eradicată și abolită din lume și transformată în dorința de a dărui. Și durerile pe care le suferim reprezintă doar descoperirea nimicniciei și răului din ea. Într-adevăr, când toate ființele umane vor fi de acord să abolească și să anuleze dorința lor de a primi pentru sine și nu vor avea altă dorință, decât să dăruiască pentru prieteni, toate grijile și pericolele din lume vor înceta să mai existe. Și vom fi asigurați cu o viață integră și deplină, căci pentru fiecare dintre noi ar exista o lume întreagă care să aibă grijă de noi, gata să ne satisfacă nevoile.
Dar cât timp fiecare dintre noi avem numai o dorință de a primi pentru noi înșine, ea constituie sursa tuturor grijilor, a suferinței, a războaielor și a distrugerii, de care nu putem scăpa. Acestea ne slăbesc corpul prin tot felul de răni și de boli și ne dăm seama că toate chinurile din lumea noastră sunt doar manifestări oferite ochilor noștri, pentru a ne aminti să revocăm Klipa cea rea a corpului și să preluăm forma completă a dorinței de a dărui. Și este cum am mai spus: calea suferinței în sine poate să ne aducă la forma dorită. Țineți însă minte că Mițvot între om și om vin înainte de Mițvot dintre om și Dumnezeu, pentru că dăruirea către prieten îl aduce pe om la dăruire către Creatorul său.

20. După tot ce am spus, am ajuns la rezolvarea primei întrebări: Care este esența noastră? Esența noastră este ca esența tuturor detaliilor din realitate, care nu este nici mai mult, nici mai puțin decât dorința de a primi (după cum este scris la Punctul 7) . Dar nu este așa cum se prezintă ea acum, în starea a doua, care este dorința de a primi numai pentru sine, ci așa cum se  arată în prima stare, în Ein Sof, în forma sa eternă, care este primirea pentru a dărui mulțumire Creatorului său (după cum este scris la Punctul 13).
Și deși noi încă nu am ajuns efectiv la a treia stare și mai avem nevoie de timp, aceasta nu ne alterează în niciun fel esența, pentru că starea a treia este impusă de prima. Așadar,„ tot ce e menit să fie cules este considerat cules”. Iar lipsa de timp este privită ca o deficiență numai atunci când ne îndoim că vom termina la timp ceea ce trebuie terminat.
Și de vreme ce nu avem nici un dubiu în legătură cu asta, este ca și cum deja am fi ajuns la a treia stare. De asemenea, și corpul nostru, care ne-a fost dat în forma sa actuală, decăzută, nu ne afectează esența, pentru că el și toate posesiunile lui urmează să fie eradicate complet împreună cu tot sistemul necurăției, care este sursa lor – și tot ce e menit să ardă se consideră ars, cu alte cuvinte, ca și cum n-ar fi existat niciodată.
Dar sufletul care este îmbrăcat în acel corp, a cărui esență este tot o dorință pură – dar o dorință de a dărui, care ne vine din sistemul celor patru lumi, al ABYA de Kdușa (punctul 11) – există veșnic. Pentru că această formă a unei dorințe de a dărui este în echivalență de formă cu Viața Vieților și nu poate fi schimbată în niciun fel (Această chestiune va fi elaborată mai jos, începând de la Punctul 32).

21. Și nu va lăsați induși în eroare de filozofii care spun că esența sufletului este o substanță intelectuală, că acesta există numai prin conceptele pe care le învață, că se dezvoltă prin acestea și că ele constituie însăși esența sa. Și că problema continuării sufletului după plecarea din corp depinde în întregime de măsura conceptelor pe care le-a dobândit, iar în absența acestor concepte, nu mai rămâne nimic de continuat. Acesta nu este punctul de vedere al Torei. Acest lucru nu este acceptat nici de inimă – și oricine a încercat vreodată să dobândească vreo cunoaștere știe și simte că mintea este posesiunea, nu posesorul.
Așa cum am spus, toată substanța creației, atât substanța obiectelor spirituale, cât și cea a obiectelor materiale nu este decât o dorință de a primi. Și deși am spus că sufletul este în întregime dorință de a dărui, este astfel doar prin corectările luminii reflectate pe care o primește de la Lumile Superioare , de unde vine ea la noi. Semnificația îmbrăcării este explicată în amănunt în „Prefața la înțelepciunea Cabalei” punctele 14,15,16 și 19.
Cu toate acestea, esența sufletului este tot o dorință de a primi. Diferența pe care o putem observa între un obiect și altul este aparentă doar în dorința sa, pentru că dorința din orice esență creează nevoi, iar nevoile creează gânduri și concepte pentru a obține acele nevoi pe care le pretinde dorința de a primi.
Și așa cum dorințele umane sunt diferite, la fel și nevoile, gândurile și ideile oamenilor sunt diferite. De exemplu, la cei a căror dorință de a primi este limitată la dorințele animalice, nevoile, gândurile și ideile sunt dedicate în întregime satisfacerii acelei dorințe de a primi, în toată bestialitatea ei. Și deși ei folosesc mintea și rațiunea ca oamenii, de fapt este suficient pentru sclav să fie ca stăpânul. Și este ca mintea animalică, pentru că mintea este înrobită și slujește dorința animalică.
Iar la cei a căror dorință de a primi este puternică mai ales în ceea ce privește dorințele umane, cum ar fi respectul și dominarea asupra celorlalți, care lipsesc animalului, majoritatea nevoilor, gândurilor și ideilor se învârtesc numai în jurul satisfacerii acelei dorințe cât mai mult posibil. Iar la cei a căror dorință de a primi este în principal pentru dobândirea cunoașterii, majoritatea nevoilor, gândurilor și ideilor sunt pentru a satisface acea dorință cât mai mult posibil.

22. Aceste trei dorințe sunt prezente aproape în fiecare persoană, dar ele se amestecă în cantități diferite, iar de aici provine diferența dintre o persoană și alta. Din atributele materiale putem face deducții cu privire la obiectele spirituale, în ceea ce privește valoarea lor spirituală.

23. Astfel, și sufletele umane, cele spirituale, au numai dorință de a dărui mulțumire Creatorului lor, prin veșmintele de Lumină Reflectată primite de la Lumile Superioare din care provin. Iar acea dorință este esența lor și miezul sufletului lor. Ca urmare, odată îmbrăcată într-un corp uman, aceasta generează nevoi și dorințe și idei pentru a satisface pe deplin dorința sa de a dărui, adică de a dărui mulțumire Creatorului său, proporțional cu mărimea dorinței sale.

24. Esența corpului este doar o dorință de a primi pentru sine și toate manifestările și posesiunile sale sunt împliniri ale acestei dorințe corupte de a primi, ce inițial a fost creată doar pentru a fi eradicată din lume, pentru a se ajunge la starea a treia, completă la Sfârșitul Corectării. Din acest motiv, el este muritor, trecător și vrednic de dispreț, împreună cu toate posesiunile sale, ca o umbră efemeră ce nu lasă nimic în urma ei.
Și de vreme ce esența sufletului este doar o dorință de a dărui, iar toate manifestările și posesiunile sale sunt împliniri ale acestei dorințe de a dărui, care există deja în prima stare eternă, precum și în viitoarea stare a treia, acesta este nemuritor și de neînlocuit. Sufletul, cu toate manifestările și posesiunile sale, este etern și există veșnic. Absența nu-l afectează cu nimic după plecarea corpului. Dimpotrivă, absența formei decăzute a corpului îl întărește enorm, permițându-i să se ridice la Ceruri.
Așadar, am arătat clar că permanența sufletului nu depinde deloc de conceptele pe care le acumulează, așa cum susțin filosofii. Mai degrabă, caracterul său etern se află în însăși esența sa, adică în dorința sa de a dărui, care îi este esența. Iar conceptele pe care le dobândește sunt răsplata, nu esența sa.

25. De aici rezultă rezolvarea completă a întrebării a cincea: De vreme ce corpul este atât de corupt, încât sufletul nu poate fi purificat complet înainte ca el să putrezească în pământ, de ce se întoarce la învierea morților? Și de asemenea, la întrebarea despre cuvintele înțelepților noștri: “Morții urmează să fie înviați cu defectele lor, ca să nu se spună, ‚Este altul’”. (Zohar, Amor, 17).
Și puteți înțelege clar aceasta din însuși Gândul creației, din prima stare. Pentru că am spus că, de vreme ce Gândul a fost să le bucure pe creaturile Sale, El a trebuit să creeze o dorință exagerat de mare de a primi toate acele bunătăți care sunt în Gândul creației, căci marea bucurie și marea dorință de a primi merg mână în mână (Punctele 6-7). Și am afirmat acolo că această dorință exagerată de a primi este singura substanță pe care El a creat-o, pentru că El nu are nevoie de nimic altceva pentru a împlini Gândul creației. Iar natura Lucrătorului Perfect este să nu facă nimic inutil, așa cum zice Poemul Unificării: “Din toată lucrarea Ta, nimic nu ai uitat, nu ai scos și nu ai adăugat”.
Am mai spus că această dorință exagerată de a primi a fost complet scoasă din sistemul pur și a fost dată în întregime sistemului de lumi impure, din care apar corpurile, viața lor și toate posesiunile lor din această lume. Când omul ajunge la vârsta de treisprezece ani, el începe să realizeze un suflet sfânt, implicându-se în Tora. În acel moment, el este hrănit de sistemul de lumi sfinte, pe măsura purității sufletești pe care a realizat-o.
Am mai spus mai sus că, în timpul celor șase mii de ani ce ne-au fost dați pentru a face lucrarea în Tora și Mițvot, corpul – dorința sa exagerată de a primi – nu primește nicio corecție. Toate corecțiile care vin prin lucrarea noastră au legătură doar cu sufletul, care, astfel, urcă în gradele de sfințenie și de puritate, ceea ce înseamnă o amplificare a dorinței de a dărui care se naște cu sufletul.
Din acest motiv, în cele din urmă, corpul va muri, va fi îngropat și va putrezi, pentru că nu a suferit nicio corectare. Cu toate acestea, lucrurile nu pot să rămână așa, căci dacă dorința exagerată de a primi ar dispărea din lume, Gândul creației nu ar fi realizat – adică, primirea tuturor acelor plăceri imense pe care El s-a gândit să le dăruiască creaturilor Sale, căci marea dorință de a primi și marea plăcere merg mână în mână. Și în măsura în care dorința de a o primi se diminuează, se diminuează și încântarea și plăcerea creată de primire.

