Prefață la Înțelepciunea Cabalei [Ptiha]

Cele patru faze ale Luminii Directe

1) Rabi Hanania Ben Akaşia spune: „Creatorul a dorit să purifice Israelul; prin urmare, El le-a dat Tora și Miţvot [Porunci] din belșug, așa cum s-a spus: „Domnul dorește, de dragul dreptății Sale, să preamărească și să glorifice Tora”” (Makkot 23b). Se știe că Zakkut [purificare/curațire] derivă din cuvântul [ebraic] Hizdakchut [purificare]. Este așa cum au spus înțelepții noștri: „Poruncile au fost date doar pentru a purifica Israelul cu ele” (Bereşit Raba, începutul Porțiunii 44). Trebuie să înțelegem această purificare pe care o obținem prin Tora și porunci și ce este Aviut (grosimea) din noi pe care trebuie să o purificăm folosind Tora și poruncile.

Deoarece am discutat deja acest lucru în cartea mea Panim uMasbirot și în Studiul celor zece Sfirot, voi menționa pe scurt faptul că gândul creației a fost să încânte ființele create pe măsura abundenţei Sale generoase. Din acest motiv, s-a întipărit în suflete o mare dorință și tânjire de a primi abundența Lui.

Este aşa, pentru că dorința de a primi este vasul pentru măsura plăcerii din abundență, întrucât măsura și puterea dorinței de a primi abundența corespunde exact cu măsura plăcerii și a încântării din abundență. Acestea sunt atât de conectate încât sunt indivizibile, cu excepția obiectului la care se referă: plăcerea se raportează la abundență, iar marea dorință de a primi abundența se raportează la ființa creată care primește.

Ambele se extind în mod inevitabil de la Creator. Cu toate acestea, ele ar trebui să fie împărțite în modul menționat mai sus: abundența vine din Sinele Lui, extinzând existența din existență, iar dorința de a primi inclusă acolo este rădăcina ființelor create. Aceasta înseamnă că este rădăcina începutului, adică apariţia existenței din absență, deoarece cu siguranță că nu există nicio formă de dorință de a primi în Sinele Său.

Prin urmare, se consideră că dorința de a primi menționată mai sus este întreaga substanță a creației, de la început până la sfârșit. Astfel, toate ființele create, toate nenumăratele lor  stări și comportamente care au apărut și vor apărea, nu sunt decât măsuri și diverse valori ale dorinței de a primi. Tot ceea ce există în acele ființe create, adică tot ceea ce este primit în dorința de a primi imprimată în ele, se extinde din Sinele Lui, existență din existență. Nu este deloc o creație nouă, existență din absență, ea nefiind deloc nouă, ci se extinde din Nesfârşita Lui existență din existență.

2) După cum am spus, dorința de a primi este inclusă în mod natural în Gândul Creației cu toate valorile ei, împreună cu marea abundență pe care El a plănuit-o ca să-i încânte și să le-o împărtășească. Și să știți că acestea sunt lumina și vasul pe care le discernem în lumile superioare. Ele vin neapărat legate împreună și coboară împreună, revărsându-se grad după grad. Iar măsura în care gradele coboară din lumina feței Sale și se îndepărtează de El, este măsura materializării dorinței de a primi conținută în abundență.

De asemenea, am putea afirma contrariul: în măsura în care dorința de a primi abundență se materializează, ea coboară grad după grad, după cum scrie mai jos, până la cel mai de jos dintre toate locurile, unde dorința de a primi se materializează pe deplin. Acest loc se numește „lumea Asia”, dorința de a primi este considerată „corpul omului”, iar abundența pe care o primește omul  este considerată măsura „vitalității din acel corp”.

La fel  este şi la celelalte creaturi din această lume. Astfel, singura diferență dintre lumile superioare și această lume este că, atât timp cât dorința de a primi încorporată în abundența Lui nu s-a materializat pe deplin, ea este considerată ca fiind încă în lumile spirituale, deasupra acestei lumi. Odată ce dorința de a primi s-a materializat pe deplin, se consideră că există în această lume.

3) Ordinea coborârii în cascadă menționată mai sus, care aduce dorința de a primi la forma sa finală din această lume, urmează o succesiune de patru faze care există în numele-din-patru-litere [HaVaYaH (Yod-Hey-Vav-Hey)]. Acest lucru se datorează faptului că aceste patru litere HaVaYaH din numele Său conțin întreaga realitate, fără nicio excepție.

În general, ele sunt descrise de cele zece Sfirot: Hochma, Bina, Tiferet, Malchut și rădăcina lor. Sunt zece Sfirot pentru că Sfira [singularul de la Sfirot] Tiferet conține șase Sfirot interioare, numite HGT NHY [Hesed–Gvura–Tiferet Neţah–Hod–Yesod], iar rădăcina se numește Keter. Cu toate acestea, în esență, ele sunt numite HB TM [Hochma-Bina Tiferet-Malchut].

Acestea sunt patru lumi numite Ațilut, Bria, Yețira şi Asia. Lumea Asia conține în ea lumea aceasta. Astfel, nu există o creatură în această lume care să nu-și aibă originea în Ein Sof, în Gândul Creației de a încânta creațiile Sale. Prin urmare, este compusă, de la naștere, din Lumină și Vas, adică o anumită măsură de abundență împreună cu dorința de a primi acea abundență.

Măsura abundenței extinde existența din existență din Sinele Lui, iar dorința de a primi abundența își are originea în existența din absență.

Dar, pentru ca această dorință de a primi să-și dobândească forma finală, ea trebuie să se reverse împreună cu abundența din ea prin cele patru lumi – Ațilut, Bria, Yețira şi Asia. Astfel se completează creația în lumină și vas, numite „corp” și „lumina vieții” din interiorul lui.

4) Motivul pentru care dorința de a primi trebuie să coboare în cascadă prin cele patru discernăminte menționate mai sus din ABYA [Aţilut, Bria, Yeţira, Asia] este că există o mare regulă în ceea ce privește vasele: expansiunea luminii și plecarea fac ca vasul să fie potrivit pentru sarcina sa. Aceasta înseamnă că atât timp cât vasul nu a fost separat de lumina sa, el este inclus în lumină și se anulează în interiorul ei ca o lumânare în faţa unei torțe.

Anularea se datorează faptului că ei sunt complet opuși unul față de celălalt, la capete opuse. Aceasta pentru că lumina se extinde din Sinele Său, existență din existență. Din perspectiva gândului creației din Ein Sof [Infinit], totul este în direcția dăruirii și nu există nicio urmă de dorință de a primi în el. Opusul său este vasul, marea dorință de a primi acea abundență, ea este rădăcina ființei nou create, în care nu există niciun fel de dăruire.

Prin urmare, atunci când sunt conectate împreună, dorința de a primi este anulată în lumina din interiorul ei și-și poate determina forma numai după ce lumina a plecat măcar o dată din ea. În urma plecării luminii din ea, ea începe să o dorească, iar această poftă determină și stabilește în mod corespunzător forma dorinței de a primi. Ulterior, când lumina se îmbracă din nou în ea, se consideră că sunt două chestiuni separate: vas și lumină, sau trup și viață. Observați îndeaproape, pentru că acesta este lucrul cel mai profund.

