5. Ce înseamnă că păcatele devin merite
Putem înțelege ce înseamnă că păcatele devin merite, că, dacă un om are o întrebare, ceea ce este cu siguranță o mare nelegiuire, deoarece această întrebare ar putea să-l facă să cadă în Klipa [coaja/cochilia] numită „a pune la îndoială începutul”. Dacă se pocăiește din frică, adică se întărește și nu este impresionat de acest gând, atunci acestea devin pentru el greșeli. Adică, nu este un păcat, ci o greșeală. Cu alte cuvinte, ar fi fost mai bine să nu-i vină niciun gând străin, dar acum că a venit, nu a avut de ales decât să se întărească prin acceptarea poverii împărăției cerurilor.
De asemenea, mai există și pocăința din iubire, atunci când el primește din nou povara credinței din pricina iubirii, adică acceptă munca cu iubire. Adică, omul este fericit că, Creatorul i-a dat acest gând străin prin care poate respecta această Mițva [poruncă].
Acest lucru este similar cu o flacără legată de fitil. Gândul străin este considerat a fi un fitil, care vrea să instaleze un defect în munca sa. Cu alte cuvinte, gândul străin îl face pe om să creadă că din perspectiva minții și a rațiunii nu are nimic de făcut în munca pentru El. Și când primește gândul străin, spune că nu vrea să găsească scuze, ci tot ceea ce spune rațiunea este corect, doar că el merge pe calea credinței, care este mai presus de rațiune.
Rezultă că flacăra credinței este legată de fitilul gândului străin. Astfel, abia acum poate omul respecta în mod corespunzător Mițva a credinței. Rezultă că întrebările au devenit pentru el merite, deoarece altfel nu ar putea accepta niciun merit din credință.
Aceasta se numește „bucurie în suferință”. Deși omul suferă din cauza gândurilor străine care îl chinuie și îl fac să calomnieze, să bârfească și să vorbească de rău munca pentru El, el este totuși fericit de aceasta, căci abia acum, într-un astfel de moment poate respecta prin credință mai presus de rațiune. Aceasta se numește „bucuria unei Mițva”.
„Este interzis ca omul să-și ridice mâinile fără rugăciune și litanie”. De asemenea, ar trebui să înțelegem ce înseamnă „de ce dezvăluie el păcatele”. În ceea ce privește examinarea calității de „minte”, el ar trebui să fie mai întâi pregătit pentru luptă, adică trebuie să aibă arme pregătite pentru aceasta, astfel încât să poată câștiga bătălia. Dacă nu este pregătit pentru aceasta, nu trebuie să facă nicio examinare care să dezvăluie păcatul, pentru că se va dezvălui faptul că nu este pregătit să-și asume calitatea de „minte”. Astfel, el trebuie să se pregătească, căci dacă trupul nu vrea să accepte „mintea”, ar trebui să extindă imediat asupra ei o rugăciune ca, Creatorul să-l ajute să accepte povara împărăției cerurilor.
Acesta este sensul expresiei „Este interzis ca omul să-și ridice mâna”. „Mâinile” reprezintă atingere și primire. Ridicarea mâinilor este atunci când omul se retrage fără rugăciune din starea de primitor, fie în minte, fie în inimă, astfel încât să nu existe nicio legătură cu Sitra Achra [cealaltă parte]. Dar de îndată ce vede că nu poate merge pe această cale, el se va ruga.
Cu alte cuvinte, dacă nu poate birui prin muncă, va birui prin rugăciune. Dar dacă nu este pregătit pentru rugăciune, nu trebuie să facă examinarea.