26. Așa cum am afirmat deja, prima stare necesită ca a treia stare să se materializeze complet așa cum a fost în Gândul creației, adică prima stare, fără a omite nimic (vezi Punctul 15). Așadar, prima stare necesită învierea morților. Asta înseamnă că excesiva lor dorință de a primi, care a fost deja eradicată și care a putrezit în cea de-a doua stare, acum trebuie reînviată în toată măsura sa exagerată, fără nicio restricție și anume cu toate defectele din trecut.
Apoi se începe din nou lucrarea, pentru a transforma acea dorință excesivă de a primi, ca să fie numai dorință de a dărui. Și atunci ne vom fi dublat câștigul:
1. Vom avea un loc în care să primim toată bucuria și plăcerea și dărnicia din Gândul creației, pentru că deja vom avea corpul cu dorința sa excesivă de a primi, care merge mână în mână cu aceste plăceri.
2. Pentru că primirea în acest fel ar fi numai pentru a dărui mulțumire Creatorului, această primire va fi considerată ca dăruire completă (a se vedea Punctul 11). Și asta ne va aduce la echivalență de formă, adică la Dvekut (adeziune), care este și forma noastră din starea a treia. Așadar, prima stare necesită în mod absolut învierea morților.

27. Într-adevăr nu poate exista învierea morților, decât aproape de finalul corectării, spre finalul celei de-a doua stări. Pentru că, odată ce am fost răsplătiți cu negarea dorinței noastre excesive de a primi și ne-a fost dată dorința exclusivă de a dărui și după ce am fost înzestrați cu toate minunatele grade ale sufletului, numite Nefeș, Ruah, Neșama, Haia, Yehida, prin efortul nostru de a nega această dorință de a primi, am ajuns la perfecțiunea maximă, până când corpul va putea fi înviat cu toată dorința sa excesivă de a primi și când aceasta nu ne va mai face rău, separându-ne de Dvekut.
Dimpotrivă, îl depășim și îi dăm forma de dăruire. Iar asta se va face cu toate calitățile corupte pe care vrem să le îndepărtăm din el. Mai întâi, trebuie să-l îndepărtăm complet, până nu mai rămâne nimic din el. Iar apoi îl putem primi înapoi și să-l aducem pe linia de mijloc dorită. Dar atâta timp cât nu l-am îndepărtat pe deplin, este imposibil să-l facem să se comporte în modul dorit, pe linia de mijloc.

28. Înțelepții noștri au spus: “Morții sunt destinați să fie înviați cu defectele lor și apoi să fie vindecați”. Asta înseamnă că inițial va fi înviat același corp, care este voința excesivă de a primi, fără nicio interdicție, exact așa cum a crescut ea, hrănită de lumile impure, înainte ca Tora și Mițvot să o fi purificat în vreun fel. Acesta este sensul expresiei cu toate defectele lor.
Abia apoi vom începe un nou tip de lucrare – să includem toată această dorință exagerată de a primi în forma de dăruire. Atunci va fi vindecată, pentru că acum va fi obținut echivalența de formă. Iar înțelepții au spus că motivul pentru aceasta este ca să nu se poată zice că ’Este altul’, adică pentru a nu se putea spune că este într-o altă formă decât cea pe care o avea în Gândul creației. Aceasta pentru că acea excesivă dorință de a primi este acolo, cu scopul de a primi toate bunătățile din Gândul creației.
Numai că între timp el a fost dat Klipot, pentru purificare. Dar în cele din urmă, nu trebuie să fie un alt corp, căci dacă dorința ar fi diminuată în vreun fel, ar fi considerată total diferită și, ca atare, nevrednică de a primi toate bunătățile din Gândul creației, așa cum o primește în prima stare.

29. Acum putem răspunde și la cea de-a doua întrebare de mai sus: care este rolul nostru în marele lanț al realității, din care noi suntem doar niște mici verigi, în scurta noastră perioadă de viață? Rețineți că lucrarea noastră, în timpul celor șaptezeci de ani de viață, se împarte în patru:
Prima diviziune este atingerea dorinței excesive de a primi fără constrângeri, în toată dimensiunea sa coruptă, din mâinile celor patru lumi impure ABYA. Dacă nu avem această dorință depravată de a primi, nu o putem corecta, pentru că omul nu poate corecta ceea ce nu este în el.
Așadar, dorința de a primi care a fost imprimată în corp la naștere nu este suficientă, ci trebuie să fie un vehicul pentru Klipot impure, pentru nu mai puțin de treisprezece ani. Ca urmare, Klipot trebuie să o domine și să-i dea luminile lor, pentru că aceste lumini îi intensifică dorința de a primi. Asta deoarece împlinirile pe care le aduc Klipot dorinței de a primi dau naștere și amplifică numai cerințele dorinței de a primi.
De exemplu, când un copil se naște, el are o dorință doar pentru o sută  de lucruri și atât. Dar după ce Sitra Ahra dă cele o sută  de lucruri, dorința de a primi crește imediat și copilul vrea de două ori mai mult. Apoi, când Sitra Ahra îi dă dublu, dorința se extinde imediat la de patru ori mai mult. Și dacă el nu depășește dorința prin Tora și Mițvot și nu purifică dorința de a primi pentru a o transforma în dăruire, aceasta va crește pe întreaga durată a vieții, până când, în final, el moare fără să-și fi satisfăcut nici jumătate din dorințe. Asta se consideră a fi existență sub domnia Sitra Ahra și a Klipot, al căror rol este să-i extindă și să-i mărească dorința de a primi și să o facă exagerată și neînfrânată în niciun fel, astfel încât să-i dea omului tot materialul necesar cu care să lucreze și să o corecteze.

30. A doua diviziune este de la treisprezece ani încolo. În acest moment, punctului său din inimă, care este partea posterioară a sfințeniei, i se dă putere. Chiar dacă la naștere este îmbrăcat în dorința sa de a primi, el începe să se trezească numai după treisprezece ani, iar apoi începe să intre în sistemul de lumi sfinte, în măsura în care respectă Tora și Mițvot.
Scopul principal al acelei perioade este să obțină și să-și intensifice dorința spirituală de a primi, deoarece la naștere avem numai o dorință de a primi lucruri materiale. Ca urmare, cu toate că omul și-a dezvoltat dorința exagerată de a primi înainte de a împlini treisprezece ani, încă nu s-a ajuns la finalul dezvoltării dorinței de a primi, pentru că principalul țel al dorinței de a primi este numai pentru spiritualitate.
Este așa pentru că, de exemplu, înainte de a împlini treisprezece ani, dorința de a primi a omului dorește să devoreze toată bogăția și respectul din lumea aceasta materială. În mod evident, aceasta nu este o lume eternă și pentru noi toți este doar o umbră trecătoare. Dar când omul obține dorința excesivă spirituală de a primi, el dorește să devoreze – pentru propria lui plăcere – toate bogățiile și plăcerile din lumea următoare, eternă, care sunt o posesiune eternă. Așadar, cea mai mare parte a dorinței excesive de a primi se completează doar prin dorința de a primi spiritualitate.

31. În Noul Tikun (97b) este scris despre versetul (Proverbe 30, 15), “Lipitoarea are două fiice: ‚Dă-mi, dă-mi’: O lipitoare înseamnă Iad. Iar cei răi care sunt prinși în acel Iad strigă precum câinii, ‘Hav Hav’ (ebr . Dă-mi dă-mi)”, adică dă-ne bogățiile acestei lumi, dă-ne bogățiile lumii următoare.
Dar acesta este un nivel mult mai important decât primul, pentru că în afară de obținerea măsurii depline a dorinței de a primi, care asigură toate materialele de care persoana are nevoie pentru lucrarea sa, este și nivelul care aduce persoana la Lișma (Pentru Numele Ei). Este așa cum spun înțelepții noștri (Pesahim 50b): Omul ar trebui să respecte mereu Tora și Mițvot Lo Lișma (nu Pentru Numele Ei), pentru că de la Lo Lișma se ajunge la Lișma.
Așadar, acest nivel care începe după treisprezece ani este considerat sfințenie. Este considerat ca o slujnică sfântă ce-și slujește stăpâna, care este Sfânta Șchina (Divinitate). Pentru că slujnica îl aduce pe om la Lișma și astfel, el este răsplătit cu inspirația Divinității. Cu toate acestea, omul trebuie să ia toate măsurile potrivite pentru a ajunge la Lișma, pentru că dacă nu se străduiește pentru asta și nu ajunge la Lișma, el va cădea în groapa slujnicei impure, care este opusul slujnicei sfinte și al cărei rol este să deruteze omul, pentru ca Lo Lișma să nu-l aducă la Lișma. Și despre aceasta s-a spus, slujnica este moștenitoarea stăpânei sale (Proverbe 30:23), pentru că ea nu va lăsa pe nimeni lângă stăpâna sa, care este Sfânta Divinitate.
Iar nivelul final în această diviziune este că el se va îndrăgosti de Dumnezeu, așa cum omul se îndrăgostește în iubirea corporală, până ce obiectul pasiunii lui rămâne în fața ochilor săi toată ziua și toată noaptea, așa cum spune poetul: “când îmi amintesc de El, El nu mă  lasă să adorm”. Apoi se mai spune: “dar dorința împlinită este un copac al vieții” (Proverbe 13:12). Deoarece cele cinci grade ale sufletului sunt Arborele Vieții, ce se întinde de-a lungul a cinci sute de ani. Fiecare grad durează câte o sută  de ani, ceea ce înseamnă că îl va aduce pe om la primirea tuturor celor cinci Bhinot (discernăminte) ale NRNHY (Nefeș, Ruah, Neșama, Haia, Yehida) analizate în a treia diviziune.