5) Prin urmare, sunt necesare cele patru faze din numele HaVaYaH, numite Hochma, Bina, Tiferet, Malchut. Faza întâi, numită Hochma, este într-adevăr întreaga ființă emanată, lumină și vas. În ea se află marea dorință de a primi cu toată lumina inclusă în ea, numită „lumina Hochma” sau „lumina Haia”, care este întreaga lumină de Haim [viață] din ființa emanată, îmbrăcată în vasul ei. Cu toate acestea, această fază întâi este considerată în întregime lumină, căci vasul din ea abia se observă, fiind amestecat cu lumina și anulat în ea ca o lumânare în faţa unei torțe.

După ea vine faza a doua, deoarece la sfârșitul său, vasul de Hochma se intensifică în echivalență de formă cu lumina superioară din el. Aceasta înseamnă că în el se trezește dorința de a dărui Emanatorului, conform naturii luminii din interiorul său care este în întregime în dăruire.

Apoi, folosind această dorință care s-a trezit în el, o nouă lumină se extinde către el de la Emanator, numită „lumina Hasadim”. Ca urmare, el devine aproape complet separat de lumina Hochma pe care Emanatorul a imprimat-o în el, deoarece lumina Hochma poate fi primită doar în propriul său vas – o dorință de a primi care a crescut la măsura sa maximă.

Astfel, lumina și vasul din faza a doua sunt complet diferite de cele din faza întâi, deoarece vasul din ea este dorința de a dărui. Lumina din interiorul său este considerată lumină Hasadim, o lumină care provine din adeziunea ființei emanate cu Emanatorul, căci dorința de a dărui îi determină echivalența de formă cu Emanatorul, iar în spiritualitate, echivalența de formă este adeziune.

Apoi urmează faza a treia, deoarece odată ce lumina din ființa emanată s-a micșorat în lumina Hasadim fără nicio lumină Hochma, deoarece se știe că lumina Hochma este esența ființei emanate, prin urmare la sfârșitul fazei a doua aceasta s-a trezit și a atras în ea o măsură de lumină Hochma pentru a străluci în lumina ei de Hasadim. Această trezire a extins încă o dată o anumită măsură a dorinței de a primi, care formează un nou vas numit faza a treia, sau Tiferet. Iar lumina din el se numește „lumină de Hasadim în iluminare de Hochma”, deoarece cea mai mare parte a acestei lumini este lumina Hasadim, iar partea mai mică din el este lumina Hochma.

A urmat faza a patra, deoarece și vasul din faza a treia s-a trezit la sfârşitul său pentru a atrage lumina completă Hochma, așa cum era în faza întâi. Astfel, această trezire se consideră „poftă” pe măsura dorinței de a primi din faza întâi, pe care o depășește, deoarece acum vasul a fost deja separat de acea lumină, deoarece lumina Hochma nu mai este îmbrăcată în el, dar el o dorește. Astfel, forma dorinței de a primi a fost pe deplin stabilită, întrucât vasul este construit  în urma expansiunii luminii și a plecării acesteia din el. Mai târziu, când aceasta se întoarce, el va primi lumina încă o dată. Rezultă că vasul precede lumina și de aceea această fază a patra este considerată finalizarea vasului și se numește Malchut [Regat].

6) Aceste patru discernăminte de mai sus sunt cele zece Sfirot aparente în fiecare ființă emanată și în fiecare ființă creată, atât în totalitatea lor, și anume cele patru lumi, cât și în cele mai mici elemente din realitate. Faza unu se numește Hochma sau „lumea Aţilut”. Faza a doua se numește Bina sau „lumea Bria”. Faza a treia se numește Tiferet sau „lumea Yeţira”, iar faza a patra este numită Malchut sau „lumea Asia”.

Să explicăm cele patru faze aplicate la fiecare suflet. Când sufletul se extinde din Ein Sof și vine în lumea Aţilut, este prima fază a sufletului. Acolo, încă nu se discerne după acest nume, deoarece numele Neşama [suflet] implică existenţa unei oarecare diferențe între el și Emanator și faptul că, prin această diferență, el a părăsit Ein Sof și s-a revelat cu propria sa autoritate. Dar atât timp cât nu are o formă de vas, nu există nimic care să-l deosebească de Sinele Său, pentru a-și merita propriul nume.

Știți deja că prima fază a vasului nu este considerată deloc un vas căci el este complet anulat în lumină. Acesta este sensul a ceea ce se spune despre lumea Aţilut că este Sfinţenie deplină, ca în „El, viața Lui și Sinele Lui sunt unul”. Chiar și sufletele tuturor celorlalte ființe vii, atunci când traversează lumea Aţilut sunt considerate ca fiind încă în adeziune cu Sinele Său.

7) Această mai sus menționată fază a doua guvernează în lumea Bria — vasul dorinței de a dărui. Prin urmare, atunci când sufletul se revarsă în lumea Bria și atinge vasul care este acolo, este considerat Neşama. Aceasta înseamnă că s-a separat deja de Sinele Lui și își merită propriul nume – Neşama. Totuși, acesta este un vas foarte pur și fin, întrucât este în echivalență de formă cu Emanatorul. Din acest motiv, este considerat spiritualitate completă.

8) Mai sus menționata fază a treia guvernează în lumea Yeţira, care conține puțin din forma dorinței de a primi. Prin urmare, atunci când sufletul se revarsă în lumea Yeţira și dobândește acel vas, el iese din spiritualitatea de Neşama și atunci este numit Ruah. Este așa pentru că aici vasul său este deja amestecat cu o oarecare grosime, adică puținul de dorință de a primi care este în el. Cu toate acestea, încă este considerat spiritual, deoarece această măsură de grosime este insuficientă pentru a-l separa complet de Sinele Lui și pentru a merita numele de „corp” care există de sine stătător.

9) Faza a patra guvernează în lumea Asia, aceasta fiind vasul complet al marii dorințe de a primi. Prin urmare, ea obține un corp complet separat și diferit de Sinele Lui, care există de sine stătător. Lumina din el se numește Nefeş, ceea ce indică faptul că lumina este nemișcată în sine. Ar trebui să știți că nu există niciun singur element din realitate care să nu cuprindă întregul sistem ABYA.

10) Astfel, vedeți că acest Nefeş, lumina vieții care este îmbrăcată în trup, se extinde din însuși Sinele Lui, existență din existență. Pe măsură ce traversează cele patru lumi ABYA, el devine din ce în ce mai îndepărtat de lumina Feței Sale până când ajunge în vasul său desemnat, numit Guf [corp]. Atunci se consideră că vasul și-a împlinit forma dorită.

Și chiar dacă lumina din el s-a diminuat atât de mult încât originea ei devine nedetectabilă, prin angajarea în Tora și Miţvot pentru a da mulțumire Creatorului, omul își purifică vasul numit Guf, până când devine demn de a primi marea abundență, în măsura deplină inclusă în Gândul Creației atunci când El a creat-o. Acesta este motivul pentru care rabinul Hanania Ben Akaşia a spus: „Creatorul a dorit să purifice Israelul; prin urmare, El le-a dat Tora și Miţvot din belșug.”

