Grupul de Cabala: Lecția 1-6. Principiile conexiunii în grupul de zece

Grupul de Cabala: Lecțiile 1-4.

Subiect: Principiile conexiunii în grupul de zece

1. RABAȘ, Scopul societății - 1

„Ne-am adunat aici ca să punem bazele unei societăţi pentru toţi cei care doresc să urmeze calea şi metoda lui Baal HaSulam, modul în care să putem urca la nivelul de om şi să nu rămânem la nivelul animal, aşa cum au spus înţelepţii noştri (Yevamot, 61a): „voi, oile Mele, oile pajiştii Mele, sunteţi oameni”. Iar Raşbi a spus, „voi sunteţi numiţi oameni, dar cei ce se închină la idoli, nu sunt numiţi oameni”."

2. RABAȘ, Scopul societății - 1

„Ne-am adunat aici - să punem bazele societăţii în care fiecare dintre noi urmează spiritul dăruirii Creatorului. Şi pentru a obţine dăruirea pentru Creator, trebuie să începem cu dăruirea pentru om, care se cheamă „iubirea pentru ceilalţi”.
Şi iubirea pentru ceilalţi poate fi numai prin anularea de sine. Astfel, pe de o parte, fiecare om ar trebui să se simtă umil, iar pe de altă parte, să fie mândru, deoarece Creatorul ne-a dat şansa să fim în societatea în care, fiecare dintre noi are un singur scop: Divinitatea să fie printre noi."

3. RABAȘ, Scopul societății - 2

„Societatea trebuie să fie constituită din indivizi care sunt unanim de acord că ei trebuie sa îl obţină. Apoi, toţi indivizii devin o forţă imensă care poate lupta împotriva ei însăşi, pentru că fiecare este integrat în toţi ceilalţi. Astfel, în fiecare om se găseşte o dorinţă mare de a atinge scopul.
Pentru a fi integrat unul în altul, fiecare trebuie să se anuleze pe sine în faţa celorlalţi. Se întâmplă atunci când fiecare vede meritele celuilalt membru şi nu defectele sale. Dar cel care gândeşte că el este un pic mai sus decât aproapele său, nu se mai poate uni cu ei."

4. Baal HaSulam, Scrisoarea 47

„... și mai ales în timpul ascunderii față de voi. De aceea v-am stabilit conduite prin care puteți totuși să vă mențineți și să nu vă întoarceți înapoi.

Iar cea mai specială dintre ele este Dvekut între prieteni."

Principiul #1:

Trebuie să creștem constant, artificial, importanța întâlnirilor (cadrul), înțelegând că numai împreună se poate atinge orice obiectiv.

5. RABAȘ, Art. 17 (1986) „Agenda adunării - 2”

„Există un punct la care trebuie să lucrăm - aprecierea spiritualității."

6. RABAȘ, Note diverse 24 „Principalul lucru de care avem nevoie”

„Principalul lucru de care avem nevoie și pentru care nu avem combustibil pentru muncă este importanța obiectivului. Adică nu știm să apreciem munca noastră pentru a ști cui îi dăruim. De asemenea, ne lipsește conștientizarea măreției Creatorului, să știm cât de fericiți suntem că avem privilegiul de a-L sluji pe Rege, întrucât nu avem nimic cu care să putem înțelege măreția Lui."

7. RABAȘ. Articolul 30 (1988) „Ce se cere de la Adunarea prietenilor"

„...Fiecare ar trebui să încerce să aducă în societate un spirit de viață și speranță și să insufle energie în societate. Astfel, fiecare dintre prieteni va putea să își spună: „Acum încep o pagină nouă în lucrare". Cu alte cuvinte, înainte de a veni în societate, el era dezamăgit de progresul în lucrarea Creatorului, dar acum societatea l-a umplut de viață și speranță. Astfel, prin intermediul societății, el a obținut încrederea și puterea de a învinge, pentru că acum simte că poate atinge plenitudinea. Și toate gândurile sale - că se confrunta cu un munte înalt care nu putea fi cucerit și că acestea erau obstacole cu adevărat formidabile - acum simte că nu sunt nimic. Și a primit totul de la puterea societății pentru că fiecare a încercat să insufle un spirit de încurajare și prezența unei noi atmosfere în societate."