32. A treia diviziune este lucrarea în Tora și Mițvot Lișma, pentru a dărui și a nu primi recompensă. Această lucrare purifică dorința de a primi pentru sine și o înlocuiește cu o dorință de a dărui. În măsura în care omul își purifică dorința de a primi, el devine demn de a primi cele cinci părți ale sufletului numite NRNHY (mai jos, la Punctul 42). Asta pentru că ele sunt compatibile cu dorința de a dărui (a se vedea Punctul 23) și nu pot îmbrăca trupul omului, atâta timp cât acesta este controlat de dorința de a primi – care este opusă, sau chiar diferită ca formă, de suflet.
Asta, deoarece problema îmbrăcării și echivalența de formă merg mână în mână (a se vedea Punctul 11). Iar când omul este răsplătit cu existența în totalitate în dorința de a dărui și nu în dorința de a primi pentru sine, el va fi răsplătit cu obținerea echivalenței de formă cu NRNHY superioare ale sale, care se extind din originea omului din Ein Sof, din prima stare, prin ABYA pure – și se vor extinde imediat și îl vor îmbrăca treptat.
A patra diviziune este lucrarea făcută  după învierea morților. Asta înseamnă că dorința de a primi, care deja va fi complet absentă prin moarte și îngropare, acum este înviată în starea sa cea mai rea, a dorinței excesive de a primi, așa cum au spus înțelepții noștri: “Morții vor fi înviați cu defectele lor” (Punctul 28). Iar apoi este transformată în primire sub formă de dăruire. Cu toate acestea, există câțiva indivizi aleși – puțini – cărora li s-a dat această lucrare în timpul vieții din această lume.

33. Iar acum rămâne clarificarea celei de-a șasea întrebări – cuvintele înțelepților noștri, care au spus că toate lumile, Superioare și inferioare, au fost create doar pentru om. Pare foarte ciudat că pentru om, a cărui valoare este cât o măruntă iluzie, în comparație cu realitatea ce se află dinaintea noastră în această lume și încă mai mică în comparație cu lumile Superioare, Spirituale, Creatorul s-ar fi deranjat atâta pentru a crea toate acestea pentru el. Și încă și mai ciudat este că nu știm motivul, pentru care omul ar avea nevoie de toate aceste vaste Lumi Spirituale.
Și trebuie să știți că orice mulțumire a Creatorului nostru, provenită din faptul că dăruiește creaturilor Sale depinde de măsura în care aceste creaturi îl simt pe El – că El este cel care dă și că El este Cel ce îi bucură. Pentru că atunci El are o mare plăcere din asta, ca un tată care se joacă cu fiul său preaiubit, în măsura în care fiul simte și recunoaște măreția și generozitatea tatălui său, iar tatăl îi arată toate comorile ce le-a pregătit pentru el, după cum este scris (Ieremia 31): “Efraim, dragul meu fiu, este el bucuria părinților săi? Pentru că întotdeauna când vorbesc de el, încă mi-l aduc aminte cu drag. De aceea, inima Mea tânjește după el și cu siguranță voi avea milă pentru el, zice Domnul”. (Ieremia 31:19).
Observați aceste cuvinte cu atenție și veți ajunge să cunoașteți marea bucurie a Creatorului pentru cei compleți, cărora li s-a dat capacitatea de a-L simți și de a-I recunoaște măreția în toate aspectele pe care El le-a pregătit pentru ei, până când vor fi ca un tată cu dragul său fiu, bucuria părinților săi. Și nu mai trebuie să continuăm pe această temă, căci e suficient că noi să știm că pentru această bucurie și mulțumire față de cei compleți a meritat ca El să creeze toate lumile – cele Superioare și cele inferioare deopotrivă.

34. Pentru a-și pregăti creaturile să ajungă nivelul superior descris mai sus, Creatorul a dorit să o facă  printr-o structură din patru niveluri care să evolueze unul din celălalt, numite inert (mineral), vegetal, animal și vorbitor. De fapt, acestea sunt cele patru faze ale dorinței de a primi prin care se divid Lumile Superioare. Pentru că, deși cea mai mare parte a dorinței se află în cea de-a patra fază a dorinței de a primi, este imposibil ca aceasta să se materializeze dintr-o dată, ci numai prin cele trei faze precedente, în care și prin care ea se dezvoltă și apare, până când devine completă în forma Fazei a Patra.

35. În Faza Întâi a dorinței de a primi, numită mineral, care este manifestarea inițială a dorinței de a primi în această lume materială, există doar o forță de mișcare colectivă ce include întreaga categorie neînsuflețită. Dar nu se vede nicio mișcare în elementele acestei categorii. Asta pentru că dorința de a primi generează nevoi și nevoile generează suficiente mișcări pentru a satisface nevoile. Și pentru că există doar o mică dorință de a primi, această domină doar întreaga categorie deodată, dar puterea ei asupra elementelor categoriei nu este sesizabilă.

36. Categoriei mineral i se adaugă vegetalul, planta, care este Faza a Doua a dorinței de a primi. Măsura ei este mai mare decât cea din categoria mineral, iar dorința ei de a primi domină fiecare element al categoriei, pentru că fiecare element are mișcarea sa proprie și se extinde pe lungime și pe lățime, deplasându-se către soare. De asemenea, există în fiecare element funcții ca mâncatul, băutul și eliminarea de resturi. Cu toate acestea, fiecărui element îi lipsește încă senzația de libertate și de individualitate.

37. Peste acesta este categoria animal, care este Faza a Treia a dorinței de a primi. Măsura sa este deja completă în mare parte, pentru că această dorință de a primi deja generează în fiecare element o senzație de libertate și de individualitate, care este viața unică a fiecărui element în parte. Dar acestea nu au încă senzația celorlalți, adică nu au capacitatea necesară pentru a participa la durerea altora sau la bucuriile lor, etc.

38. Deasupra tuturor este specia umană, care este Faza a Patra a dorinței de a primi. Este măsura completă și finală, iar dorința ei de a primi include și senzația de celălalt. Iar dacă vreți să cunoașteți diferența exactă dintre Faza a Treia a dorinței de a primi, care este animalul, și Faza a Patra a dorinței de a primi din oameni, vă voi spune că este ca diferența dintre valoarea unei singure creaturi față de valoarea întregii realități.
Pentru că dorința de a primi din categoria animal, căreia îi lipsește senzația celorlalți, nu poate genera nevoi și dorințe decât în măsura în care ele sunt imprimate în acea creatură. Dar la om, care îi poate simți și pe ceilalți, se naște nevoia de a avea și tot ce au ceilalți, astfel că este plin de invidia de a avea tot ce au și ceilalți. Când are o sută, el vrea să aibă două, astfel că nevoile lui se vor multiplica mereu, până când va vrea să înghită tot ce există în întreaga lume.

39. Acum am arătat că scopul pe care și-L dorește Creatorul de la creația pe care a creat-o este să poată dărui creaturilor Sale, astfel încât acestea să-l cunoască drept real și măreț și să primească toată bucuria și plăcerea pe care El a pregătit-o pentru ele, în măsura descrisă în versetul: “Efraim, dragul meu fiu, este el bucuria părinților săi?” (Ieremia 31,19). Astfel, vedeți clar că acest scop nu se referă la sferele cele mari și nemișcate, cum ar fi pământul, luna sau soarele, oricât de luminoase ar fi ele – și nici la nivelul vegetal sau la cel animal, pentru că acestora le lipsește senzația celorlalți, chiar și a celor din propria lor specie. Așadar, cum s-ar putea aplica senzația de Divin și dăruirea Lui la acestea?
Numai omul, fiind înzestrat cu senzația celorlalți din propria-i specie, care sunt ca el, după ce s-a cufundat în Tora și Mițvot, când își inversează dorința de a primi și o transformă într-o dorință de a dărui și ajunge la echivalență de formă cu Creatorul său, primește toate gradele care au fost pregătite pentru el în Lumile Superioare, numite NRNHY. Prin asta, omul devine demn să primească scopul Gândului creației. La urma urmei, scopul creării tuturor lumilor a fost doar pentru om.

40. Și știu că asta este complet de neacceptat în ochii unora dintre filosofi. Ei nu pot fi de acord ca omul, despre care ei cred că e josnic și fără valoare, să fie centrul magnificei creații. Dar ei sunt ca un vierme născut într-o ridiche. El trăiește acolo și crede că toată lumea Creatorului este la fel de amară, de mică și de întunecoasă ca ridichea în care s-a născut. Dar de îndată ce străpunge coaja ridichii și iese afară, se minunează și zice: ‘Am crezut că întreaga lume era cât ridichea în care m-am născut, iar acum văd în fața mea o lume măreață, frumoasă și minunată!’
Așa sunt și cei care sunt cufundați în Klipa (singular de la Klipot) a dorinței de a primi cu care s-au născut și nu încearcă să ia din mirodeniile unice care sunt Tora și Mițvot la nivel practic, prin care se poate sparge această Klipa dură și se poate transforma într-o dorință de a dărui mulțumire Creatorului. Cu siguranță ei trebuie să-și descopere nevrednicia și goliciunea, pentru că asta sunt cu adevărat și nu pot înțelege că această minunată realitate a fost creată doar pentru ei.
Într-adevăr, dacă s-ar adânci în Tora și Mițvot pentru a dărui mulțumire Creatorului lor, cu toată puritatea necesară și dacă ar  încerca să străpungă Klipa a dorinței de a primi în care s-au născut și să preia dorința de a dărui, ochii lor s-ar deschide imediat și ar vedea și ar realiza singuri toate gradele de înțelepciune, inteligență și claritate care au fost pregătite pentru ei în Lumile Spirituale. Și atunci ei înșiși ar spune ce au spus și înțelepții noștri: „Ce spune un oaspete bun? - ‚Tot ce a făcut gazda, a făcut doar pentru mine’”.