11) Acum puteți înțelege diferența reală dintre spiritualitate și corporalitate: orice lucru care conține o dorință completă de a primi, în toate aspectele sale, adică faza a patra, este considerat „corporal”. Aceasta este ceea ce există în toate elementele realității din faţa noastră în această lume. Și invers, orice se găsește deasupra acestei măsuri imense a dorinței de a primi este considerat „spiritualitate”. Acestea sunt lumile ABYA, care sunt deasupra acestei lumi, ele și toată realitatea din ele.

Acum puteți vedea că întreaga chestiune a urcărilor și coborârilor descrise în lumile superioare nu se referă la un loc imaginar, ci doar la cele patru faze ale dorinței de a primi. Cu cât dorința este mai departe de faza a patra, cu atât se consideră că este mai înaltă. Și invers, cu cât este mai aproape de faza a patra, cu atât este considerată mai joasă.

12) Ar trebui să înțelegem că esența ființei create și a creației ca întreg este doar dorința de a primi. Orice lucru dincolo de ea nu face parte din creație, ci se extinde din Sinele Său ca existență din existență. Astfel, de ce discernem această dorință de a primi ca grosieră și tulbure și ni se poruncește să o purificăm prin Tora și Miţvot, fiindcă în caz contrar nu vom atinge scopul sublim din Gândul Creației?

13) Explicația este că, deoarece obiectele corporale sunt separate unele de altele prin îndepărtarea poziţiei lor în spaţiu, chestiunile spirituale sunt separate unele de altele prin diferenţa de formă dintre ele. Acest lucru poate fi găsit și în lumea noastră. De exemplu, atunci când doi oameni împărtășesc opinii similare, se plac unul pe celălalt și faptul că sunt în locuri diferite nu-i face să se îndepărteze unul de altul.

În schimb, când opiniile lor sunt diferite, ei se urăsc unul pe celălalt iar faptul că locuiesc unul lângă altul,  nu-i va apropia mai mult. Astfel, deosebirea de formă a opiniilor lor îi îndepărtează unul de celălalt, iar apropierea de formă din opiniile lor îi apropie unul de celălalt. Dacă de exemplu, natura unuia este complet opusă celuilalt, ei sunt la fel de departe unul de celălalt ca și estul de vest.

În mod similar, toate problemele de apropiere și depărtare, cuplare și unitate care se desfășoară în spiritualitate nu sunt decât măsuri ale diferenţei de formă. Se îndepărtează unul de altul în funcție de măsura diferenţei lor de formă și se atașează unul de celălalt în funcție de măsura echivalenței lor de formă.

Cu toate acestea, ar trebui să înțelegeți că deși dorința de a primi este o lege obligatorie în ființa creată, deoarece este esența ființei create și vasul potrivit pentru primirea scopului din gândului creației, ea separă totuși complet fiinţa creată de Emanator, deoarece există o diferență de formă până la punctul de opoziție între ea însăși și Emanator. Acest lucru se datorează faptului că Emanatorul este dăruire completă fără nicio fărâmă de primire, iar ființa creată este o primire completă fără nicio fărâmă de dăruire. Astfel, nu există o opoziție mai mare de formă decât aceasta. Rezultă deci că această opoziție a formei separă în mod necesar fiinţa creată de Emanator.

14) Pentru a salva ființele create de această separare titanică, a avut loc prima restricție, care a separat faza a patra de restul Parţufim [pluralul de la Parţuf] de Kduşa [Sfințenie], astfel încât acea mare măsură de primire a rămas ca un spațiu gol, lipsit de orice fel de lumină, deoarece toți Parţufim de Kduşa au luat naștere cu un ecran ridicat în vasul lor de Malchut, astfel încât să nu primească lumină în această fază a patra. Apoi, când lumina superioară a fost extinsă și s-a expandat către ființa emanată, acest ecran a respins-o. Aceasta se consideră a fi o ciocnire între lumina superioară și ecran, care ridică lumina reflectată de jos în sus, îmbrăcând cele zece Sfirot ale luminii superioare.

Acea parte a luminii care a fost respinsă și împinsă înapoi se numește lumină reflectată. Pe măsură ce îmbracă lumina superioară, ea devine un vas pentru primirea luminii superioare, în loc de faza a patra și astfel, ulterior, vasul de Malchut s-a extins pe măsura luminii reflectate - lumina respinsă - care s-a ridicat și a îmbrăcat lumina superioară de jos în sus și s-a extins și de sus în jos. Astfel, luminile s-au îmbrăcat în vasele din acea lumină reflectată.

Aceasta este semnificația lui Roş [al capului] și Guf [al corpului] din fiecare grad. Cuplarea prin lovire dintre lumina superioară şi ecran ridică lumina reflectată de jos în sus și îmbracă cele zece Sfirot ale luminii superioare sub forma celor zece Sfirot de Roş, adică rădăcinile vaselor, deoarece acolo nu poate exista îmbrăcare reală.

Ulterior, când Malchut se extinde cu acea lumină reflectată de sus în jos, lumina reflectată se termină și devine vas pentru lumina superioară. În acel moment, apare îmbrăcarea luminilor în vase, iar acesta se numește Guf al acelui grad, adică vase complete.

15) Astfel, după prima restricție s-au făcut vase noi în Parţufim de Kduşa, în loc de faza a patra. Acestea au fost făcute din lumina reflectată de cuplarea prin lovire în ecran.

Într-adevăr, ar trebui să înțelegem această lumină reflectată și cum a devenit ea un vas de primire, deoarece inițial a fost doar o lumină care a fost respinsă și nu a fost primită. Astfel, acum servește unui rol opus față de propria sa esență.

Voi explica asta cu o alegorie din viață. Natura omului este să prețuiască și să prefere calitatea dăruirii și să disprețuiască și să deteste să primească de la prietenul său. Prin urmare, când un om vine acasă la prietenul său și acesta [gazda] îl invită la masă, el [oaspetele] va refuza chiar dacă îi este foarte foame, deoarece în ochii lui este umilitor să primească un cadou de la prietenul său.

Cu toate acestea, când prietenul lui îl imploră suficient până când este clar că i-ar face o mare favoare mâncând, el acceptă să mănânce, deoarece nu mai simte că primește un cadou și că prietenul său este cel care dăruiește. Dimpotrivă, el [oaspetele] este cel care dăruie, făcându-i o favoare prietenului său atunci când primește acest lucru bun de la el.

Astfel, vedem că deși foamea și pofta de mâncare sunt vase de primire destinate să primească mâncarea, iar persoana respectivă avea suficientă foame și poftă pentru a primi masa prietenului său, tot nu a putut gusta nimic din cauza rușinii. Cu toate acestea, pe măsură ce prietenul său îl imploră și el îl respinge, în el încep să se formeze noi vase pentru mâncare, deoarece pe măsură ce s-au acumulat puterea rugii prietenului său și puterea propriei respingeri, s-a adunat în cele din urmă o cantitate suficientă care a transformat măsura primirii într-o măsură a dăruirii.

În cele din urmă, el a văzut că, dacă va mânca, va face o mare favoare și va aduce o mare mulțumire prietenului său. În această stare, în el s-au născut vase noi de primire pentru a primi masa prietenului său. Acum se consideră că puterea lui de respingere a devenit vasul esențial în care va primi masa, și nu foamea și pofta, deși ele sunt de fapt vasele obișnuite de primire.

