584. Fața Domnului este în cei care fac rău
După Șabat, Noe, 11 octombrie 1975
„Fața Domnului este în cei care fac rău, ca să se șteargă amintirea lor de pe pământ. Ei au strigat, iar Domnul i-a auzit și i-a mântuit de toate necazurile lor”.
Ne-am putea întreba, dar fața Creatorului aparține celor drepți și nu celor răi, așa cum este scris: „Prin lumina feței Tale, ne-ai dat... milă, viață și pace”. Numai Ahoraim (posterior) este privit drept judecată, atunci când El execută judecată asupra celor răi.
Ar trebui să spunem că aceasta înseamnă că aceia care vor să meargă pe calea Creatorului, pe calea adevărului, văd că fac mereu rău. Ei strigă către Creator să-i salveze de acea stare de rău și tot ceea ce- au putut face nu i-a eliberat de rău, așa cum se explică despre exodul din Egipt: „Și copiii lui Israel au gemut din muncă și strigătul lor s-a înălțat la Dumnezeu”, iar El i-a eliberat din Egipt.
La fel, ar trebui să interpretăm aici că, Creatorul Și-a strălucit fața către ei și atunci ascunderea pe care au avut-o s-a îndepărtat de ei. Prin „Fața Domnului este în cei care fac rău”, chipul Creatorului anulează chiar și amintirea celor răi. Acesta este sensul cuvintelor „șterge amintirea lor de pe pământ”. Ereț (țară/ pământ) provine de la cuvântul Rațon (dorință). Nici măcar o amintire a dorinței rele nu s-a trezit în ei pentru că „Au strigat și Domnul i-a auzit și i-a mântuit de toate necazurile lor”.