8. RABAȘ, Articolul nr. 17 (1986) „Agenda adunării - 2"

„...întreaga bază pe care putem primi încântarea și plăcerea și de care ne este permis a ne bucura - fiind chiar obligatoriu să o facem - este să ne bucurăm de un act de dăruire. Astfel, există un punct la care trebuie să lucrăm - aprecierea spiritualității. Acest lucru este exprimat în faptul că acord atenție celui căruia mă adresez, cu care vorbesc, ale cărui porunci le respect și ale cărui legi le învăț, adică voi căuta îndrumare cu privire la modul de apreciere a Dăruitorului Torei.

Și, înainte ca omul să obțină, el însuși, o iluminare de sus, el ar trebui să caute să se apropie de oameni care gândesc la fel, care caută de asemenea să crească importanța oricărui contact cu Creatorul, în orice mod. Iar atunci când mai mulți oameni susțin acest lucru, atunci fiecare poate primi ajutor de la prietenul său."

9. RABAȘ, Articolul nr. 30 (1988) „Ce se cere de la Adunarea prietenilor"

"...prietenii ar trebui să vorbească împreună despre măreția Creatorului, deoarece, conform cu măreția Creatorului pe care și-o asumă, în aceeași măsură se anulează ei înșiși în mod natural în fața Creatorului. Este așa cum vedem în natură că, cel mic se anulează înaintea celui mai mare, iar acest lucru nu are nimic de-a face cu spiritualitatea. Mai degrabă, acest comportament se aplică chiar și în rândul laicilor.
Cu alte cuvinte, Creatorul a făcut natura în acest fel. Astfel, discuțiile prietenilor despre măreția Creatorului trezesc dorința și tânjirea de a se anula înaintea Creatorului, deoarece omul începe să tânjească și să simtă dorința de a se conecta cu Creatorul."

Principiul #2:

Lucrăm la construirea egalității în cadrul grupului de zece.

10. Baal HaSulam, „Înțelepciunea Cabalei și filosofia”

„Legea iubirii nu se aplică între unul mare și altul mic, deoarece doi iubiți adevărați trebuie să se simtă egali".

11. RABAȘ, Scrisoarea nr. 42

„Așa cum este scris: „Și poporul s-a așezat [a ridicat tabără (la poalele muntelui Sinai)] ca un singur om cu o singură inimă”. Aceasta înseamnă că toți aveau un singur scop, acela de a fi în beneficiul Creatorului….Trebuie să înțelegem cum ar putea fi un om cu o singură inimă, deoarece știm ceea ce înțelepții noștri au spus: „Întrucât fețele lor nu seamănă una cu cealaltă, opiniile lor nu seamănă una cu cealaltă”, cum ar putea să fie ca un singur om cu o singură inimă?
Răspuns: Dacă spunem că fiecare se îngrijește de sine, este imposibil să fim ca un singur om, deoarece nu suntem asemănători unul cu altul. Cu toate acestea, dacă toți își anulează sinele și se îngrijesc doar de beneficiul Creatorului, ei nu au opinii individuale, deoarece persoanele au fost anulate și au intrat în autoritatea unică."

12. RABAȘ, Articolul nr. 17, Partea 1 (1984) „Despre importanţa prietenilor"

„Dar cum poate el să-l considere pe prieten mai mare, dacă vede că meritele sale le depăşesc pe cele ale prietenului său, că este mult mai talentat şi are calităţi naturale mai bune? Există două moduri de a înţelege acest lucru:

1. El are credinţă mai presus de raţiune: odată ce şi-a ales prietenul, el îl apreciază pe acesta mai presus de raţiune.

2. Într-un mod mai natural – în raţiune. Dacă s-a decis să-l accepte pe celălalt ca prieten şi lucrează cu el însuși ca să-l iubească, atunci este normal ca din cauza iubirii să vadă doar lucrurile bune. Și chiar dacă prietenul are şi părţi rele, el nu le poate observa, după cum este scris: „iubirea acoperă toate fărădelegile”.

Principiul #3:

Trebuie să fim atenți să păstrăm caracterul fiecărui prieten, astfel încât acesta să nu își piardă individualitatea.

13. Baal HaSulam „Libertatea"

„Nu există doi oameni pe pământ care să aibă opinii identice, pentru că fiecare persoană are o posesiune măreață și sublimă moștenită de la strămoșii săi și din care alții nu au nicio bucățică.