16) Din alegoria de mai sus dintre cei doi prieteni, putem înțelege cuplarea prin lovire și lumina reflectată care se ridică din ea, care devine apoi vase noi de primire pentru lumina superioară în loc de faza a patra. Putem compara lumina superioară, care lovește ecranul și dorește să se extindă în faza a patra, cu implorarea prietenului său de a mânca, deoarece, așa cum acela tânjește ca prietenul său să-i primească masa, lumina superioară dorește să se extindă la primitor. Iar ecranul, care lovește lumina și o respinge, poate fi asemănat cu respingerea și refuzul prietenului de a primi masa, respingându-i astfel favorul.

Așa cum vedeți aici că tocmai refuzul și respingerea au fost inversate și au devenit vase potrivite pentru a primi masa prietenului său, vă puteți imagina că lumina reflectată care se ridică prin lovirea ecranului și respingerea luminii superioare au devenit noi vase de primire pentru lumina superioară în loc de faza a patra, care a servit ca vas de primire înainte de prima restricție.

Totuși, acest proces a fost stabilit numai în Parţufim de Kduşa din ABYA, dar nu în Parţufim ale cojilor și din această lume, unde faza a patra în sine este considerată vasul primirii. Prin urmare, ele sunt separate de lumina superioară, deoarece diferenţa de formă din faza a patra le separă. Din acest motiv, cojile sunt considerate rele și moarte, deoarece sunt separate de Viața Vieților prin dorința de a primi din ele, așa cum este scris la punctul 13.

Cele cinci faze din ecran

17) Până acum, am clarificat cele trei fundamente ale înțelepciunii. Primul este lumina și vasul, unde lumina este o prelungire directă a Sinelui Său, iar vasul este dorința de a primi, care este în mod necesar inclusă în acea lumină, când, după măsura acelei dorințe, s-a ivit din Emanator și a devenit o ființă emanată. De asemenea, această dorință de a primi este considerată Malchut recunoscută în lumina superioară. Acesta este motivul pentru care se numește Malchut, de la „El și numele Său sunt Unul”, deoarece „Numele Lui” în Gematria este dorință [în ebraică].

A doua chestiune este clarificarea celor zece Sfirot și a celor patru lumi ABYA, care sunt patru grade unul sub celălalt. Dorința de a primi trebuie să coboare în cascadă prin ele, până când este finalizată – vas și conținut.

A treia chestiune este restricția și ecranul pus peste acest vas de primire, care este faza a patra, în schimbul căruia s-au făcut noi vase de primire în cele zece Sfirot, numite lumină reflectată. Înțelegeți și memorați aceste trei fundamente și motivele lor așa cum v-au fost lămurite, deoarece fără ele nu puteți înțelege nimic din această înțelepciune.

18) Acum vom explica cele cinci faze din ecran prin care se modifică nivelurile în timpul cuplării prin lovire efectuată cu lumina superioară. În primul rând, trebuie să înțelegem bine că, deși faza a patra a fost exclusă dintre vasele de primire pentru cele zece Sfirot după restricție, iar lumina reflectată care se ridică din ecran prin cuplare prin lovire a devenit vasul de primire în locul acesteia, ea tot trebuie să însoțească în continuare lumina reflectată cu puterea ei de primire. În caz contrar, lumina reflectată ar fi fost improprie să fie un vas de primire.

Ar trebui să înțelegeți acest lucru și din alegoria de la punctul 15. Am demonstrat acolo că puterea de a respinge și de a refuza masa a devenit vasul de primire în locul foamei și a poftei. Asta pentru că, în acest caz, foamea și pofta de mâncare, vasele obișnuite de primire, au fost excluse dintre vasele de primire din cauza rușinii și dezonoarei de a primi un cadou de la prieten. Numai puterea de respingere și refuzul au devenit vase de primire în locul lor, deoarece prin respingere și refuz, primirea a fost inversată în dăruire, iar prin ele omul a obținut vase de primire potrivite pentru a primi masa oferită de prietenul său.

Totuși, nu se poate spune că nu mai are nevoie de vasele obișnuite de primire și anume foamea și pofta de mâncare, deoarece este clar că fără pofta de mâncare, nu-i va putea satisface dorința prietenului său,  să-i aducă mulțumire mâncând acasă la el. Dar chestiunea este că foamea și pofta de mâncare, care au fost interzise în forma lor obișnuită, au fost acum transformate de forțele respingerii și refuzului într-o nouă formă - primirea pentru a dărui. Prin aceasta, ruşinea a fost inversată în onoare.

Rezultă că vasele obișnuite de primire sunt încă la fel de active ca întotdeauna, dar au dobândit o nouă formă. Veți concluziona de asemenea, referitor la problema noastră, că este adevărat că faza a patra a fost exclusă dintre vasele de primire a celor zece Sfirot din pricina grosimii sale, adică a diferenței de formă față de Dăruitor, care o separă de Dătător. Totuși, prin stabilirea ecranului în faza a patra, care lovește lumina superioară și o respinge, forma ei anterioară, defectuoasă, a fost transformată și a dobândit o nouă formă, numită lumină reflectată, precum transformarea formei de primire într-o formă de dăruire din alegoria de mai sus.

Conținutul formei sale inițiale nu a fost schimbat acolo. Nici acum nu mănâncă fără poftă de mâncare. La fel aici, toată grosimea, care este forța de primire care a fost în faza a patra, a intrat în interiorul luminii reflectate, prin urmare, lumina reflectată a devenit potrivită pentru a fi un vas de primire.

Prin urmare, trebuie să discernem întotdeauna două forțe în ecran:

a.       Prima este duritatea, care este forța din interiorul ei care respinge lumina superioară.

b.      A doua este grosimea, care este măsura dorinței de a primi din faza a patra inclusă în ecran. Prin cuplarea prin lovire, datorită forței durității din ea, grosimea sa s-a transformat în purificare, adică inversarea primirii în dăruire.

Aceste două forțe din ecran acționează în cinci faze: cele patru faze HB TM și rădăcina lor, numită Keter.

19) Am explicat deja că primele trei faze încă nu sunt considerate un vas, ci numai faza a patra este considerată un vas, așa cum este scris la punctul 5. Totuși, deoarece primele trei faze sunt cauzele sale și produc finalizarea fazei a patra, odată încheiată faza a patra, sunt înregistrate patru măsuri în calitatea sa de primire.

a.Prima etapă din ea este cea mai mică măsură a calității primirii.

b.Faza a doua este oarecum mai grosieră decât faza întâi în ceea ce privește calitatea primirii.

c.Faza a treia este mai grosieră decât faza a doua în calitatea sa de primire.

d.În cele din urmă faza a patra, propria sa calitate este cea mai grosieră dintre toate, iar calitatea sa de primire este completă din toate punctele de vedere. De asemenea, ar trebui să discernem faptul că rădăcina celor patru faze, care este cea mai pură dintre toate, este de asemenea inclusă în ea.

Acestea sunt cele cinci faze ale primirii cuprinse în faza a patra, care sunt numite și cu numele celor zece Sfirot KHB [Keter–Hochma–Bina] TM [Tiferet-Malchut], incluse în faza a patra, deoarece cele patru faze sunt HB TM , așa cum este scris la punctul 5, iar rădăcina este numită Keter.