41. Dar tot rămâne de clarificat de ce omul ar avea nevoie de toate Lumile Superioare pe care Creatorul le-a clădit pentru el? Ce folos ar avea el din ele? Țineți minte că realitatea tuturor lumilor este în general împărțită în cinci lumi, numite: a) Adam Kadmon, b) Ațilut, c)Bria, d)Yețira și e) Asiya. În fiecare dintre ele există nenumărate detalii, care sunt cele cinci Sfirot KHBTM (Keter, Hochma, Bina, Tiferet și Malchut). Lumea Adam Kadmon este Keter, lumea Ațilut este Hochma, lumea Bria este Bina, lumea Yețira este Tiferet și lumea Asiya este Malchut.
Iar Luminile ce se îmbracă în aceste cinci lumi se numesc YHNRN. Lumina Yehida strălucește în lumea Adam Kadmon, Lumina Haia strălucește în lumea Ațilut, Lumina Neșama – în lumea Bria, Lumina Ruah – în lumea Yețira și Lumina Nefeș strălucește în lumea Asiya.
Toate aceste lumi și totul din ele sunt incluse în Numele Sfânt, Iod-Hei-Vav-Hei și în vârful lui Iod. În prima lume, Adam Kadmon, nu avem nicio percepție. Așadar, ea este doar sugerată de vârful Iod-ului din Nume. De aceea nu vorbim despre ea și menționăm întotdeauna numai cele patru lumi ABYA. Iod este lumea Ațilut, Hei este lumea Bria, Vav este lumea Yețira și Hei-ul de jos este lumea Asiya.

42. Deci am explicat cele cinci lumi care includ toată realitatea spirituală ce se extinde din Ein Sof, până în lumea această. Însă ele sunt incluse una în cealaltă și în fiecare din aceste lumi sunt cele cinci lumi, cele cinci Sfirot KHBTM, în care se îmbracă cele cinci Lumini NRNHY, ce corespund celor cinci lumi.
Iar în afară de cele cinci Sfirot KHBTM din fiecare lume, mai sunt cele patru categorii spirituale – Mineral (inert), Vegetal, Animal și Vorbitor. În aceasta, sufletul omului este privit ca Vorbitor, Animalul este privit ca îngerii din acea lume, categoria Vegetal este numită ‚veșminte’, iar categoria Mineral este numită ‚săli’. Și ele se îmbracă toate una în cealaltă: categoria vorbitoare, care e reprezentată de sufletele oamenilor, îmbracă în cele cinci Sfirot KHBTM, care înseamnă Divinitatea din acea lume. Categoria animale, reprezentată de îngeri, îmbracă sufletele; categoria vegetal – veșmintele –îmbracă îngerii, iar categoria minerală – sălile – le înconjoară pe toate.
Faptul că se îmbracă înseamnă că ele se slujesc una pe cealaltă și se dezvoltă una din cealaltă, așa cum am clarificat despre categoria mineral, vegetal, animal și vorbitor, din această lume (Punctele 35-38): cele trei categorii – mineral, vegetal, animal – nu s-au dezvoltat pentru ele însele, ci numai pentru ca a patra categorie, care este omul, să poată să se dezvolte și să se înalțe din ele. Așadar, rolul lor este doar să slujească omului și să-i fie de folos.
Așa este în toate lumile spirituale. Cele trei categorii – mineral, vegetal, animal – au apărut numai pentru a sluji și a fi de folos categoriei vorbitoare de acolo, care este sufletul omului. Așadar, se consideră că ele toate îmbracă sufletul omului, adică îl slujesc.

43. Când omul se naște, el primește imediat Nefeș [1] de Kdușa (Sfințenie). Dar nu este Nefeș efectiv, ci doar partea sa posterioară, adică ultimul său aspect, care se numește punct, pentru că este foarte mic. Acesta se îmbracă în inima omului, în dorința sa de a primi, care se găsește în principal în inima omului.
Trebuie să cunoașteți această regulă, că tot ce este valabil pentru întreaga realitate este valabil pentru fiecare lume, chiar și pentru cea mai mică particulă din ea. Astfel, așa cum există cinci lumi în toată realitatea, care sunt cele cinci Sfirot KHBTM, la fel sunt cinci Sfirot KHBTM în fiecare lume și sunt cinci Sfirot în fiecare mic element din acea lume.
Deci am stabilit că această lume este împărțită în mineral, vegetal, animal și vorbitor (MVAV), corespunzând cu cele patru Sfirot HBTM. Mineralul corespunde cu Malchut, vegetalul cu Tiferet, animalul cu Bina, iar vorbitorul cu Hochma. Iar rădăcina tuturor corespunde cu Keter. Însă după cum am spus, chiar și în cel mai mic element din fiecare specie din MVAV există patru faze de MVAV. Ca urmare, chiar și într-un singur element din categoria vorbitor, chiar și într-o singură persoană există MVAV, care sunt cele patru părți ale dorinței sale de a primi, acolo unde este îmbrăcat punctul din Nefeș de Kdușa.

44. Mai devreme de vârsta de treisprezece ani nu poate să apară deloc acest punct în inimă. Dar după treisprezece ani, când persoana începe să se ocupe cu Tora și Mițvot, chiar și fără intenție, adică fără iubire sau teamă, așa cum e potrivit când slujești Regelui, chiar și în Lo Lișma, punctul din inimă începe să crească și să-și arate acțiunile.
Este așa pentru că Mițvot nu au nevoie de un scop. Chiar și actele fără scop pot purifica dorința de a primi, dar numai în primul grad, numit mineral și în măsura în care persoana își purifică partea neînsuflețită a dorinței de a primi, ea își construiește cele șase sute treisprezece organe ale punctului din inimă, care sunt partea de mineral din Nefeș de Kdușa.
Și când persoana termină toate cele șase sute treisprezece Mițvot în acțiune, ea termină cele șase sute treisprezece organe ale punctului din inimă, care reprezintă categoria mineral, a Nefeș de Kdușa, ale cărui două sute patruzeci și opt de organe spirituale se construiesc prin respectarea celor două sute patruzeci și opt de Mițvot pozitive [2], iar cele trei sute șaizeci și cinci de tendoane spirituale se construiesc prin respectarea celor trei sute șaizeci și cinci de Mițvot negative, până când devine un Parțuf (față spirituală) complet al Nefeș de Kdușa. Atunci Nefeș se ridică și îmbracă Sfira (singular de la Sfirot) Malchut în lumea spirituală Asiya.
Și toate elementele spirituale ale mineralului, vegetalului, animalului din acea lume, ce corespund cu acea Sfira din Malchut de Asiya, slujesc și ajută acest Parțuf de Nefeș al omului ce s-a ridicat acolo, în măsura în care sufletul le poate percepe. Aceste concepte devin hrana sa spirituală, dându-i putere să crească și să se multiplice, până când poate să extindă lumina acestei Sfira Malchut de Asiya în toată perfecțiunea dorită, pentru a lumina corpul omului. Iar acea Lumină completă ajută  omul să-și continue eforturile în Tora și Mițvot și să primească gradele ce au mai rămas.
Așa cum am spus, imediat după nașterea corpului omului, un punct din Lumina Nefeș se naște și se îmbracă în el. Așa este și aici: când se naște Parțuf de Nefeș de Kdușa, un punct din nivelul său superior adiacent se naște în el – adică ultimul grad al Luminii Ruah de Asiya – și se îmbracă în Parțuf de Nefeș.
Și astfel este în fiecare nivel. La fiecare nivel ce se naște, imediat apare în el ultimul punct din următorul nivel superior pentru că asta este toată conexiunea dintre nivelurile Superioare și inferioare, până la vârful scării. Și prin acel punct care există în el de la Cel Superior, el devine capabil să se ridice la următorul nivel Superior.

45. Și acea Lumină Nefeș se numește Lumina neînsuflețitului (mineral) sfânt din lumea Asiya. Asta deoarece corespunde cu puritatea părții statice a dorinței de a primi din corpul omului. Ea strălucește în spiritualitate ca și categoria mineral din lumea materială (a se vedea Punctul 35), ale cărei particule nu se mișcă independent, existând doar mișcare colectivă, comună în aceeași măsură tuturor elementelor. Și la fel este și cu Lumina Parțuf al Nefeș de Asiya: chiar dacă sunt 613 organe în el, care sunt 613 forme de a primi plăcerea, toate aceste schimbări nu sunt vizibile, ci apare doar o Lumină generală, a cărei acțiune le înconjoară pe toate în mod egal, fără a face distincția între detalii.

46. Rețineți că deși Sfirot sunt Dumnezeire și nu există nicio diferență în ele de la vârful lui Keter din lumea Adam Kadmon până la sfârșitul Sfira Malchut din lumea Asiya, există totuși o mare diferență în ceea ce privește primitorii. Pentru că Sfirot sunt considerate Lumini și Kelim (vase), iar Lumina din Sfirot este pură Divinitate. Dar Kelim, numite KHBTM în fiecare din lumile inferioare – Bria, Yețira, Asiya – nu sunt considerate Dumnezeire, ci mai degrabă sunt cortine ce ascund Lumina Ein Sof din ele și distribuie o anumită cantitate de Lumina primitorilor. Fiecare va primi doar în conformitate cu nivelul său de puritate.
Și în această privință, deși Lumina în sine e una, noi denumim Luminile din Sfirot NRNHY, pentru că Lumina se împarte în funcție de calitățile Kelim. Malchut este vălul cel mai grosier ce ascunde Lumina Ein Sof. Lumina pe care o transferă de la El către primitori este doar o mică porție, în raport cu purificarea corpului mineral al omului. De aceea se numește Nefeș.
Kli-ul Tiferet este mai pur decât Kli-ul Malchut. Lumina pe care o transferă din Ein Sof este în raport cu purificarea părții vegetale a corpului omului, pentru că acționează în el mai mult decât Lumina Nefeș. Aceasta se numește Lumina Ruah.
Kli-ul Bina este și mai pur decât Tiferet, iar Lumina pe care o transferă din Ein Sof este în raport cu purificarea părții animale a corpului omului și se numește Lumina Neșama.
Cel mai pur dintre toate este Kli-ul Hochma. Lumina pe care o transfera din Ein Sof este în raport cu purificarea părții vorbitoare a corpului omului. Ea se numește Lumina Haia, iar acțiunea ei este incomensurabilă.