Ca urmare, toate aceste posesiuni sunt considerate proprietatea individului, iar societatea e atenționată să-i păstreze savoarea și spiritul, pentru a nu fi șterse de mediul său. Ca atare, fiecare individ ar trebui să-și păstreze integritatea moștenirii sale. Atunci, contradicțiile și opoziția dintre oameni va rămâne veșnic, pentru a se asigura mereu existența criticii și progresul înțelepciunii, fiindcă acesta este avantajul omenirii, dorința ei eternă și adevărată."

14. Baal HaSulam „Pacea în lume”

„ATRIBUTUL SINGULARITĂȚII DIN EGOISM PROVOACĂ RUINĂ ȘI DISTRUGERE

<...> Adevărul este că rădăcina întregii dezordini din noi nu este altceva decât atributul singularității, menționat mai sus, care există în fiecare dintre noi, într-o măsură mai mare sau mai mică.

Și deși am clarificat că vine dintr-un motiv sublim, că acest atribut se extinde direct de la Creator, care este unic în lume și rădăcina tuturor creațiilor, din cauză că senzația de singularitate s-a stabilit în egoismul nostru îngust, ea provoacă ruină și distrugere și devine sursa a tot ceea ce este și va fi ruină în lume.

Este adevărat că nu există om pe lume care să fie liber de ea; diferențele sunt doar în modul în care este folosită – pentru dorințele inimii, pentru a guverna sau pentru onoare – și asta e ceea ce-i separă pe oameni, unii de alții.

Dar partea egală, din toți oamenii din lume, este că fiecare dintre noi e gata să abuzeze de toți oamenii, să-i exploateze pentru propriul său avantaj personal, cu orice mijloace posibile, fără să ia în considerare faptul că se va construi el însuși pe ruina și distrugerea prietenului său. Și nu contează ce permisiuni ne luăm, fiecare dintre noi, conform direcției pe care ne-am ales-o, căci dorința e rădăcina minții, iar nu mintea rădăcina dorinței. De fapt, cu cât acea persoană este mai măreață și mai remarcabilă, atributul său de singularitate va fi și el, mai mare și mai remarcabil."

15. RABAȘ, Scrisoarea 42

„Trebuie să înțelegem cum ar putea fi un om cu o singură inimă, deoarece știm ceea ce înțelepții noștri au spus: „Întrucât fețele lor nu seamănă una cu cealaltă, opiniile lor nu seamănă una cu cealaltă”, cum ar putea să fie ca un singur om cu o singură inimă?
Răspuns: Dacă spunem că fiecare are grijă de el, este imposibil să fie ca un singur om, deoarece nu sunt asemănători unul cu altul."

Principiul #4:

Exemplul personal este cea mai bună modalitate de a te conecta cu prietenii.

16. RABAȘ, Articolul nr. 2, (1984) „Referitor la iubirea prietenilor"

„Omul trebuie să-şi dezvăluie iubirea din inimă faţă de prieteni, fiindcă, prin dezvăluirea ei, el trezeşte inimile lor faţă de ceilalţi prieteni, astfel încât și ei să simtă că fiecare dintre ei practică iubirea de prieteni. Ceea ce se câştigă de aici este că, în acest fel, el dobândeşte puterea de a practica iubirea de prieteni cu mai multă convingere, deoarece forţa de a iubi a fiecăruia este integrată în toți ceilalți.”

Principiul #5:

„Cumpără-ți un prieten” – fiecare membru al grupului trebuie să se străduiască să-și cumpere prieteni.