20) Cele cinci calități ale primirii din faza a patra sunt numite prin numele Sfirot  - KHB TM - încă dinainte de restricție, atunci când faza a patra a fost vasul de primire pentru cele zece Sfirot incluse în lumina superioară în forma „El este Unul și Numele Său Unu”, deoarece toate lumile sunt încorporate acolo, așa cum este scris în Studiul Celor Zece Sefirot, partea 1. Îmbrăcămintea celor zece Sfirot este dezvăluită acolo în conformitate cu aceleași cinci faze. Fiecare fază a celor cinci faze din ea și-a îmbrăcat faza corespunzătoare din cele zece Sfirot din lumina superioară:

a.Faza rădăcină din faza a patra a îmbrăcat lumina Keter din cele zece Sfirot,

b.Faza întâi din faza a patra a îmbrăcat lumina Hochma din cele zece Sfirot,

c.Faza a doua a îmbrăcat lumina Bina,

d.Faza a treia a îmbrăcat lumina Tiferet,

e.Iar propria ei fază a îmbrăcat lumina de Malchut.

Prin urmare, chiar și acum după prima restricție, când faza a patra a fost exclusă dintre vasele de primire, cele cinci faze de grosime din ea sunt numite după cele cinci Sfirot - KHB TM.

21) Știți deja că în general, substanța ecranului se numește duritate, ceea ce înseamnă ceva foarte dur, care nu permite nimănui să pătrundă în interiorul limitelor sale. În mod similar, ecranul nu lasă nicio lumină superioară să treacă prin el spre Malchut, care este faza a patra. Astfel, se consideră că ecranul oprește și respinge întreaga măsură de lumină care ar fi trebuit să îmbrace vasul de Malchut.

De asemenea, a fost clarificat faptul că acele cinci faze de grosime din faza a patra sunt incluse, vin în ecran și se adaugă la măsura durității sale. Prin urmare, pe ecran se disting cinci tipuri de cuplare prin lovire, corespunzând celor cinci măsuri de grosime din acesta: O cuplare prin lovire pe un ecran complet cu toate nivelurile de grosime care ridică suficientă lumină reflectată pentru a îmbrăca toate cele zece Sfirot, până la nivelul Keter. O cuplare prin lovire pe un ecran care nu are grosimea fazei a patra și conține doar grosimea fazei a treia, care ridică suficientă lumină reflectată pentru a îmbrăca cele zece Sfirot doar până la nivelul Hochma, fără Keter. Și dacă are doar grosimea fazei a doua, lumina reflectată se diminuează și este suficientă doar pentru a îmbrăca cele zece Sfirot până la nivelul Bina, lipsind Keter și Hochma. Dacă conține doar grosimea fazei întâi, lumina reflectată se diminuează și mai mult și este suficientă doar pentru a îmbrăca până la nivelul Tiferet, lipsind KHB. Și dacă îi lipsește și grosimea fazei întâi și rămâne doar cu grosimea fazei rădăcină, lovirea sa este foarte slabă și este suficientă pentru a îmbrăca doar până la nivelul lui Malchut, lipsind primele nouă Sfirot, care sunt KHB și Tiferet.

22) Astfel vedeţi cum cele cinci niveluri ale celor zece Sfirot apar prin cinci tipuri de cuplare prin lovire a ecranului, aplicate celor cinci faze de grosime. Acum vă voi spune raţiunea, pentru că se știe că lumina nu se obține fără un vas.

De asemenea, știți că aceste cinci faze de grosime provin din cele cinci faze ale grosimii din faza a patra. Înainte de restricție, erau cinci vase în faza a patra, care îmbrăcau cele zece Sfirot-KHB TM, așa cum este scris la articolul 18. După prima restricție, acestea au fost încorporate în cele cinci faze ale ecranului, care, împreună cu lumina reflectată pe care acesta o ridică, se întorc devenind cinci vase, în raport cu lumina reflectată, peste cele zece Sfirot KHB TM, în locul celor cinci vase proprii fazei a patra, ca înainte de restricție.

În consecință este clar că, dacă un ecran conține toate aceste cinci niveluri de grosime, el conține cele cinci vase necesare îmbrăcării celor zece Sfirot. Dar când nu conține toate cele cinci faze, deoarece grosimea fazei a patra este absentă din el, conține doar patru vase. Prin urmare, poate îmbrăca doar patru lumini, HB TM, îi lipsește o singură lumină - lumina Keter - aşa cum îi lipsește un vas - grosimea fazei a patra.

În mod similar, atunci când îi lipsește și faza a treia, iar ecranul conține doar trei faze de grosime, adică doar până la faza a doua, conține doar trei vase. Astfel, poate îmbrăca doar trei lumini: Bina, Tiferet și Malchut. În această stare, nivelului îi lipsesc cele două lumini Keter și Hochma, la fel cum îi lipsesc cele două vase, faza a treia și faza a patra.

Și când ecranul conține doar două faze de grosime, adică faza rădăcinii și faza întâi, conține doar două vase. Prin urmare, îmbracă doar două lumini: lumina Tiferet și lumina Malchut. Astfel, nivelului îi lipsesc cele trei lumini KHB, la fel cum îi lipsesc cele trei vase, faza a doua, faza a treia și faza a patra.

Când ecranul are o singură fază de grosime, care este doar faza de rădăcină a grosimii, are un singur vas; prin urmare, poate îmbrăca o singură lumină: lumina Malchut. Acestui nivel îi lipsesc cele patru lumini KHB și Tiferet, deoarece îi lipsesc cele patru vase, grosimea fazei a patra, fazei a treia, fazei a doua și fazei întâi.

Astfel, nivelul fiecărui Parţuf depinde tocmai de măsura grosimii din ecran. Ecranul fazei a patra extrage nivelul Keter, faza a treia extrage nivelul Hochma, faza a doua extrage nivelul Bina, faza întâi extrage nivelul Tiferet, iar faza rădăcină extrage nivelul Malchut.

23) Totuși, încă mai trebuie să aflăm de ce atunci când vasul Malchut – faza a patra – este absent de pe ecran, îi lipsește lumina Keter, iar când vasul Tiferet este absent, îi lipsește lumina Hochma, etc. Se pare că ar fi trebuit să fie invers, adică atunci când vasul Malchut, faza a patra, este absent de pe ecran, să lipsească doar lumina de Malchut din nivel și să aibă cele patru lumini KHB și Tiferet. De asemenea, în absența a două vase, faza a treia și faza a patra, să lipsească luminile Tiferet și Malchut, iar nivelul să aibă cele trei lumini KHB etc. (vezi Punctul 20).

24) Răspunsul este că există întotdeauna o relație inversă între Lumini și Vase. În vase, cele mai înalte cresc mai întâi în Parţuf: mai întâi Keter, apoi vasul Hochma etc., iar vasul Malchut crește ultimul. Acesta este motivul pentru care denumim vasele după ordinea KHBTM, de sus în jos, deoarece aceasta este natura creșterii lor.

Este invers în ceea ce privește luminile. În cazul luminilor, luminile inferioare sunt primele care intră în Parţuf. Mai întâi intră Nefeş care este lumina de Malchut, apoi Ruah care este lumina de ZA, etc., iar lumina Yehida este ultima care intră. Acesta este motivul pentru care numim luminile după ordinea NRNHY [Nefeş-Ruah-Neşama-Haia-Yechida] de jos în sus, deoarece aceasta este ordinea în care intră – de jos în sus.