47. În Parțuf Nefeș, pe care omul l-a obținut prin respectarea Tora și Mițvot fără intenție, deja există un punct din Lumina Ruah îmbrăcat acolo. Iar atunci când omul consolidează și ține Tora și Mițvot cu intenția dorită, el purifică partea vegetală a voinței lui de a primi și, în acea măsură, dezvoltă punctul Ruah din Parțuf. Iar prin îndeplinirea celor 248 Mițvot pozitive cu intenția corectă, punctul se extinde prin cele 248 organe spirituale ale sale. Iar prin respectarea celor 365 Mițvot negative, punctul se extinde în cele 365 de tendoane ale sale.
Când este complet cu toate cele 613 organe, el se ridică și îmbracă Sfira Tiferet în lumea spirituală Asiya, care transferă spre el o Lumină mai mare din Ein Sof, numită Lumina Ruah, care corespunde purificării părții vegetale a corpului omului. Și toate elementele mineral, vegetal și animal din lumea Asiya, care au legătură cu nivelul Tiferet, ajută  Parțuf Ruah al omului să primească Luminile din Sfira Tiferet în întregime, așa cum am explicat mai devreme despre Lumina Nefeș. Din această cauză acesta se numește vegetal sacru.
Natura Luminii sale este asemănătoare cu cea a vegetalului material: există diferențe distincte de mișcare în fiecare din elementele sale, astfel că Lumina spirituală a vegetalului are deja suficientă forță să strălucească în moduri unice pentru fiecare organ din cele 613 organe din Parțuf Ruah. Fiecare dintre ele își demonstrează puterea de a acționa în raport cu organul respectiv. De asemenea, odată cu apariția  Parțuf Ruah, s-a format din el și punctul gradului următor de deasupra lui – un punct al Luminii Neșama, care se îmbracă în interiorul său.

48. Iar prin implicarea în secretele Torei și în aromele Mițvot, el purifică partea însuflețită, animală, a dorinței sale de a primi și, în acea măsură, dezvoltă punctul sufletului, îmbrăcat în el în cele 248 organe și 365 tendoane. Când dezvoltarea este completă și devine un Parțuf, el se ridică și îmbracă Sfira Bina în lumea spirituală Asiya. Acest Kli este mult mai pur decât Kelim precedente – Tiferet și Malchut. Prin aceasta, el transferă extinde o mare Lumină din Ein Sof, numită Lumina Neșama.
Și toate elementele din mineral, vegetal și animal din lumea Asiya corespunzătoare nivelului Bina ajută  și slujesc Parțuf Neșama al omului, ca să primească toate Luminile sale de la Sfira Bina. Iar aceasta se mai numește și animalul sfânt, deoarece corespunde purificării părții animale a corpului omului. Și astfel este natura Luminii sale, așa cum am văzut în cazul nivelului animal din materialitate (Punctul 37), faptul că dă o senzație de individualitate fiecăruia dintre cele 613 organe ale Parțuf, ca fiecare dintre ele să fie viu și liber, fără nicio dependență față de restul Parțufim.
În cele din urmă discernem că, cele 613 organe ale sale sunt 613 Parțufim (plural de la Parțuf), unice în tipul lor de Lumină, fiecare în felul său. Iar avantajul acestei Lumini față de Lumina Ruah, în spiritualitate, este ca avantajul animalului față de mineral și de vegetal, în materialitate. Și acolo se extinde un punct din Lumina Haia de Kdușa, care este Lumina din Sfira Hochma, cu apariția unui Parțuf Neșama care se îmbracă în interiorul său.

49. Iar când omul a fost răsplătit cu marea Lumină numită Lumina Neșama, fiecare din cele 613 organe din acel Parțuf strălucește în felul său unic, fiecare ca un Parțuf independent. Atunci, înaintea omului se deschide posibilitatea de a se angaja în fiecare Mițva conform intenției sale adevărate, pentru că fiecare organ din Parțuf al acelui suflet luminează calea fiecărei Mițva legată de acel organ.
Și prin marea putere a acestor Lumini, el purifică partea vorbitoare a dorinței sale de a primi și o transformă într-o dorință de a dărui. Iar în acea măsură, punctul de Lumina Haia, îmbrăcat în interiorul lui, este construit cu cele 248 de organe și 365 de tendoane spirituale ale sale.
Când este finalizat într-un Parțuf complet, se ridică și îmbracă Sfira Hochma din lumea spirituală Asiya, care este un Kli nemăsurat de pur. Ca urmare, el extinde o Lumină uriașă din Ein Sof, numită Lumina Haia sau Neșama de Neșama și toate elementele din lumea Asiya, care sunt mineralul, vegetalul și animalul din Sfira Hochma, îl ajută  să primească pe deplin Lumina de la Sfira Hochma.
Și acesta se mai numește și nivelul vorbitor de Kdușa, deoarece corespunde purificării părții vorbitoare din corpul omului. Iar valoarea acelei Lumini în Dumnezeire este precum valoarea nivelului vorbitor din MVAV material. Asta înseamnă că omul dobândește senzația celorlalți, astfel încât măsura acelei Lumini față de măsura categoriei mineral, vegetal și animal este ca și avantajul categoriei vorbitoare materiale față de categoria mineral, vegetal și animal din material. Iar Lumina Ein Sof, îmbrăcată în acest Parțuf, se numește Lumina Yehida.

50. De fapt, trebuie să știți că aceste cinci Lumini – NRNHY – ce au fost primite din lumea Asiya nu sunt decât NRNHY ale Luminii Nefeș și nu au nimic din Lumina Ruah. Asta pentru că Lumina Ruah este prezentă doar în lumea Yețira, Lumina Neșama este doar în lumea Bria, Lumina Haia – doar în lumea Ațilut și Lumina –Yehida, doar în lumea AK.
Dar tot ce se găsește în întreg apare și în toate elementele, până la cel mai mic element cu putință. Astfel, toate cele cinci elemente, NRNHY, există și în lumea Asiya, deși ele sunt doar NRNHY ale Nefeș. La fel, toate cele cinci elemente, NRNHY, se găsesc și în lumea Yețira și sunt cele cinci părți ale Ruah. Și de asemenea, există toate cele cinci elemente, NRNHY, și în lumea Bria – care sunt cele cinci părți ale Neșama. Și la fel este și în lumea Ațilut – care sunt cele cinci părți ale Luminii Haia; și așa este și în lumea AK – cele cinci părți ale Luminii Yehida. Diferența dintre lumi este așa cum am explicat, ca diferențele dintre fiecare element din NRNHY ale Asiya.

51. Să știți că purificarea și căirea nu pot fi acceptate decât dacă sunt total permanente, ca omul să nu se întoarcă la păcat, după cum este scris, când există Tșuva (căință)? Atunci când El, care știe toate misterele, va aduce mărturie că nu se va întoarce la păcat. Astfel, după cum am spus, dacă omul își purifică partea minerală a dorinței sale de a primi, este răsplătit cu un Parțuf al Nefeș din Asiya și se ridică și îmbracă Sfira a Malchut din Asiya.
Asta înseamnă că omului i se va acorda cu siguranță purificarea permanentă a părții minerale, într-un mod în care nu se va întoarce la păcat. Și atunci va putea să se ridice la lumea spirituală Asiya, căci va avea puritate clară și echivalență de formă cu acea lume.
Dar în ce privește celelalte niveluri, despre care am spus că sunt Ruah, Neșama, Haia și Yehida din Asiya, care le corespund, omul trebuie să purifice partea de vegetal, animal și vorbitor din dorința sa de a primi, pentru ca ele să îmbrace și să primească acele Lumini. Cu toate acestea, puritatea nu trebuie să fie permanentă, până când El, ’care cunoaște toate misterele, va aduce mărturie că el nu se va întoarce la păcat.
Asta pentru că întreaga lume Asiya, cu toate cele cinci Sfirot KHBTM ale sale, sunt de fapt doar Malchut, ce corespunde numai cu purificarea nivelului mineral. Iar cele cinci Sfirot sunt doar cele cinci părți ale lui Malchut.
Așadar, odată ce deja a fost răsplătit cu purificarea părții minerale a voinței de a primi, el deja are echivalență de formă cu întreaga lume Asiya. Dar fiecare Sfira din lumea Asiya primește de la elementul său corespunzător din lumile de Deasupra sa, astfel, Sfira Tiferet de Asiya primește din lumea Yețira, care este în întregime Tiferet și Lumina Ruach. Iar Sfira din Asiya primește din lumea Bria, care este toată Neșama. Iar Sfira Hochma din Asiya primește de la lumea Ațilut, care este toată Hochma și Lumina Haia.
Așa că, deși și-a purificat permanent numai partea minerală, dacă și-a purificat și celelalte trei părți ale dorinței sale de a primi, chiar dacă nu este o purificare permanentă, tot va putea primi Luminile Ruah, Neșama și Haia din Tiferet, Bina și Hochma din Asiya, deși nu permanent. Asta pentru că atunci când se trezește una din cele trei părți ale dorinței sale de a primi, el pierde imediat aceste Lumini.

52. După ce el își purifică pentru totdeauna partea vegetatală a dorinței sale de a primi, el se ridică pentru totdeauna la nivelul lumii Yețira, unde realizează gradul permanent Ruah. Acolo el poate să atingă și Luminile Neșama și Haia de la Sfirot Bina și Hochma care sunt acolo, care sunt considerate Neșama și Haia ale Ruah, chiar înainte de a i se fi acordat purificarea permanentă a părții animale și a celei vorbitoare, după cum am văzut în lumea Asiya. Însă această stare nu este permanentă, căci după ce și-a purificat pentru totdeauna partea vegetală a dorinței de a primi, el deja este în echivalență de formă cu întreaga lume Yețira, până la cel mai înalt grad al ei, așa cum este scris despre lumea Asiya.