17. RABAȘ, Articolul nr. 30 (1988) „Ce se cere de la Adunarea prietenilor"

„Iar în ceea ce privește "Cumpără-ți un prieten", trebuie să interpretăm că, ‚cumpără’ înseamnă că acesta trebuie să fie plătit și prin plată, el îl cumpără. Cum să-l plătească? Putem spune că plata este primită la schimb cu efortul. Cu alte cuvinte, uneori omul dorește să cumpere, de exemplu, un dulap nou, care costă aproximativ 2.000 de dolari. El spune vânzătorului: "Din moment ce nu am bani să plătesc, dar am auzit că sunteți în căutarea unui angajat pe timp de două săptămâni, voi lucra pentru suma pe care trebuie să o plătesc, în schimbul banilor pentru dulap", iar vânzătorul, probabil, va fi de acord. Astfel, vedem că plata poate fi făcută prin schimb.
Același lucru este și cu iubirea de prieteni. Este un efort mare atunci când cineva ar trebui să judece prietenii pe o scală de merit, și nu toată lumea este pregătită pentru asta.
Uneori, este chiar mai rău. Omul vede că prietenul său este lipsit de respect față de el. Chiar și mai rău, a auzit un zvon calomnios, ceea ce înseamnă că a auzit de la un prieten, că un alt prieten, care se numește așa și așa, a spus despre el lucruri care nu este frumos să le spună prietenii unii despre alții. Acum, el trebuie să se supună și să-l judece pe o scală de merit. Acest lucru, într-adevăr, cere un efort mare. Rezultă, că prin străduință el dăruiește o plată, care este mai importantă decât o plată în bani.
Cu toate acestea, când acel om îl calomniază, de unde va avea putere să-l iubească? El știe sigur că acesta îl urăște, altfel nu ar vorbi despre el lucruri rele. Deci, care este punctul din sine pe care trebuie să-l depășească ca să-l judece pe o scală de merit?
Răspunsul este: iubirea de prieteni, care este construită pe baza iubirii față de ceilalți, prin care se poate realiza iubirea pentru Creator, este opusul a ceea ce este în mod normal considerat a fi iubirea de prieteni. Cu alte cuvinte, iubirea pentru ceilalți nu înseamnă că prietenii mă vor iubi. Ci, că eu trebuie să iubesc prietenii. Din acest motiv, nu contează dacă prietenul îl defăimează și cu siguranță îl urăște. În schimb, dacă omul dorește să dobândească iubirea altora, el are nevoie să se supună corectării de a-i iubi pe ceilalți.
Prin urmare, atunci când face efortul să-i judece pe o scală de merit, aceasta este o Sgula (remediu / virtute), când, prin truda pe care o depune, care se numește "o trezire de jos", omului îi este dată de sus puterea de a iubi toți prietenii, fără excepție.
Asta se numește "Cumpără-ți un prieten", că o persoană trebuie să facă un efort pentru a obține iubirea față de ceilalți. Iar acest lucru se numește "muncă", deoarece el trebuie să lucreze mai presus de rațiune.”

18. RABAȘ, „Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten - 1”

„...prietenia reală este atunci când fiecare face plata necesară cumpărării prietenului său - adică exact atunci când amândoi au un statut egal, şi amandoi plătesc egal. Este ca o afacere din lumea corporală, când amândoi dau totul în mod egal, altfel nu poate fi un parteneriat real. De aceea “Cumpără-ţi prieten” este atunci când poate exista unire – când fiecare îşi cumpără prietenul său - doar când ei sunt egali.”

19. RABAȘ, „Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten - 1”

„Ordinea muncii este ca omul să înceapă cu „Fă-ţi un Rav” şi să ia asupra lui povara împărăţiei cerului, mai presus de logică și de rațiune. Asta se numește „a face“, adică doar acţiune, în ciuda dezaprobării corpului. Apoi, „cumpără-ţi un prieten”. Cumpărarea este ca atunci când omul doreşte să cumpere ceva și trebuie să renunțe la ce a dobândit deja. El dă ceea ce are de ceva timp şi în schimb cumpără un obiect nou.

La fel este pentru a-L servi pe Creator. Pentru ca omul să obţină Dvekut (adeziunea) cu Creatorul, ceea ce înseamnă echivalenţa de formă, ca în „Aşa cum EL este milostiv, fii şi tu la fel de milostiv” el trebuie să renunţe la multe lucruri pe care le are pentru a cumpăra unirea cu Creatorul. Asta înseamnă „Cumpără-ţi un prieten“.

Înainte ca omul să-și facă un Rav, adică împărăţia cerului (Malchut HaŞamaim), cum poate el să-şi cumpere un prieten, adică unirea cu Rav? La urma urmei, el nu are încă Rav. Doar după ce şi-a făcut Rav, el poate să-i ceară corpului să facă concesii pentru a cumpăra alipirea, în sensul că doreşte sa aducă mulţumire Creatorului.

Mai mult de atât, ar trebui să înţelegem că el are puterea să observe „cumpără-ţi un prieten” exact în aceeași măsură în care apreciază măreţia Ravului. Este așa fiindcă el este dispus să facă concesii astfel încât să se unească cu Rav exact în aceeași măsură în care simte importanţa Ravului, fiindcă atunci el înțelege că obţinerea alipirii (Dvekut) cu Creatorul merită orice efort."