Astfel, când în Parţuf a crescut un singur vas, care este neapărat vasul cel mai înalt — Keter — lumina Yehida legată de acel vas nu intră în Parţuf, ci doar lumina cea mai joasă — lumina Nefeş. Astfel, lumina Nefeş îmbracă vasul Keter.

Când două vase cresc în Parţuf, care sunt cele mai înalte două — Keter și Hochma — și lumina Ruah intră în el. În acel moment, lumina Nefeş coboară din vasul Keter în vasul Hochma, iar lumina Ruah îmbracă vasul Keter.

În mod similar, când un al treilea vas crește în Parţuf – vasul Bina – lumina Neşama intră în el. În acel moment, lumina Nefeş coboară din vasul Hochma în vasul Bina, lumina Ruah în vasul Hochma, iar lumina Neşama îmbracă vasul Keter.

Când un al patrulea vas crește în Parţuf - vasul Tiferet - lumina Haia intră în Parţuf. Apoi lumina Nefeş coboară din vasul Bina în vasul Tiferet, lumina Ruah în vasul Bina, lumina Neşama în vasul Hochma și lumina Haia în vasul Keter.

Și când un al cincilea vas crește în Parţuf - vasul Malchut - lumina Yehida intră în el. În acel moment, toate luminile intră în vasele lor desemnate. Lumina Nefeş coboară din vasul Tiferet în vasul Malchut, lumina Ruah în vasul Tiferet, lumina Neşama în vasul Bina, lumina Haia în vasul Hochma, iar lumina Yehida în vasul Keter.

25) Astfel, atât timp cât nu toate cele cinci vase KHB TM au crescut în acel Parţuf, luminile nu sunt pe locurile desemnate lor. Mai mult decât atât, ele sunt în relație inversă: în absența vasului Malchut, lumina Yehida este absentă, iar când cele două vase – TM - sunt absente, Yehida și Haia sunt absente acolo etc. Acest lucru este așa deoarece în privinţa vaselor, cele mai înalte cresc primele, iar în privinţa luminilor, ultimele sunt primele care intră.

Veți descoperi de asemenea, că fiecare nouă lumină care vine se îmbracă doar în vasul Keter. Acest lucru pentru că primitorul trebuie să primească în vasul său cel mai pur, vasul Keter.

Din acest motiv, la primirea fiecărei lumini noi, luminile care sunt deja îmbrăcate în Parţuf trebuie să coboare cu un grad de la locul lor. De exemplu, când lumina Ruah intră, lumina Nefeş trebuie să coboare din vasul Keter în vasul Hochma pentru a face loc ca vasul Keter să poată primi noua lumină Ruah. În mod similar, dacă noua lumină este Neşama, atunci și Ruah trebuie să coboare din vasul Keter în vasul Hochma pentru a elibera locul din Keter pentru noua lumină, Neşama. Drept urmare, Nefeş, care se afla în vasul Hochma, trebuie să coboare în vasul Bina etc. Toate acestea sunt făcute pentru a face loc în vasul Keter pentru noua lumină.

Țineți cont de această regulă și veți putea întotdeauna să discerneți în fiecare problemă, dacă se referă la vase sau la lumini. Atunci nu veţi fi derutați, pentru că există întotdeauna o relație inversă între ele. Astfel, am clarificat temeinic chestiunea celor cinci faze din ecran și modul în care, prin ele, nivelurile se schimbă unul sub altul.

Cei cinci Pațufim de Adam Kadmon(AK)

26) Am clarificat temeinic chestiunea Masach [ecranului] care a fost plasat în vasul de Malchut – faza a patra după ce a fost restricționat – și problema celor cinci tipuri de cuplare prin lovire din interiorul său, care produc cinci niveluri de zece Sfirot unul sub celălalt. Acum vom explica cei cinci Parţufim de AK care preced cele patru lumi ABYA.

Știți deja că această lumină reflectată, care se ridică din cuplarea prin lovire de jos în sus și îmbracă cele zece Sfirot ale luminii superioare, este suficientă doar pentru rădăcinile vaselor, numite „cele zece Sfirot ale Roș al Parţufului”. Pentru a completa vasele, Malchut de Roş se extinde din acele zece Sfirot de lumină reflectată care au îmbrăcat cele zece Sfirot ale Roş și se extinde din el și în interiorul lui de sus în jos în aceeași măsură cu a celor zece Sfirot de Roş. Această expansiune completează vasele, numite „Guf al Parţufului”, așa cum este scris în Punctul 14. Prin urmare, ar trebui să distingem întotdeauna două faze de câte zece Sfirot în fiecare Parţuf: Roş și Guf.

27) La început, a apărut primul Parţuf  de AK. Acest lucru pentru că imediat după prima restricție, când faza a patra a fost exclusă dintre vasele de primire a luminii superioare și a fost construită cu un ecran, lumina superioară a fost atrasă pentru a se îmbrăca în vasul Malchut, ca mai înainte. Cu toate acestea, ecranul din vasul Malchut a oprit-o și a respins lumina. Prin această lovire în ecranul fazei a patra, acesta a ridicat lumina reflectată până la nivelul de Keter al luminii superioare, iar această lumină reflectată a devenit o îmbrăcăminte și rădăcinile vaselor pentru cele zece Sfirot din lumina superioară, numite cele „zece Sfirot de Roş” din „primul Parţuf de AK”.

Ulterior, Malchut cu lumina reflectată s-a lărgit și s-a extins de la ea și în interiorul ei prin forța celor zece Sfirot de Roş în zece noi Sfirot de sus în jos. Aceasta a completat vasele de Guf. Apoi, întregul nivel care a apărut în cele zece Sfirot de Roş s-a îmbrăcat și în cele zece Sfirot de Guf. Aceasta a finalizat primul Parţuf de AK, cu Roş și Guf.

28) Ulterior, aceeași cuplare prin lovire s-a repetat, pe ecranul ridicat în vasul Malchut, care are doar grosimea fazei a treia. Și apoi, doar nivelul Hochma - cu Roş și Guf - a apărut din el, deoarece absența ecranului de grosimea fazei a patra a făcut ca acesta să aibă doar patru vase, KHB Tiferet. Prin urmare, lumina reflectată are loc să îmbrace doar patru lumini, HNRN [Haia, Neşama, Ruah, Nefeş], lipsind lumina Yehida. Acesta se numește AB de AK.

După aceea, aceeași cuplare prin lovire s-a repetat pe ecranul din vasul Malchut care conține doar grosimea fazei a doua. Apoi, pe ea au apărut zece Sfirot - Roş și Guf - la nivelul de Bina. Acesta se numește Parţuf SAG de AK. Îi lipsesc două vase, ZA și Malchut și două lumini Haia și Yehida.

Ulterior, cuplarea prin lovire a apărut pe un ecran care are doar grosimea fazei întâi. Apoi zece Sfirot - Roş și Guf - au apărut la nivelul Tiferet, lipsind cele trei vase Bina, ZA și Malchut și cele trei lumini Neşama, Haia și Yehida. Acesta are doar luminile Ruah și Nefeş, îmbrăcate în vasele Keter și Hochma și se numește Parţuf  MA și BON de AK. Amintiți-vă de relația inversă dintre vase și lumini, așa cum este menționat la punctul 24.

