Hevruta - După Lecția 3 - Principiile muncii în grupul de zece - Kabbalah Group

Hevruta – După Lecția 3 – Principiile muncii în grupul de zece

Principiul #5:

„Cumpără-ți un prieten” – fiecare membru al grupului trebuie să se străduiască să-și cumpere prietenii.

20. RABAȘ, „Fă-ţi un Rav și cumpără-ţi un prieten - 2”

„Între om şi prietenul său, ar trebui să începem cu „Cumpără-ţi prieten” şi apoi „Fă-ţi un Rav”. Este aşa, deoarece atunci când un om caută un prieten, ar trebui mai întâi să-l examineze să vadă dacă merită într-adevăr să se conecteze cu el. În fond, vedem că a fost stabilită o rugăciune specială despre prieten, pe care o spunem după binecuvântările din rugăciune, „Te rog ... Ferește-ne de omul rău şi de prietenul rău”.

Înseamnă că, înainte să-şi ia un prieten, omul trebuie să-l examineze în fiecare mod posibil. În acel moment, trebuie să-şi folosească raţiunea. De aceea nu este spus, „Fă-ţi un prieten,” deoarece „a face” înseamnă deasupra raţiunii. Ca atare, în situația dintre un om şi prietenul său, el ar trebui să meargă cu raţiunea şi să examineze cât mai bine dacă prietenul este în regulă, aşa cum ne rugăm în fiecare zi, „Ferește-ne de omul rău şi de prietenul rău”.„

Așadar, am vorbit despre „Fă-ți un Rav și cumpără-ți un prieten”, iar Rabaș ne oferă instrumentele pentru a înțelege, în primul rând, importanța acestui concept de „cumpără-ți un prieten”, adică de a dobândi un prieten.

Nu vorbim doar despre a dobândi prietenul ca persoană, ci și despre a-l face pe prieten și pe toți ceilalți din grup, importanți, nu doar în sine, ci și ca parte a sistemului care mă ajută să ating conexiunea cu Creatorul.

Când mă atașez de prieten și încerc să-l dobândesc, ce cumpăr, de fapt? Dobândesc ceva nou: o nevoie nouă, o lipsă nouă, o dorință nouă. Acesta este motivul pentru care dorim să avem un grup. Deja avem o anumită dorință pentru Creator, dar vrem să avem mai mult decât avem astăzi.

Prin urmare, grupul devine locul unde pot dobândi aceste nevoi noi și această nouă recunoaștere că am nevoie de forța superioară. Această recunoaștere, această nevoie nouă, este ceva ce cumpărăm, adică o dobândim printr-un anumit efort. Acest efort se numește „cumpără-ți un prieten”.

În alte locuri, Rabaș explică faptul că un prieten este cineva care îmi este egal, îdeși avem tendința să-i vedem pe ceilalți ca fiind puțin sub noi. Deci, „cumpără-ți un prieten” este primul pas.

În primul rând, trebuie să văd că ceilalți fac cel puțin la fel de multă muncă ca și mine. În felul lor, ei fac mari eforturi, maximul de efort pe care îl pot face. Trebuie să caut acest lucru, să încerc să mă atașez de ei și să mă concentrez pe cele mai bune calități ale lor.

De exemplu, când văd un prieten adormind în timpul lecției, mă pot concentra pe faptul că doarme sau îl pot privi atunci când încearcă să-și ridice capul. Cu alte cuvinte, privesc partea pozitivă: persoana face tot posibilul să stea trează, chiar dacă este obosită.

Întotdeauna privesc locul unde prietenii fac un efort și nu-mi permit să-i cobor. Efortul pe care îl depun să nu-i cobor și să le cresc constant importanța este cumpărarea, dobândirea sau achiziționarea prietenului.

Prin acest lucru, primesc o nevoie nouă. Primesc, de asemenea, o forță nouă și o putere nouă, care apoi îmi permit să „îmi fac un Rav”, adică să-l fac pe Creator important în ochii mei.

Dar pentru a ajunge în această stare, mai întâi trebuie să văd cât de importante sunt eforturile prietenilor de a ajunge la Creator. Dacă Creatorul ar fi cu adevărat important în ochii mei, atunci chiar și cel mai mic efort pe care îl fac ei ar fi important pentru mine: să vină la lecție, să încerce să fie acolo la timp sau chiar să vină mai târziu în loc să nu vină deloc.