20. RABAȘ, „Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten - 2”

„Între om şi prietenul său, ar trebui să începem cu „Cumpără-ţi prieten” şi apoi „Fă-ţi un Rav”. Este aşa, deoarece atunci când un om caută un prieten, ar trebui mai întâi să-l examineze să vadă dacă merită într-adevăr să se conecteze cu el. În fond, vedem că a fost stabilită o rugăciune specială despre prieten, pe care o spunem după binecuvântările din rugăciune, „Te rog ... Ferește-ne de omul rău şi de prietenul rău”.

Înseamnă că, înainte să-şi ia un prieten, omul trebuie să-l examineze în fiecare mod posibil. În acel moment, trebuie să-şi folosească raţiunea. De aceea nu este spus, „Fă-ţi un prieten,” deoarece „a face” înseamnă deasupra raţiunii. Ca atare, în situația dintre un om şi prietenul său, el ar trebui să meargă cu raţiunea şi să examineze cât mai bine dacă prietenul este în regulă, aşa cum ne rugăm în fiecare zi, „Ferește-ne de omul rău şi de prietenul rău”.”

Principiul #6:

Fiecare om îi judecă pe ceilalți după măsura propriilor sale defecte („Cine îi critică pe alții o face prin prisma propriilor sale defecte”).

21. RABAȘ, „Ce înseamnă în muncă, 'Tora se numește Linia de mijloc'?-2”

„Omul trebuie să creadă ceea ce s-a spus mai sus, că "nu există nimeni în afară de El", ceea ce înseamnă că Creatorul este Cel ce îl obligă să facă fapte bune, dar din moment ce este încă nedemn de a ști că Creatorul este Cel care îl obligă, Creatorul Însuși se îmbracă în veșminte de carne și sânge. Prin intermediul lor, Creatorul realizează aceste acțiuni. Astfel, Creatorul acționează în formă de Ahoraim (posterior).
Cu alte cuvinte, persoana vede fețele oamenilor, dar trebuie să creadă că în spatele fețelor stă Creatorul, care efectuează aceste acțiuni. Înseamnă că în spatele omului stă Creatorul, care îl obligă să facă faptele pe care El le vrea. Rezultă de aici că Creatorul face totul, iar persoana respectă ceea ce vede și nu ceea ce trebuie să creadă.."

22. Baal HaSulam, Șamati 67, „Depărtează-te de rău”

„Cel care crede că îşi înşală prietenul, Îl înşală de fapt pe Creator, pentru că în afară de trup, nu există decât Creatorul. Acest lucru se datorează faptului că esenţa creaţiei este ca omul să fie numit „creatură“ doar în raport cu el însuşi. Creatorul vrea ca omul să se simtă ca fiind o realitate separată de El; exceptând acest aspect, restul este conform cu: „Tot pământul este plin de slava Lui!“
Drept urmare, când omul îşi minte prietenul, Îl minte pe Creator şi când îşi întristează prietenul, Îl întristează pe Creator. "

23. Rabaș, Articolul nr. 29 (1985), „Domnul este aproape de toți cei care Îl cheamă"

„Dar în realitate, este așa cum au spus înțelepții noștri (Kidușin, p. 70): „S-a spus: Oricine îi descalifică pe ceilalți este el însuși descalificat și nu vorbește în lauda lumii. Și Șmuel a spus: „el îi descalifică pe ceilalți cu defectul său”.

Pentru că sunt oameni care se uită mereu la ceilalți. Dacă celălalt învăță așa cum înțelege el sau se roagă așa cum înțelege el, atunci celălalt este în regulă. Dacă nu este în regulă, atunci a găsit un defect în celălalt."

Principiul #7

Nu critica un prieten în public — nici pe un forum general, nici în mod direct sau personal.

24. Baal HaSulam, Șamati 62. Coboară și incită, urcă și se plânge

„Cu toate acestea, cel care lucrează în puritate nu se poate plânge de ceilalți, se plânge întotdeauna de el însuși, și îi vede pe ceilalți într-o măsură mai bună decât se simte el însuși.״

25. RABAȘ, Articolul nr. 8 (1984), „Care este modul în care păzirea Torei și a Mitzvot purifică inima?”

„Există multe situații în care o persoană mustră pe alta doar cu scopul de a o domina, și nu pentru „a-ți mustra prietenul".”