29) Astfel am explicat apariția celor cinci Parţufim de AK, numite Galgalta, AB, SAG, MA și BON, unul sub celălalt. Fiecărui  inferior îi lipsește faza cea mai înaltă a celui superior. Parţuf AB nu are lumina Yehida. Parţuf SAG nu are de asemenea, lumina Haia, pe care o are cel superior, AB. Parţuf MA și BON nu au lumina Neşama, pe care o are cel superior, SAG.

Acest lucru este așa pentru că totul depinde de măsura grosimii din ecranul pe care are loc cuplarea prin lovire, așa cum este explicat la punctul 18. Totuși, trebuie să înțelegem cine și ce a făcut ca ecranul să-și scadă treptat grosimea, fază cu fază, până când s-a împărțit în cele cinci niveluri care există în aceste cinci tipuri de cuplare.

Purificarea ecranului din emanarea Parţufului

30) Pentru a înțelege problema revărsării gradelor prin cinci niveluri unul sub celălalt, explicată mai sus cu privire la cei cinci Parţufim de AK, precum și prin toate gradele care apar în cei cinci Parţufim din fiecare lume dintre cele patru lumi ABYA, până la Malchut de Asia, trebuie să înțelegem temeinic problema purificării ecranului de Guf care este implementat în fiecare dintre Parţufim de AK, lumea Nekudim și lumea corectării [Tikun].

31) Explicația este că nu există niciun Parţuf sau vreun grad, care să nu conțină două lumini, numite „lumină înconjurătoare” și „lumină interioară” și le vom explica în AK. Lumina înconjurătoare a primului Parţuf de AK este lumina Ein Sof, care umple întreaga realitate. În urma primei restricții și a ecranului care a fost ridicat în Malchut, a apărut o cuplare prin lovire a luminii Ein Sof pe acel ecran. Și prin lumina reflectată pe care a ridicat-o ecranul, aaceasta a atras încă o dată lumina superioară către lumea restricţionată, sub forma a zece Sfirot de Roş și zece Sfirot de Guf, așa cum este scris la Punctul 25.

Însă această extensie din Ein Sof în Parţuf de AK nu umple întreaga realitate ca înainte de restricție. Mai degrabă, se caracterizează printr-un Roş și un Sof [sfârșit]: de sus în jos, lumina lui se oprește în punctul acestei lumi, care este Malchut final, ca în versetul „Picioarele Lui vor sta pe Muntele Măslinilor.” Și de asemenea, din interior spre exterior, deoarece după cum sunt zece Sfirot KHB TM de sus în jos și Malchut încheie AK în partea jos, tot așa există zece Sfirot KHB TM din interior spre exterior, numite măduvă, oase, tendoane, carne și piele [Moha , Aţamot, Gidin, Basar și Or]. Pielea este Malchut, care încheie Parţuf-ul la exterior. În acest sens, Parţuf de AK este considerat o linie simplă, subțire, în comparație cu Ein Sof care umple întreaga realitate. Acest lucru se datorează faptului că Parţuf-ul pielii îl încheie și îl limitează din toate părțile din exterior iar el nu se mai poate extinde și umple întreg spațiul restricţionat. Astfel, doar o linie subțire stă dreaptă în mijlocul spațiului.

Măsura luminii primite în AK, linia subțire, se numește lumină interioară. Diferența dintre lumina interioară din AK și lumina de Ein Sof de dinainte de restricție se numește lumină înconjurătoare, deoarece aceasta rămâne ca lumină înconjurătoare în jurul Parţuf de AK, deoarece nu se poate îmbrăca în Parţuf.

32) Acest lucru clarifică temeinic semnificația luminii înconjurătoare a lui AK, a cărei imensitate este incomensurabilă. Totuși, acest lucru nu înseamnă că Ein Sof, care umple întreaga realitate, este, ea însăși, considerată lumina înconjurătoare a lui AK. Mai degrabă, înseamnă că o cuplare prin lovire a fost făcută pe Malchut de la Roş de AK, unde Ein Sof a lovit ecranul plasat acolo. Cu alte cuvinte, ea dorea să se îmbrace în faza a patra de AK, ca înainte de restricție, dar ecranul din Malchut de Roş de AK a izbit-o. Aceasta înseamnă că a împiedicat-o să se răspândească în faza a patra și a respins-o, așa cum este scris în punctul 14. Într-adevăr, această lumină reflectată care a apărut din respingerea luminii s-a transformat în  vase pentru îmbrăcarea luminii superioare.

Cu toate acestea, există o diferență foarte mare între primirea din faza a patra înainte de restricție și primirea luminii reflectate după restricție, deoarece acum s-a îmbrăcat doar într-o linie subțire, în Roş și Sof. Aceasta a fost realizată de ecran prin lovirea luminii superioare. Iar partea care a fost respinsă de la AK de către ecran, măsura completă a luminii superioare de la Ein Sof care dorea să se îmbrace în faza a patra – dacă nu ar fi fost ecranul care a reținut-o – a devenit lumina înconjurătoare din jurul lui AK.

Motivul este că în spiritualitate nu există nicio schimbare sau absență. Și din moment ce lumina de Ein Sof este atrasă de AK pentru a se îmbrăca în faza a patra, așa trebuie să fie. Prin urmare, chiar dacă ecranul a reținut-o și a respins-o, acest lucru nu contrazice extinderea de Ein Sof. Dimpotrivă, o susține, dar într-un mod diferit: prin proliferarea cuplărilor din cele cinci lumi AK și ABYA, până la sfârșitul corectării, când faza a patra este complet corectată prin ele. În acel moment, Ein Sof se va îmbrăca ea ca la început.

Astfel, nu s-a produs nicio schimbare sau absență prin lovirea luminii superioare de ecran. Acesta este sensul a ceea ce este scris în Cartea Zohar: „Ein Sof nu coboară unificarea Lui asupra ei până când nu Îi este dat un partener”. Între timp, adică până în acel moment, se consideră că această lumină de Ein Sof a devenit lumină înconjurătoare, adică se va îmbrăca în el în viitor. Deocamdată, îl înconjoară și strălucește asupra lui din exterior cu o anumită iluminare. Această iluminare îl obișnuiește să se extindă prin acele legi care sunt potrivite să-l facă să primească această lumină înconjurătoare în măsura în care Ein Sof a fost inițial atrasă la el.

33) Acum vom clarifica problema ciocnirii dintre lumina interioară și lumina înconjurătoare, una cu cealaltă, fapt ce provoacă purificarea ecranului și pierderea ultimei faze a grosimii. Deoarece aceste două lumini sunt opuse, dar conectate prin ecranul din Malchut de Roş de AK, ele se bat și se lovesc una de cealaltă.

Interpretare: Cuplarea prin lovire în Pe [gură] de Roș de AK, din ecranul din Malchut de Roș, numit Pe, care a fost motivul pentru îmbrăcarea luminii interioare a lui AK de către lumina reflectată pe care acesta o ridică (vezi articolul 14), este de asemenea, motivul ieșirii luminii înconjurătoare a lui AK. Deoarece acesta a împiedicat lumina de Ein Sof să se îmbrace în faza a patra de îmbrăcare, lumina a ieșit sub formă de lumină înconjurătoare.