Poate că nu au putut să ajungă la timp, dar totuși au făcut efortul să fie acolo. Întotdeauna încerc să privesc la locul unde pot adăuga importanță.

Desigur, întotdeauna vrem să ajungem la o stare mai bună, dar trebuie să încep de la locul în care privesc partea pozitivă. Acesta este actul de a cumpăra prietenul, de a-l dobândi și de a-l face important. Acest lucru ne poate conduce la următorul grad: să iubim Creatorul, să-l facem important pe Creator și să „ne facem un Rav”.

Principiul #6:

Fiecare persoană îi judecă pe ceilalți după măsura propriilor sale defecte („Cine îi învinuiește pe alții o face din propriul său defect”).

21. RABAȘ, „De ce este Tora numită „Linia de mijloc” în muncă? - 2”

„Omul trebuie să creadă că „Nu există nimeni în afară de El”, cu alte cuvinte, Creatorul este cel care îl constrânge să facă faptele bune, dar deoarece el nu este încî vrednic să știe că, Creatorul este cel care îl constrânge, Creatorul Se îmbracă în haine de carne și sânge, prin care Creatorul săvârșește aceste acțiuni. Astfel, Creatorul acționează sub formă de posterior.

Cu alte cuvinte, omul vede fețele oamenilor, dar trebuie să creadă că în spatele acelor fețe stă Creatorul și săvârșește aceste acțiuni. Adică, în spatele omului stă Creatorul și-l constrânge să facă faptele pe care Creatorul le dorește. Rezultă că, Creatorul face totul, însă omul ține cont de ceea ce vede și nu de ceea ce ar trebui să creadă.”

22. Baal HaSulam, Șamati 67, „Depărtează-te de rău”

„Cel care crede că îşi înşală prietenul, îl înşală de fapt pe Creator, pentru că în afară de trup, nu există decât Creatorul. Acest lucru se datorează faptului că esenţa creaţiei este ca omul să fie numit „creatură“ doar în raport cu el însuşi. Creatorul vrea ca omul să se simtă ca fiind o realitate separată de El; exceptând acest aspect, restul este conform cu: „Tot pământul este plin de mărirea Lui!“

Drept urmare, când omul îşi minte prietenul, îl minte pe Creator şi când îşi întristează prietenul, îl întristează pe Creator."

23. Rabaș, Articolul nr. 29 (1985), „Domnul este aproape de toți cei care Îl cheamă"

„Dar în realitate, este așa cum au spus înțelepții noștri (Kidușin, p. 70): „Oricine greșește este defectuos și nu vorbește în lauda lumii. Și Șmuel a spus: „greșește din propriul său defect”.

Pentru că sunt oameni care se uită mereu la ceilalți. Dacă celălalt învăță așa cum înțelege el sau se roagă așa cum înțelege el, atunci celălalt este în regulă. Dacă el nu este în regulă, atunci a găsit un defect în celălalt."

Aici avem o situație în care avem tendința să-i vedem pe ceilalți ca fiind mai puțin importanți. Dar nu este vorba doar că-i vedem ca fiind mai puțin importanți în general. De asemenea, avem tendința să vedem în ceilalți ceea ce nouă ne lipsește.

De obicei, spunem că vedem defectele celorlalți. Dar este important să înțelegem mecanismul din spatele acestui lucru, deoarece Cabala nu este aici pentru a ne oferi un fel de busolă morală sau pur și simplu pentru a ne învăța să fim oameni buni. Ea este menită să ne ajute să ne schimbăm cu adevărat și să dobândim o nouă natură. Prin urmare, este important să înțelegem de ce discutăm acest principiu.

Care sunt defectele sau greșelile pe care le vedem la ceilalți? Deoarece scopul, încă de la început, este să obținem conexiunea cu Creatorul, Dvekut, adeziunea și echivalența de formă, despre ce defecte vorbim?

Vorbim despre defectul că nu-i văd pe ceilalți avansând spre scop. Acesta este defectul. Văd că le lipsește spiritualitatea.

Ceea ce văd este doar ceea ce Creatorul îmi permite să văd, așa cum avem în punctul 21. Creatorul îmi permite să văd că ei au o anumită lipsă, că nu au destulă importanță a Creatorului sau că, poate, nu sunt demni să fie prietenii mei pe această cale.