26. Rav Michael Laitman, Lecția zilnică, 13.07.2022

„Nu există nimic mai rău decât faptul că fiecare persoană încearcă să impună alteia ceea ce crede că este corect. Acest lucru nu trebuie făcut. Ar trebui să se arate doar dragoste și o tendință spre conectare - Doamne ferește, nimic mai mult decât atât.

Niciunul dintre voi nu înțelege încă unde vă aflați; sunteți încă complet în afara adevărului.
Este mai bine să studiați lecțiile împreună, să aprofundați versetele - nu pentru a vă certa, ci doar pentru a înțelege ceea ce este scris.

Dacă cineva are dorința de a convinge pe altcineva, aceasta este cea mai rea formă posibilă a înclinației spre rău.
Lasă-ți prietenul să crească în ritmul său, în felul său, și nu interveni - doar trezește-l la mai mult studiu, la mai multă participare. Numai asta.”

Principiul #8
Ca regulă generală, este recomandabil să stabilim dinainte limitele conversației — adică să evităm abordarea unor subiecte despre care știm deja că pot duce la conflicte.

27. RABAȘ, Articolul 1, partea 2 „Scopul societăţii - 2"

„Aşadar, este un lucru bun să fie egalitate între prietenii care se unesc, astfel încât fiecare să se poată anula în faţa celorlalţi. În societate, ar trebui să se vegheze cu atenție și să nu se permită frivolitatea, pentru că frivolitatea ruinează totul."

Întrebare: Ce înseamnă „frivolitatea” în munca interioară?

Rav Michael Laitman: Frivolitatea este un concept foarte larg — de la abandonarea completă a muncii și inactivitate, până la înlocuirea unei activități mai benefice cu una care este mai puțin benefică, dar mai plăcută, confortabilă și ușoară.

Frivolitatea se poate manifesta în implicarea în lucruri care sunt complet contrare căii, până la chestiuni mici și nechibzuite, sau chiar pur și simplu ne permitem puțină „libertate” în gândire, în clarificări și în dorințe.

De unde provine termenul de frivolitate [literal din cuvântul ebraic „kalut roș” - „ușurătatea minții”]? — Un „cap greu” înseamnă că o persoană se judecă mereu pe sine, examinează lucrurile și este plină de gânduri. Iar „ușurătatea” înseamnă că își îndepărtează mintea de la ocupația potrivită, iar apoi tot felul de gânduri străine și neimportante o vor umple.

Se poate chiar ca să nu fie nimic explicit împotriva Creatorului în asta, ci pur și simplu persoana își permite ca mintea sa să fie umplută cu gândurile acestei lumi materiale.

(Dintr-o lecție despre un articol al lui Rabaș, 12.02.2012)

28. RABAȘ, Articolul 30, „Ce se cere de la Adunarea prietenilor,” 1988

„Ce ar trebui să facă un prieten, dacă are nevoie de ajutor de la prieteni? Am spus mai sus că este interzis să vorbim de lucruri rele, care aduc tristețe în adunarea prietenilor. Răspunsul la această întrebare este, că ar trebui să-i spună asta unui prieten apropiat, iar acel prieten va vorbi cu societatea, dar nu în momentul adunării prietenilor. Cu alte cuvinte, el poate vorbi împreună cu întreaga societate, dar nu și în timpul adunării obișnuite a prietenilor. În schimb, el poate aranja o întâlnire specială în favoarea prietenului care are nevoie de ajutor."

Principiul #9

Cu toții ne străduim să întărim spiritul grupului.

29. RABAȘ, Articolul nr. 4, 1984, „Fiecare își va ajuta prietenul"

„Trebuie să înţelegem, cum poate cineva să-şi ajute prietenul. Este vorba despre cazul specific în care sunt și bogaţi şi săraci, și înţelepţi şi proşti, și slabi şi puternici? Dar dacă sunt toți bogaţi, inteligenţi sau puternici, etc., cum poate unul să-l ajute pe celălalt?

Vedem că există un singur lucru care este comun tuturor - starea de spirit. Se spune, „Dacă cineva are o grijă în inimă, să vorbească despre ea cu ceilalți”. Asta pentru că, în ceea ce privește ridicarea moralului, nici bogăţia şi nici erudiţia nu pot fi de ajutor.

Doar omul îl poate ajuta pe celălalt, văzând că prietenul său este la pământ. Este scris, „Omul nu se poate elibera singur din închisoare”. Dar prietenul lui poate să-i ridice starea de spirit.