Cu alte cuvinte, toată acea parte a luminii pe care lumina reflectată nu o poate îmbrăca ca faza a patra însăși, a apărut și a devenit lumină înconjurătoare. Astfel, ecranul din Pe este cauză pentru lumina înconjurătoare, așa cum este şi cauză pentru lumina interioară.

34) Am aflat că, atât Lumina interioară cât și Lumina înconjurătoare sunt conectate la ecran, dar prin acțiuni opuse. Și în măsura în care ecranul atrage o parte a luminii superioare în Parţuf prin lumina reflectată care o îmbracă, în aceeaşi măsură îndepărtează lumina înconjurătoare împiedicând-o să se îmbrace în Parţuf.

Și întrucât partea de lumină care rămâne în exterior ca lumină înconjurătoare este foarte mare, din cauza ecranului care o împiedică să se îmbrace în AK, așa cum este scris la articolul 32, se consideră că ea lovește ecranul care o îndepărtează, deoarece dorește să se îmbrace în Parţuf. Prin contrast, se consideră că forța grosimii și durității din ecran lovește lumina înconjurătoare, care vrea să se îmbrace în ea, și o reține, deoarece lovește lumina superioară în timpul cuplării. Aceste lovituri cu care lumina înconjurătoare și grosimea ecranului se bat una cu cealaltă se numesc ciocnirea dintre lumina înconjurătoare și Lumina interioară.

Cu toate acestea, această ciocnire dintre ele a avut loc numai în Guf de Parţuf, deoarece îmbrăcarea luminii în vase, care lasă lumina înconjurătoare în afara vasului, este evidentă acolo. Însă această ciocnire nu se aplică celor zece Sfirot de Roş, deoarece acolo lumina reflectată nu se consideră că ar fi vase, ci doar simple rădăcini subțiri. Din acest motiv, lumina din ele nu este considerată lumină interioară limitată, până la punctul în care lumina care rămâne în exterior să fie lumină înconjurătoare. Și din moment ce această distincție dintre ele nu există, nu există nici bătaia luminii interioare cu lumina înconjurătoare din cele zece Sfirot de Roş.

Doar odupă ce luminile se extind de la Pe în jos până la cele zece Sfirot de Guf - unde luminile se îmbracă în vase, care sunt cele zece Sfirot de lumină reflectată de la Pe în jos – există acolo bătaia dintre lumina internă din interiorul vaselor și lumina înconjurătoare care a rămas afară.

35) Această ciocnire a continuat până când lumina înconjurătoare a purificat ecranul de toată grosimea sa și l-a ridicat la rădăcina sa superioară din Pe de Roş. Aceasta înseamnă că a purificat toată grosimea de sus în jos, numită „ecran și grosimea de Guf”, lăsând-o doar cu rădăcina din Guf, ecranul de Malchut de Roş, numit Pe. Cu alte cuvinte, el a fost purificat de întreaga sa grosime de sus în jos, care divide lumina interioară de lumina înconjurătoare, lăsând doar grosimea de jos în sus, acolo unde distincția dintre lumina interioară și lumina înconjurătoare nu a avut loc încă.

Se știe că echivalența de formă unește lucrurile spirituale într-unul singur. Prin urmare, de îndată ce ecranul de la Guf a fost purificat de toată grosimea de Guf, rămânând în el doar grosimea care este egală cu ecranul Peh de Roş, forma sa s-a egalat cu ecranul de la Roş. Astfel, el a fost încorporat și a devenit literalmente unul cu acesta, deoarece nu a mai existat nimic care să-i împartă în două. Se consideră că ecranul de Guf s-a ridicat la Pe de Roş.

Deoarece ecranul de la Guf a fost încorporat în ecranul de la Roş, acesta a fost încorporat din nou în cuplarea prin lovire din ecranul de la Pe de Roş și s-a făcut o nouă cuplare prin lovire pe acesta. În consecință, zece noi Sfirot au apărut în el la un nou nivel numit AB de AK sau Parţuf Hochma de AK. Acesta este considerat „un fiu” și o consecință a primului Parţuf de AK.

36) După ce Parţuf AB de AK a apărut, complet cu Roş și Guf, ciocnirea dintre lumina înconjurătoare și lumina interioară s-a repetat și acolo, așa cum a fost explicat mai sus cu privire la primul Parţuf de AK. Ecranul său de Guf a fost de asemenea purificat de toată grosimea sa de Guf, până când și-a egalat forma cu ecranul său de Roş și apoi a fost încorporat în cuplarea din Pe de la Roş al său.

Ulterior, pe el a fost realizată o nouă cuplare prin lovire, producând un nou nivel de zece Sfirot la nivelul Bina, numit SAG de AK. Acesta este considerat un fiu și o consecință a Parţuf AB de AK, deoarece a apărut din cuplarea sa din Pe de Roș. Iar Parţufim de la SAG de AK în jos au apărut într-o manieră similară.

37) Astfel am explicat apariția Parţufim unul sub celălalt prin ciocnirea luminii înconjurătoare cu lumina interioară, care purifică ecranul de Guf până îl readuce la starea de ecran de Pe de Roş. În acel moment, este încorporat acolo în cuplarea prin lovire care are loc în Pe de Roş, iar prin această cuplare, el extrage un nou nivel de zece Sfirot. Acest nou nivel este considerat fiul Parţuf-ului precedent.

În acest fel, AB a apărut din Parţuf Keter, SAG din Parţuf AB, MA din Parţuf SAG și așa mai departe cu gradele rămase în Nekudim și ABYA. Totuși, ar trebui să înțelegem de ce cele zece Sfirot de AB au apărut doar în faza a treia, și nu în faza a patra și de ce SAG a apărut doar în faza a doua etc., ceea ce înseamnă că fiecare Parțuf de jos este inferior celui superior lui cu un grad. De ce nu au ieșit toți unul din altul la același nivel?

38) În primul rând, trebuie să înțelegem de ce cele zece Sfirot de AB sunt considerate o consecință a primului Parţuf de AK, deși acesta a apărut din cuplarea de la Pe de Roş al primului Parţuf, ca și cele zece Sfirot de Guf ale Parţufului însuși. Astfel, cum de a ieșit din primul Parţuf, pentru a fi considerat al doilea Parţuf și ramura sa?

Aici trebuie să înțelegeți marea diferență dintre ecranul de Roş și ecranul de Guf. Există două feluri de Malchut în Parţuf: prima este Malchut de împerechere - cu lumina superioară - prin forța ecranului ridicat în ea. A doua este Malchut de încheiere - a luminii superioare din cele zece Sfirot de Guf - prin forța ecranului ridicat în ea.

Diferența dintre ele este ca distanța dintre Emanator și ființa emanată. Malchut de Roş, care se împerechează într-o cuplare prin lovire cu lumina superioară, este considerată „Emanatorul acelui Guf”, deoarece ecranul ridicat în ea nu a respins lumina superioară atunci când a lovit-o. Dimpotrivă, prin lumina reflectată pe care a ridicat-o, a îmbrăcat și a atras lumina superioară sub forma a zece Sfirot de Roş. Astfel, aceasta se extinde de sus în jos până când cele zece Sfirot ale luminii superioare se îmbracă în vasul luminii reflectate, numit Guf.