LECȚIA #13

Rugăciunea

„...o cerere - aceasta este atunci când o persoană simte ceea ce îi lipsește. Aceasta se află în mod specific în inimă, ceea ce înseamnă că nu contează ce spune cu gura, deoarece "a cere" înseamnă că o persoană cere ceea ce are nevoie, iar toate nevoile omului nu se află în gură, ci în inimă. Prin urmare, nu contează ce spune o persoană cu gura. Mai degrabă, Creatorul cunoaște gândurile. Prin urmare, ceea ce se aude mai sus este doar ceea ce cere inima și nu ceea ce cere gura, deoarece gura nu are nicio deficiență care trebuie satisfăcută.”

-- Rabaș, Articolul # 27, 1991

„Din acest motiv ar trebui să existe o pregătire pentru rugăciune, pentru ca omul să se obişnuiască cu rugăciunea, ca şi cum gura şi inima lui sunt egale. Iar datorită obişnuinţei inima poate ajunge să fie de acord, înţelegând că primirea înseamnă separare şi că cel mai important lucru este adeziunea cu Viaţa Vieţilor, care este dăruire.”

--Baal HaSulam, Șamati, Articolul # 122

„Prin urmare, atunci când o persoană vine să se roage, trebuie să se pregătească pentru rugăciune. Ce este această pregătire?"
Ar trebui să interpretăm că, în ceea ce privește pregătirea pe care o face fiecare, aceasta este pentru a ști ce să ceară, întrucât trebuie să știm ce să cerem. Adică, o persoană trebuie să știe de ce are nevoie.”

-- Rabaș, articolul # 27, 1991

„Singura modalitate de a obține o deficiență- că ne lipsește dorința de a dărui- este prin rugăciune, care este un „mijlocitor” între om și deficiență. Adică, cineva se roagă la Creator să-i dea ceva pentru care nu are deficiență, că ceva îi lipsește. Rezultă că Kli, care este numit „deficiență”, este o deficiență în ceea ce privește sentimentul, ceea ce înseamnă că el nu-și simte lipsa, iar rugăciunea este că vrea de la Creator să îi dea da lumina, care este umplerea lipsei lui. Prin urmare, rezultatul este lipsa. Astfel, el nu are altă posibilitate decât să se roage Creatorului să-i dea o deficiență, și aceasta este legătura dintre Kli și lumină.”

-- Rabaș, Articolul 22, 1986

„...Păcatul omului este că nu a cerut ajutor Creatorului. Dacă ar fi cerut ajutor, cu siguranță ar fi primit ajutor de la Creator. Dar dacă omul spune că a cerut ajutor iar Creatorul nu l-a ajutat, la aceasta vine răspunsul că omul ar trebui să creadă că Creatorul aude rugăciunile, așa cum este scris: „Căci Tu auzi rugăciunea fiecărei guri”. Dacă ar crede cu adevărat, rugăciunea lui ar fi completă, iar Creatorul aude o rugăciune completă atunci când o persoană tânjește din toată inima ca Creatorul să-l ajute.

Dar dacă rugăciunea lui nu este constant pe buzele lui, înseamnă că nu are adevărata credință că Creatorul îl poate ajuta și că Creatorul aude pe toți cei care-I cer, și că mici și mari sunt egali în fața Lui, adică El răspunde tuturor. Rezultă că rugăciunea este incompletă.”

-- Rabaș, Articolul 4, 1988

„Rugăciunea trebuie să fie completă, din adâncul inimii, ceea ce înseamnă că omul este absolut sigur că, în afară de Creator, nu există nimeni în lume care să îl poată ajuta.
Cum poate omul să ştie că nu există nimeni altcineva, cu excepţia Creatorului, care să-l ajute? Această înţelegere o poate dobândi numai dacă a investit toate forţele de care dispune, iar asta nu l-a ajutat. De aceea, omul trebuie să facă tot ceea ce poate ca să dobândească „pentru Creator“. Atunci se poate ruga din adâncul inimii şi Creatorul aude rugăciunea lui.”