53. După ce el își purifică partea animală a dorinței sale de a primi și o transformă într-o dorință de a dărui, până când El, care cunoaște toate misterele, va aduce mărturie că el nu se va întoarce la păcat, el este deja în echivalență de formă cu lumea Bria. Și se ridică acolo și primește Lumina permanentă Neșama. Iar prin purificarea părții vorbitoare a corpului său, el se poate ridica până la Sfira Hochma și să primească Lumina Haia care este acolo, deși încă nu a purificat-o permanent, la fel ca în cazul lumilor Asiya și Yețira. Dar și Lumina este temporară.

54. Iar când omul este recompensat cu purificarea permanentă a părții vorbitor din dorința sa de a primi, i se acordă echivalență de formă cu lumea Ațilut, iar el se ridică acolo și primește permanent Lumina Haia. Iar când este răsplătit mai departe, primește Lumina Ein Sof, iar Lumina Yehida se îmbracă în Lumina Haia și aici nu mai e nimic de adăugat.

55. Și astfel se elucidează întrebarea noastră: Pentru ce are omul nevoie de Lumile Superioare pe care le-a creat Creatorul pentru el? Ce nevoie are el de ele?. Acum veți vedea că omul nu poate să mulțumească pe Creatorul său, decât cu ajutorul tuturor acestor lumi. Asta pentru că el realizează Luminile și gradele sufletului său, numite NRNHY, în funcție de măsura de puritate a voinței sale de a primi. Și cu fiecare grad pe care îl realizează, Luminile acelui grad îl ajută  în purificare.
Așadar se ridică în grade până când ajunge la bucuriile stării finale din Gândul creației (Punctul 33). În Zohar este scris (Noah, Punctul 63), despre versetul, ‚Cel ce vine să se purifice este ajutat’. Se întreabă: ‚Ajutat cu ce?’. Și se răspunde că este ajutat cu un suflet sfânt. Pentru că este imposibil să se atingă purificarea dorită, Gândul creației, altfel decât cu ajutorul tuturor gradelor NRNHY ale sufletului.

56. Și trebuie să știti că toate NRNHY despre care am vorbit până acum sunt cele cinci părți prin care e împărțită toată realitatea. Într-adevăr, tot ce este în întreg există chiar și în cel mai mic element din realitate. De exemplu, chiar și numai în partea minerală a lumii spirituale Asiya există cinci elemente de NRNHY de realizat, care corespund celor cinci elemente generale NRNHY.
Astfel este imposibil să atingem chiar și Lumina minerală Asiya, altfel decât prin cele patru părți ale lucrării. Așadar, nicio persoană a Israel nu poate să se scuze și să nu se implice în toate, conform calității sale. Și trebuie să respecte Tora și Mițvot cu intenție, pentru a primi nivelul Ruah al calității sale. Și trebuie să se adâncească în secretele Torei, conform calității sale, pentru a primi nivelul Neșama conform calității sale. Și același lucru este valabil și pentru Taamim (gusturile) ale Mițvot, pentru că este imposibil să se atingă fie și cea mai mică Lumina de Kdușa (sfințenie), fără ele.

57. Acum puteți înțelege pustietatea și întunericul ce s-au așternut peste noi în această generație, așa cum nu am mai văzut niciodată. Asta pentru că până și adoratorii Creatorului au abandonat studiul secretelor Torei.
RAMBAM a spus deja despre asta că, dacă un rând de o mie de orbi merg pe o cale și există măcar unul dintre ei care vede, cu siguranță ei vor merge pe calea bună și nu se vor lovi în gropi sau în obstacole, pentru că îl urmează pe cel ce vede. Dar dacă nu există o asemenea persoană, ei cu siguranță se vor lovi de orice obstacol pe cale și vor cădea cu toții în șanț.
Și astfel este și cu problema noastră. Dacă măcar cei care-L adoră pe Creator s-ar ocupa de secretele Torei și ar aduce o Lumină completă din Ein Sof, atunci toată generația i-ar urma. Și cu toții ar fi siguri de drumul lor și siguri că nu vor cădea. Dar dacă până și slujitorii Creatorului s-au îndepărtat de această înțelepciune, nu e de mirare că întreaga generație eșuează din cauza lor. Și din cauza marii mele amărăciuni, nu pot să mai dezvolt acest subiect!

58.Cu adevărat, cunosc motivul: în principal, este din cauza diminuării credinței în general, mai ales a credinței în oamenii sfinți, în oamenii înțelepți ai tuturor generațiilor. Iar cărțile de Cabala și Zohar-ul sunt pline de parabole materiale. Așadar, oamenii se tem să nu piardă mai mult decât o să câștige, căci ar putea cu ușurință să eșueze în materialitate. Și asta este ceea ce m-a determinat să scriu o interpretare amănunțită a scrierilor lui ARI și acum și a sfântului Zohar. Și am îndepărtat complet acea grijă, pentru că am explicat și am dovedit în mod clar înțelesul spiritual din spatele scrierilor, care sunt abstracte și golite de orice imagine materială, dincolo de spațiu și dincolo de timp, după cum vor vedea cititorii, pentru a permite întregului Israel să studieze Zohar-ul și să fie încălziți de Lumina lui sacră.
Și am numit acel comentariu explicativ Sulam (Scara), pentru a arăta că scopul comentariului meu este la fel ca rolul oricărei scări: dacă ai un pod plin cu de toate, atunci tot ce-ți trebuie este o scară pentru a ajunge acolo. Și atunci, toate bucuriile din lume îți vor fi la îndemână. Dar scara nu este un scop în sine, pentru că dacă te oprești la mijlocul ei și nu urci până în pod, obiectivul tău nu va fi atins.
La fel este și cu comentariul meu la Zohar, pentru că încă nu s-a creat calea de a clarifica pe deplin aceste cuvinte foarte profunde. Cu toate acestea, prin comentariul meu, am construit o cale și o intrare prin care să ajungă cu toții să se cufunde și să analizeze Cartea Zohar, căci numai atunci va fi îndeplinit scopul pe care l-am avut în scrierea acestui comentariu.

59. Și toți cei ce cunosc secretele sfintei cărți Zohar, adică toți cei ce înțeleg ce este scris în ea, sunt de acord în unanimitate că sfânta Carte Zohar a fost scrisă de Dumnezeiescul Tana (înțelept), Rabi Șimon Bar Yochai. Numai cei ce sunt departe de această înțelepciune se îndoiesc de originea ei și au tendința de a spune, bazându-se pe povești inventate de cei ce se opun acestei înțelepciuni, că autorul ei ar fi cabalistul Rabi Moșe de Leon sau alți contemporani ai acestuia.

60. Cât despre mine, din ziua în care, prin Lumina Creatorului, mi-a fost dat să arunc o privire în această Carte sfântă, nici nu mi-a trecut prin cap să-i pun la îndoială originea, pentru simplul motiv că tot conținutul acestei cărți îmi aduce în inimă meritul lui Tana Rașbi (Rabi Șimon Bar Iohai), mult mai mult decât al tuturor celorlalți înțelepți. Și dacă ar fi să văd clar că scriitorul ei este altul, cum ar fi Rabi Moșe de Leon, atunci aș lăuda meritul lui Rabi Moșe De Leon mai mult decât al oricărui alt înțelept, chiar și decât al lui Rașbi.
Într-adevăr, judecând după profunzimea înțelepciunii din această carte, dacă ar fi să aflu clar că scriitorul ei ar fi unul dintre cei 48 de profeți, aș considera asta mult mai acceptabil decât să o pun pe seama unuia dintre înțelepți. Mai mult, dacă aș găsi că Moise însuși ar fi primit-o de la însuși Creatorul, pe muntele Sinai, atunci mintea mea s-ar împăca cu adevărat, pentru că o asemenea compoziție e demnă de el. Așadar, de vreme ce am fost binecuvântat să pun laolaltă o interpretare suficientă, care permite fiecărui cercetător să înțeleagă ceea ce e scris în carte, cred că sunt scutit pe deplin de orice strădanie în această analiză, căci orice persoană care cunoaște Zohar-ul va confirma că autorul cărții este nimeni altul, decât Tana Rașbi.

61. Asta ne aduce la întrebarea: De ce nu a fost Zohar-ul dezvăluit generațiilor anterioare, ale căror virtuți fără îndoială că erau mai mari decât ale celor mai recente și care erau mai vrednice de asta? De asemenea, trebuie să întrebăm: De ce nu a fost comentariul la Cartea Zohar revelat înainte de timpul lui ARI, de ce nu a fost dezvăluit cabaliștilor care l-au precedat? Și cea mai tulburătoare întrebare dintre toate: de ce comentariile la cuvintele lui ARI și la Zohar nu au fost dezvăluite din zilele lui Ari și până la generația noastră?
Răspunsul este că, lumea, în timpul celor 6000 de ani de existență, este ca un Parțuf împărțit în trei părți: Roș (cap), Toch (interior), Sof (sfârșit), adică – HBD (Hochma, Bina, Daat), HGT (Hesed, Gvura, Tiferet), NHY (Nețah, Hod, Yesod). Asta au spus înțelepții noștri: Două milenii Tohu (haos), două milenii de Tora și două milenii de Zilele lui Mesia. (Sanhedrin 97a).
În primele două milenii, considerate Roș și HBD, Luminile erau foarte mici. Erau considerate ca Roș fără Guf (corp), având doar Lumini Nefeș. Asta deoarece există o relație inversă între Lumini și vase: în cazul Kelim (vase), regula este că primele Kelim se dezvoltă mai întâi, în fiecare Parțuf; în cazul Luminilor, este invers – Luminile mai mici se îmbracă primele în Parțuf.

