128. Slăviți pe Domnul Dumnezeul nostru
„Slăviți pe Domnul Dumnezeul nostru și plecați-vă în faţa muntelui Său cel sfânt, căci Domnul Dumnezeul nostru este sfânt.”
„Slăviți” înseamnă că, dacă omul dorește să cunoască slava și măreția Creatorului, el poate obține acest lucru numai prin Dvekut [adeziune] și echivalență de formă. Așadar, ce este „echivalența de formă” și cum se poate obține echivalența de formă?
„Plecați-vă în faţa muntelui Său cel sfânt.” A se pleca înseamnă a se preda. Este atunci când omul își coboară rațiunea și spune că, indiferent ce rațiunea înțelege sau nu înțelege, eu o anulez și mă supun. În faţa cărei calităţi o subjug? În faţa „muntelui Său sfânt”.
Har [munte] înseamnă Hirhurim [reflecții], adică gânduri. „Cel sfânt al său”, pentru că „sfânt” înseamnă separat de materie. Aceasta înseamnă că se îndepărtează de dorința de primire. „Plecați-vă” înseamnă a-și supune trupul, chiar dacă acesta nu este de acord, și a lua asupra sa doar gânduri de Kduşa [sfințenie]. Acesta este sensul expresiei „Plecați-vă în faţa muntelui Său sfânt”.
De ce trebuie să ne supunem în fața gândurilor de Kduşa, adică să ne retragem din primirea cu intenția de primire? Pentru că „Domnul Dumnezeul nostru este sfânt”, deoarece Creatorul doar dăruiește. Din acest motiv, trebuie să fim în echivalență de formă cu Creatorul și prin aceasta putem obține slăvirea Creatorului. După aceea, putem ajunge la realizarea slăvirii Domnului Dumnezeului nostru.