În primul rând, este important să înțelegem că aceasta este ceea ce definim ca fiind un defect. Dacă eu cred că defectul prietenului meu este că vorbește prea mult, atunci mă concentrez pe lucrurile greșite.

Oamenii sunt construiți cu un anumit caracter și o anumită natură. Poate că vorbesc mult, sau poate că nu vorbesc prea mult. Faptul că eu judec acest lucru ca fiind o greșeală sau un defect depinde doar de scop. Este această calitate utilă pentru atingerea scopului sau nu este utilă?

Cineva care vorbește mult poate avea de fapt o calitate foarte utilă. De exemplu, dacă rolul acelei persoane este să predea sau să vorbească cu clienții la telefon, atunci faptul că vorbește mult nu este deloc un defect. Poate fi o calitate foarte bună.

Totul depinde de scopul pe care încercăm să-l atingem. Aici, încep să judec comportamentul lor ca fiind împotriva scopului nostru, care este să atingem conexiunea cu Creatorul. Aceasta este prima definiție importantă a ceea ce numim un defect.

În al doilea rând, defectul pe care-l văd și-l judec la alții este rezultatul propriei mele lipse. Cu alte cuvinte, văd la ei propria mea incapacitate și lipsa mea de dorință pentru Creator. Prin ei, Creatorul îmi arată că nu am suficientă importanță a scopului.

Ce pot face cu asta? De aceea se spune că aceluia care se roagă pentru toți în general, pentru adunare sau pentru alții i se răspunde primul.

Când încerc să-i corectez sau mă rog pentru ca ei să primească importanța Creatorului, de fapt mă rog pentru propria mea importanță, chiar dacă nu-mi dau seama. Văd lipsa de importanță la ei, dar, la final, acea lipsă este a mea.

Acest mecanism este cu adevărat minunat, pentru că ne permite să ne corectăm pe noi înșine și să dobândim o nouă dorință pentru Creator. Ne oferă o cale nouă de a fi în contact cu El fără să ne rugăm pentru noi înșine, fără să ne concentrăm pe noi înșine și fără să devenim și mai egoiști.

Prin acest mecanism unic, cu care trebuie să ne obișnuim, primesc o oportunitate de a mă conecta cu Creatorul, de a cere pentru prieteni și de a dobândi noi necesități. Nu este o abordare evidentă, dar îmi dă șansa să mă dezvolt corect.

Principiul că o persoană îi judecă pe ceilalți după propriile defecte este ceva ce trebuie să învățăm foarte bine. Nu este suficient doar să spunem: „Dacă văd ceva rău la altă persoană, atunci acel lucru este în mine.”

Asta este adevărat, dar de ce l-am definit ca fiind ceva rău de la bun început? În primul rând, l-am definit conform scopului. Este un defect în abilitatea de a atinge scopul. Acest lucru este important.

Apoi trebuie să înțeleg că acest defect este în mine. Asta înseamnă că nu am suficientă importanță a scopului. Prin urmare, trebuie să mă rog, să cer, să revendic, să doresc și să dobândesc o nouă nevoie.

Cum pot dobândi o nouă nevoie? După cum am văzut în principiul anterior, trebuie să „îmi cumpăr un prieten”. Trebuie să fac din cealaltă persoană prietenul meu. Trebuie să văd că prietenul îmi este egal și că și depune eforturi.

Când nu pot vedea aceste eforturi sau când simt că nu pot justifica prietenul, trebuie să mă adresez Creatorului. Trebuie să cer forței superioare, care îmi arată realitatea în acest fel, să-l ajute pe prieten și pe ceilalți.

Cer ca El să ne dea puterea de a fi conectați la El și de a deveni ca El. Vreau ca prietenul meu să devină ca și Creatorul.

Acest principiu este despre cum construim cererea corectă folosindu-ne de ceea ce vedem la ceilalți. Dobândim aceste nevoi și facem ca aceste defecte să fie ale noastre. Înțelegem că tot ceea ce vedem este propria noastră lipsă de importanță și ne rugăm să le dea Creatorul prietenilor importanța pe care vedem că le lipsește.

În acest fel, Îl rugăm să ne dea tuturor importanța și dorința de a deveni ca El.

Q&A