60. O cerere de ajutor
Când omul are o suferință corporală, ar trebui să-i pară rău că l-a pedepsit Creatorul, că este chinuit. Dacă nu-i pare rău, aceasta nu este o pedeapsă, deoarece pedeapsa este ceea ce-l rănește pe om și el nu poate tolera situația în care se află, fie că este vorba despre o suferință legată de veniturile sale sau de o suferință din cauza unei boli.
Dacă spune că nu simte întristarea, atunci nu a primit pedeapsa pe care i-a dat-o Creatorul. Trebuie să știm că pedeapsa este o corectare pentru sufletul său. Astfel, dacă nu-i pare rău, a pierdut corectarea.
Ar trebui să se roage Creatorului să-l absolve de suferința și tristețea pe care le simte, deoarece o rugăciune care provine din suferință este o corectare mai mare decât corectarea prin pedeapsă.
După cum am auzit de la Baal HaSulam, Creatorul pedepsește omul nu ca să se răzbune, pedepsindu-l pentru că nu Îl ascultă, așa cum procedează oamenii, ci mai degrabă, pedeapsa este o corectare.
Când omul se roagă Creatorului să-și retragă pedeapsa, este ca și cum i-ar cere Creatorului să ia înapoi corectarea. El a întrebat: Cum poate omul să-i ceară Creatorului să ia înapoi corectarea, dacă aceasta este în favoarea omului? Și a explicat că, prin rugăciune, atunci când omul Îi cere Creatorului să-l ajute, el dobândește o conexiune cu Creatorul, iar aceasta este o corectare mai mare decât aceea pe care o primește omul prin pedeapsă.