-- Baal HaSulam, Șamati #5 „Lișma este o trezire de Sus”

„Omul nu trebuie să spună că dacă Lishma este un dar de Sus, atunci la ce bun toate obstacolele pe care le depăşeşte, toate eforturile, toate acţiunile şi corectările pe care le face ca să ajungă la Lișma, dacă totul depinde de Creator? Înţelepţii noştri au spus în această privinţă: „Tu nu ai libertatea de a scăpa singur de asta.“ Mai degrabă, omul trebuie să ofere trezirea de jos, iar aceasta este considerată „rugăciune“. O rugăciune nu poate fi adevărată dacă omul nu ştie dinainte că fără ea nu poate fi obţinută acea stare.
Prin urmare, acţiunile şi căile pe care omul le foloseşte ca să obţină Lișma creează vase corecte pentru a primi Lișma…”

-- Baal HaSulam, Șamati #20 „Lișma”

„…Abia apoi se poate ruga serios, după toate acţiunile pe care le-a întreprins, pentru că vede că faptele lui nu i-au adus niciun beneficiu. Doar atunci poate să înalţe o rugăciune sinceră, din adâncul inimii, iar Creatorul aude rugăciunea lui şi îi dăruieşte Lișma.”

-- Baal HaSulam, Șamati #20 „Lișma”

„...O persoană nu poate ieși singură de sub controlul percepției de sine, deoarece aceasta este natura în care Creatorul l-a creat pe om, pe care numai Creatorul Însuși o poate schimba. Cu alte cuvinte, așa cum El a dat ființelor create dorința de a primi, El le poate da mai târziu dorința de a dărui.
Cu toate acestea, conform regulii: "Nu există lumină fără un Kli, nu există umplere fără lipsă", mai întâi trebuie să se obțină o lipsă. Adică, trebuie să simtă că este deficitar de acest Kli numit "dorința de a dărui”.
-- Rabaș, Articolul 29, 1987

…Iar în ceea ce privește sentimentul, este imposibil să simți vreo lipsă dacă nu știi ce pierzi prin faptul că nu ai Kli, numit "dorința de a dărui". Din acest motiv, omul trebuie să facă introspecție asupra a ceea ce îl determină să nu aibă dorința de a dărui.

În măsura pierderii, el simte tristețe și suferință. Atunci când are lipsa reală, adică atunci când se poate ruga Creatorului din adâncul inimii pentru că nu are puterea de a fi capabil să lucreze de dragul Creatorului, atunci, când are Kli, adică lipsa reală, acesta este momentul în care rugăciunea sa este ascultată și primește ajutor de sus. Este așa cum au spus înțelepții noștri: "Cel care vine să se purifice este ajutat.”

-- Rabaș, Articolul 29, 1987

 “There are three conditions in prayer:

Există trei condiţii pentru rugăciune:
1. Credinţa omului că poate fi salvat de Creator, chiar dacă se află în condiţii mai grele decât tot restul oamenilor din toată generaţia lui. Totuşi, „este mâna Domnului prea scurtă“ pentru a-l salva? Dacă este aşa, atunci „Stăpânul nu poate salva vasele Lui“.
2. Omul nu mai are nici o altă soluţie, pentru că a făcut deja tot ce era în puterea lui să facă, dar nu a găsit niciun remediu pentru situaţia sa.

-- Baal HaSulam, Șamati #209 „Trei condiții în rugăciune”

 3. În cazul în care Creatorul nu îl salvează, moartea este mai bună decât viaţa. Rugăciunea este pierdere  în inimă. Şi cu cât sentimentul de lipsă este mai mare, cu atât mai puternică îi este rugăciunea. Desigur că cel căruia îi lipseşte luxul nu se compară cu cel care este condamnat la moarte şi îşi aşteaptă execuţia, care este deja încătuşat cu lanţuri de fier şi se roagă pentru viaţa lui. Cu siguranţă că el nu se va odihni, nu va dormi şi nu va întrerupe, nici măcar un moment, rugăciunea pentru viaţa lui.”

-- Baal HaSulam, Șamati #209 „Trei condiții în rugăciune”