62.Așadar, atâta timp cât în Kelim se află numai părțile superioare, Kelim HBD, acolo se îmbracă numai Luminile Nefeș, care sunt Luminile cele mai mici. De aceea, despre primele două milenii se scrie că sunt considerate Tohu. Iar în următoarele două milenii ale lumii, care sunt Kelim ale HGT, în lume coboară și se îmbracă Lumina Ruach, care este considerată Tora. De aceea se spune despre cele două milenii de mijloc că ele sunt Tora. Iar ultimele două milenii sunt Kelim ale NHYM (Nețah, Hod, Yesod, Malchut). Ca urmare, în acele vremuri, se îmbracă în lume Lumina Neșama, care este Lumină mai mare – și astfel, acelea sunt zilele lui Mesia.
Așa se întâmplă și în fiecare Parțuf. În vasele HBD, HGT, prin Hazeh (piept), Luminile sunt acoperite și nu încep să deschidă Hasadim, ceea ce înseamnă că apariția sublimei Lumini Hochma are loc numai de la Hazeh în jos, în NHYM. Acesta este motivul pentru care, înainte ca vasele NHYM – ultimele două milenii – să înceapă să apară în Parțuf al lumii, înțelepciunea Zohar-ului în special și Înțelepciunea Cabalei în general au fost ascunse de lume.
Dar în timpul lui ARI, când se apropiase vremea terminării Kelim de sub Hazeh, s-a dezvăluit în lume Lumina sublimei Hochma, prin sufletul Divinului Rabi Isaac Luria (ARI) , care era pregătit să primească acea mare Lumină. Și astfel, el a dezvăluit principalele elemente din cartea Zohar și din Înțelepciunea Cabalei, până când și-a depășit toți predecesorii.
Cu toate acestea, cum aceste Kelim încă nu erau gata (căci el a decedat în 1572), lumea încă nu era demnă de a descoperi cuvintele sale, iar cuvintele lui sfinte erau cunoscute doar câtorva aleși, cărora le era interzis să le spună lumii.
Iar acum, în timpul generației noastre, când ne apropiem de sfârșitul ultimelor două milenii, ne-a fost dată permisiunea să dezvăluim cuvintele sale și cuvintele Zohar-ului în lume într-o mare măsură, în așa fel încât, de la generația noastră încolo, cuvintele Zohar-ului să fie dezvăluite din ce în ce mai mult lumii, până ce se va dezvălui întreaga măsură, după cum voiește Creatorul.

(Punctul 62 lipsește din manuscris)

63. Acum puteți înțelege că, de fapt, meritul primelor generații față de ultimele este infinit de mare, pentru că asta este regula în toate Parțufim ale lumilor și ale sufletelor, că cel mai pur este primul ales în Parțuf. Așadar, Kelim mai pure, HBD, au fost cele alese mai întâi, în lume și în suflete.
Astfel, sufletele din primele două milenii erau mult mai înalte. Cu toate acestea, ele nu au putut primi Lumina în măsura completă, pentru că din ele și din lume lipseau părțile inferioare, care sunt HGT NHYM.
Iar după aceea, în mileniile de mijloc, când în lume și în suflete au fost selectate Kelim ale HGT, sufletele erau într-adevăr foarte pure în sine. Asta pentru că virtutea vaselor HGT este foarte apropiată de cea a HBD. Cu toate acestea, Luminile încă mai erau ascunse în lume, din cauza absenței Kelim de la Hazeh în jos, în lume și în suflete.
De aceea, în generația noastră, deși esența sufletelor este cea mai rea – și acesta este motivul pentru care nu au putut fi alese pentru Kdușa până acum – ele sunt cele care care completează Parțuf-ul lumii și Parțuf-ul sufletelor în ceea ce privește Kelim, iar lucrarea este încheiată doar prin ele.
Asta pentru că acum, când sunt completate Kelim ale NHY și în Parțuf sunt toate Kelim – Roș, Toch, Sof, măsura întreagă de Lumină în Roș, Toch, Sof este acum transmisă tuturor celor care sunt demni de aceasta. Așadar, Luminile cele mai înalte se pot manifesta numai după completarea acestor suflete inferioare, nu înainte.

64. Într-adevăr, chiar și înțelepții noștri și-au pus această întrebare (Masechet Brachot, p. 20): Rav Papa i-a spus lui Abayey: ‚Prin ce au fost diferiți cei dintâi, că li s-a întâmplat o minune, și cu ce suntem noi diferiți, că nu ni se întâmplă o minune’? E din cauza studiului? În anii lui Rav Yehuda, tot studiul s-a făcut în Nezikin, pe când noi învățăm cele șase volume (toată Mișnah). Și când Rav Yehuda s-a cufundat în studiul Okațin, a spus, ‘I-am văzut aici pe Rav și pe Șmuel, în timp ce noi învățam treisprezece Yeșivot în Okațin. Iar când Rav Yehuda își scotea un pantof, venea ploaia, în timp ce noi ne chinuim sufletele și strigăm, dar nu ne observă nimeni’. El a răspuns: ‘Primii și-au dat sufletele sfințeniei Creatorului’.
Așadar, deși este evident atât pentru cel care întreabă, cât și pentru cel care răspunde, că primii au fost mai importanți decât ei, cu privire la Tora și la înțelepciune, Rav Papa și Abayey au fost mai importanți decât primii. Astfel, deși primele generații au fost mai importante decât ultimele generații prin esența sufletelor lor, deoarece cel ce este mai pur e selectat să vină în lume mai înainte, în ceea ce privește înțelepciunea Torei, ea este dezvăluită din ce în ce mai mult în ultimele generații. Este așa din motivul pe care l-am menționat – că măsura generală este terminată anume de aceștia din urmă. De aceea lor li se dau Lumini mai complete, deși propria lor esență este cu mult mai rea.

65. Așadar, am putea să ne întrebăm, Atunci, de ce este interzis să nu fim de acord cu cei dintâi, în Tora revelată? Este așa pentru că, în ceea ce privește partea practică a Mițvot, este invers – cei dintâi au fost mai compleți în ele decât cei de pe urmă, deoarece acțiunea se transmite de la Kelim sfinte ale Sfirot, iar secretele Torei și Taamim (aromele) Mițva se transmit de la Luminile din Sfirot.
Deja știți că există o relație inversă între Lumini și vase: în cazul Kelim, cele Superioare se dezvoltă mai întâi (a se vedea Punctul 62) și de aceea primii au fost mai compleți decât cei din urmă, în ceea ce privește partea practică. Dar în cazul Luminilor, unde cele inferioare vin mai întâi, ultimii sunt mai compleți decât primii.

66. Rețineți că în toate există internalitate și externalitate. În lume, în general, Israel, descendenții lui Abraham, Isac și Iacob sunt considerați a fi internalitatea lumii, iar cele șaptezeci de națiuni sunt considerate a fi externalitatea ei. De asemenea, și în cadrul Israel există internalitate – cei care sunt lucrători din toată inima ai Creatorului – și externalitate – cei care nu se dedică lucrării Creatorului. Și în națiunile lumii există internalitate – Cei Drepți dintre Națiunile Lumii – și externalitate – cei brutali și dăunători dintre ei.
De asemenea, printre slujitorii Creatorului, între Copiii lui Israel există internalitate – adică aceia răsplătiți cu înțelegerea sufletului internalității Torei și a secretelor ei – și externalitate, adică aceia care doar respectă partea practică a Torei.
Tot așa, există internalitate în fiecare persoană a Israel – Israel lăuntric, interior – care este punctul din inimă; și există externalitate – care sunt Națiunile Lumii dinăuntru, corpul însuși. Dar chiar și Națiunile Lumii lăuntrice din acea persoană se consideră prozeliți, de vreme ce, aderând la internalitate, ele devin ca prozeliții din Națiunile Lumii, care au venit și au aderat la întregul Israel.

67. Când o persoană din Israel își amplifică și își evidențiază internalitatea – care este Israel din acea persoană – mai presus de externalitate, care sunt Națiunile Lumii din persoană, adică atunci când își dedică majoritatea eforturilor pentru a-și amplifica și înălța internalitatea, pentru a-și hrăni sufletul și face eforturi minore – doar ceea ce este necesar – pentru a susține Națiunile Lumii în el, adică nevoile corporale, după cum este scris (Avot, 1), Fă Tora să-ți fie permanentă și munca temporară, astfel el face Copiii lui Israel să se înalțe și în internalitate, și în externalitatea lumii, iar Națiunile Lumii, care sunt externalitatea, să recunoască și să confirme valoarea Copiilor lui Israel.
Iar dacă, Doamne ferește, se întâmplă contrariul și o persoană din Israel își amplifică și își apreciază externalitatea – care înseamnă Națiunile Lumii din ea – mai mult decât Israel cel lăuntric, după cum este scris (Deuteronom 28): Străinul care este între voi, adică externalitatea din acea persoană crește și se înalță, iar tu, internalitatea, Israel din tine cade. Prin aceste acțiuni, omul face ca externalitatea lumii în general – Națiunile Lumii – să se înalțe încă și mai mult și să depășească Israel, doborându-i la pământ, iar Copiii lui Israel, internalitatea din lume, să se cufunde adânc.

68. Să nu vă mire că acțiunile unei persoane aduc înălțare sau cădere întregii lumi, căci este o lege fixă, aceea că generalul și particularul sunt egale, ca două picături de apă. Și tot ce se aplică la general se aplică și la particular. Mai mult, părțile alcătuiesc ceea ce se găsește în întreg, căci generalul poate apărea numai după ce apar părțile din el, conform cantității și calității părților. Evident, valoarea unei acțiuni a unei părți face ca tot întregul să se înalțe sau să decadă.
Asta vă va face să înțelegeți ceea ce este scris în Zohar, că prin implicarea în Cartea Zohar și în Înțelepciunea adevărului, ei vor fi răsplătiți cu mântuirea completă din exil (Tikunim, sfârșitul Tikun, nr. 6). Am putea să ne întrebăm, ce legătură are studiul Zohar-ului cu mântuirea lui Israel dintre națiuni?