Ceea ce înseamnă că prietenul lui îl ridică din starea actuală și-l readuce la viață. Apoi, el începe să recapete putere şi încredere în viaţă şi bogăţie şi o ia de la capăt ca şi cum scopul lui este acum aproape de el.

Rezultă că fiecare dintre ei trebuie să fie atent şi să se gândească cum îşi poate ajuta prietenul ridicându-i starea de spirit, pentru că, în ce privește starea de spirit, fiecare poate găsi în prietenul său o lipsă pe care să o satisfacă."

30. Rabaș, Articolul 30 (1988) „Ce se cere de la Adunarea prietenilor"

„Fiecare ar trebui să încerce să aducă în societate un spirit de viață și de speranță, și o infuzie de energie. Astfel, fiecare dintre prieteni va fi în stare să spună: "Acum am început un nou capitol în muncă". Cu alte cuvinte, înainte de a veni la societate (grup) el a fost dezamăgit de progresele înregistrate în lucrarea lui Dumnezeu, dar acum societatea l-a umplut cu viață și speranță.
Astfel, prin societate, a obținut încrederea și puterea de a se depăși, pentru că acum simte că poate atinge plenitudinea. Și toate gândurile sale - că se confruntă cu un munte înalt, care nu poate fi cucerit, și că acestea sunt cu adevărat obstacole formidabile - acum el simte că de fapt ele sunt nimic. Și a primit totul din puterea societății, deoarece fiecare și toată lumea a încercat să insufle un spirit de încurajare și o atmosferă nouă în societate."

31. Rabaș, Articolul nr. 30 (1988) „Ce se cere de la Adunarea prietenilor"

"...când un grup de oameni se adună și doresc să lucreze împreună în iubire de prieteni, cu toții trebuie să se ajute unii pe alții, cât de mult pot.
Și există multe discernăminte despre acest fapt, deoarece nu toată lumea este la fel, adică nevoile unuia, nu sunt și ale celuilalt. Cu toate acestea, există un lucru în care toți suntem egali: fiecare dintre noi are nevoie de o stare de spirit înaltă. Astfel se întâmplă că atunci când prietenii nu au o stare de spirit prea bună, ei nu au aceleași nevoi. Mai degrabă, fiecare are propriul său motiv pentru a fi nefericit.
Prin urmare, fiecare dintre ei trebuie să se gândească cum poate aduce o stare de spirit mai bună celuilalt."

32. Rabaș, Articolul nr. 30 (1988) „Ce se cere de la Adunarea prietenilor"

„În timpul adunării, este interzis să se evoce linia din stânga. Numai atunci când omul este singur îi este permis să folosească linia din stânga, dar nu mai mult de o jumătate de oră pe zi. Dar esența muncii omului este de a merge în mod specific pe linia din dreapta, așa cum scrie (în Șamati, nr. 40). Doi oameni împreună nu trebuie să vorbească despre stânga. Doar în acest fel pot beneficia de ajutor din partea societății."

Principiul #10

Trebuie să dezvoltăm un simț al responsabilității reciproce (Arvut) față de grup.

33. Baal HaSulam, „Arvut [Garanția reciprocă],” Pct 18

„Tana (Rabi Șimon Bar Iohai) a descris Arvut ca pe doi oameni aflați într-o barcă, în situația în care unul dintre ei a început să facă o gaură în barcă. Prietenul său l-a întrebat, „De ce faci gaura?”. Acela i-a răspuns: „Ce treabă ai tu? Fac gaură sub mine, nu sub tine”. Iar acesta i-a răspuns: „Prostule! O să ne înecăm amândoi!”"

34. Baal HaSulam, „Matan Tora [Dăruirea Torei],” Pct 16

„Dacă șase sute de mii de oameni își abandonează munca pentru satisfacerea propriilor nevoi și nu sau nicio grijă, decât să stea de pază pentru ca aproapelui lor să nu-i lipsească nimic – și mai mult, că se vor angaja în aceasta cu o mare iubire, cu inima și cu sufletul lor, în înțelesul deplin al Mițva, „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” – atunci e mai presus de orice îndoială că niciun om din națiune nu va trebui să se îngrijească de propria sa bunăstare.

Din aceasta cauză, el se va elibera cu totul de grija de a-și asigura propria sa supraviețuire și va putea să respecte cu ușurință Mițva, „Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți”."