69. Din cele de mai sus putem să înțelegem clar că și Tora conține internalitate și externalitate, la fel ca întreaga lume. Ca urmare, cel care se implică în studiul Torei are și aceste două grade. Atunci când își mărește truda în internalitatea Torei și secretele ei, în aceeași măsură face ca virtutea internalității lumii – care sunt Israel – să se înalțe mult deasupra externalității lumii, care sunt Națiunile Lumii. Și toate națiunile vor confirma și vor recunoaște meritul lui Israel față de ele, până la realizarea cuvintelor: ‘și popoarele îi vor lua și îi vor aduce la locul lor: iar casa lui Israel îi va deține în ținutul Domnului’ (Isaia 14.2), precum și ‘așa spune Domnul Dumnezeu, Iată, îmi voi ridica mâna către națiuni și îmi voi pune legea peste popoare: iar ele vă vor purta fiii în brațe, iar fiicele voastre le vor purta pe umeri’. (Isaia 49:22).
Dar dacă, Doamne ferește, se va întâmpla contrariul, iar o persoană din Israel va degrada virtutea internalității Torei și a secretelor ei, care se ocupă de comportamentul sufletelor noastre și cu gradele acestora, precum și percepția și gusturile Mițvot preferând avantajul externalității Torei, care se ocupă numai de partea practică; de asemenea, chiar dacă cineva se implică ocazional în internalitatea Torei și dedică doar puțin din timpul său acestui lucru, atunci când nu e nici zi, nici noapte, ca și cum ar fi de prisos, prin aceasta el dezonorează și degradează internalitatea lumii, care sunt Copiii lui Israel și amplifică externalitatea lumii – adică Națiunile Lumii – mai presus de aceștia. O astfel de persoană va umili și va dezonora pe Copiii lui Israel și va considera că Israel este de prisos, ca și cum lumea n-ar avea nevoie de ei – Doamne ferește.
Mai mult, prin asta, persoana va face chiar ca externalitatea din Națiunile Lumii să fie mai puternică decât propria sa internalitate, căci cei mai răi din Națiunile Lumii, dăunătorii și distrugătorii lumii cresc mai presus de internalitatea sa, adică de Cei Drepți din Națiunile Lumii. Și atunci, astfel de persoane creează tot dezastrul și măcelul plin de ură pe care l-a văzut generația noastră – să ne ferească Dumnezeu de aici înainte.
Așadar, vedeți că mântuirea lui Israel și ridicarea lui Israel depind de studiul Zohar-ului și de internalitatea Torei. Și invers – toată distrugerea și decăderea Copiilor lui Israel se întâmplă pentru că ei au abandonat internalitatea Torei. I-au degradat meritul și au făcut-o să pară de prisos.

70. Aceasta este ceea ce este scris în Tikkunim [corecții] din Zohar (Tikkun 30, "A doua cale"): "Treziți-vă și ridicați-vă pentru Șchina, pentru că aveți o inimă goală, fără înțelegerea de a o cunoaște și de a o atinge, deși este în voi". Sensul acestei chestiuni este așa cum este scris (Isaia 40), o voce spune: "Cheamă!" ca în "Cheamă! Este cineva care îți răspunde? Către care dintre cei sfinți te vei întoarce?". Iar ea spune: "Ce pot să chem, tot ce este carne este fân; toți sunt ca fiarele care mănâncă fân și toate îndurările lor sunt ca floarea câmpului; orice îndurări pe care le fac, le fac pentru ei înșiși".
Sensul acestui lucru este așa cum este scris (Isaia 40): "Un glas zice: "Cheamă!"" că un glas bate în inima fiecăruia din Israel, pentru a striga și a se ruga pentru ridicarea Șchina, care este adunarea tuturor sufletelor lui Israel. El aduce dovezi din text: "Cheamă! Este cineva care îți răspunde?" pentru că a chema înseamnă a te ruga.
Dar Șchina spune: "Ce pot eu să chem?" Adică, nu am puterea să mă ridic din țărână, pentru că "Tot ce este carne este fân", toți sunt ca niște fiare, mănâncă doar iarbă și fân. Aceasta înseamnă că ei respectă poruncile fără minte, ca fiarele. "Orice milă pe care o fac, o fac pentru ei înșiși", ceea ce înseamnă că în poruncile pe care le împlinesc, nu au intenția de a le face pentru a aduce mulțumire Făcătorului lor. Mai degrabă, ei respectă poruncile doar pentru propriul lor beneficiu.
"Chiar și cei care se străduiesc în Tora, fiecare milă pe care o fac, o fac pentru ei înșiși". Chiar și cei mai buni dintre ei, care își dedică tot timpul angajamentului în Tora, o fac doar în beneficiul propriului trup, fără scopul dezirabil: să aducă mulțumire Creatorului lor.
"În acel moment, spiritul pleacă și nu se va mai întoarce în lume". Se spune despre generația acelui timp: "Un spirit pleacă și nu se va mai întoarce în lume". Acesta este spiritul lui Mesia, adică spiritul lui Mesia, care trebuie să elibereze Israelul de toate necazurile până la răscumpărarea completă, pentru a împlini cuvintele: "Pământul va fi plin de cunoașterea Domnului". Acest spirit a plecat și nu strălucește în lume.

"Vai de cei care îl fac să părăsească lumea și să nu se mai întoarcă în lume, pentru că ei sunt cei care fac Tora uscată și nu vor să se implice în înțelepciunea Cabalei". Vai de acei oameni care fac ca spiritul lui Mesia să plece din lume, s-o părăsească și să nu se poată întoarce în lume. Ei sunt cei care fac Tora uscată, fără nicio umezeală de sensibilitate și rațiune, pentru că se limitează doar la partea practică a Torei și nu vor să încerce să înțeleagă înțelepciunea Cabalei, să cunoască și să învețe tainele Torei și aromele niciunei Mitzva [poruncă].
"Vai de ei, pentru că ei provoacă sărăcie și ruină, jafuri și ucideri și distrugere în lume". Vai de ei, pentru că prin aceste acțiuni provoacă existența sărăciei, ruinei și jafului, jafului, uciderii și distrugerii în lume.

71. După cum am explicat, motivul pentru cuvintele lor este că, atunci când toți cei care se implică în Tora își degradează propria internalitate și internalitatea Torei, abandonând-o ca și cum ar fi de prisos în lume și se implică în ea numai la un moment care nu este nici zi, nici noapte, iar în această privință sunt ca orbul care caută  zidul; prin aceasta, ei își intensifică propria externalitate, beneficiul corpului lor. De asemenea, ei consideră externalitatea Torei mai presus de internalitatea Torei. Și prin aceste acțiuni, ei fac ca toate formele de externalitate din lume să fie mai presus de toate părțile interioare din lume, fiecare conform esenței sale.
Este așa pentru că externalitatea în întregul Israel, adică Națiunile Lumii din ei, este mai puternică și revocă internalitatea din întregul Israel, care sunt cei măreți întru Tora. De asemenea, externalitatea din Națiunile Lumii – distrugătorii dintre ei – intensifică și revocă internalitatea dintre ei, care sunt Cei Drepți dintre Națiunile Lumii. În plus, externalitatea întregii lumi, care înseamnă Națiunile Lumii, intensifică și revocă pe Copiii lui Israel – internalitatea lumii.
Într-o astfel de generație, toți distrugătorii dintre Națiunile Lumii își înalță capetele și doresc în principal să distrugă și să ucidă pe Copiii lui Israel, după cum este scris (Yevamot 63): Niciun dezastru nu vine în lume, decât pentru Israel. Asta înseamnă, după cum este scris în corectările de mai sus, că provoacă sărăcie, dezastru, furt, ucidere și distrugere în toată lumea.
Și prin multele noastre greșeli, am asistat la toate cele spuse în Tikunim menționate mai sus – și mai mult, judecata i-a lovit pe cei mai buni dintre noi, după cum au spus înțelepții noștri (Baba Kama 60): și începe mai întâi cu cei drepți. Și din toată gloria pe care Israel a avut-o în Polonia și în Lituania etc., nu mai rămân decât rămășițele din țara noastră sfântă. Acum e treaba noastră, a rămășițelor, să corectăm acea nedreptate teribilă. Fiecare dintre noi, cei rămași, trebuie să luăm asupra noastră, cu inima și cu sufletul, intensificarea internalității Torei, căreia să-i dăm locul de drept, conform meritului său asupra externalității Torei.
Și atunci, fiecare dintre noi va fi răsplătit cu intensificarea propriei sale internalități, adică a Israel din noi, care înseamnă nevoile sufletului mai presus de propria noastră externalitate, care înseamnă Națiunile Lumii din noi, adică nevoile corpului. Acea forță va veni pentru întregul Israel, până ce Națiunile Lumii din noi recunosc și confirmă meritul marilor înțelepți ai Israel asupra lor, îi ascultă și li se supun.
De asemenea, internalitatea Națiunilor Lumii, Cei Drepți dintre Națiunile Lumii, vor depăși în putere și își vor supune externalitatea, care sunt distrugătorii. Iar internalitatea lumii, care este Israel, se va înălța în tot meritul și în toate virtuțile sale deasupra externalității lumii, care sunt națiunile. Atunci, toate națiunile lumii vor recunoaște și vor confirma meritul lui Israel asupra lor.
Și ei vor urma cuvintele (Isaia 14:2): Iar popoarele îi vor lua și îi vor aduce la locul lor: iar casa lui Israel îi va deține în țara Domnului. Și de asemenea (Isaia 49:22): și vor aduce pe fiii voștri în brațele lor, iar pe fiicele voastre le vor purta pe umeri. Asta este scris în Zohar (Naso, p. 124 b): prin această lucrare, care este Cartea Zohar, ei vor fi eliberați din exil cu milă. Amin, așa să fie!