Întâlnire locală

„Discurs la finalizarea Zohar-ului"

Săptămâna aceasta continuăm atât Cursul pentru grupurile de zece, cât și clarificările făcute de Baal HaSulam în articolul „Discurs la finalizarea Zohar-ului".

Așa cum am menționat anterior, Baal HaSulam a scris extensiv pentru a-și ajuta studenții să atingă scopul creației - atingerea echivalenței de formă cu calitățile Creatorului (iubire și dăruire). Săptămâna aceasta continuăm articolul „Discurs la finalizarea Zohar-ului”.

În cadrul întâlnirii locale, vom citi câteva fragmente din articol și apoi vom încerca să înțelegem textul, vor urma alte lecturi și discuții împreună.

Avem, de asemenea, clipuri suplimentare de la Rav Dr. Michael Laitman cu clarificări importante ale articolului.

În plus, vom organiza ateliere pe tema Cursului pentru grupurile de zece.

„Discurs la finalizarea Zohar-ului"

Rav Yehuda Așlag, Baal HaSulam

Acum puteți înțelege rigurozitatea angajamentului în Tora și Mițvot Lișma. Dacă intenția cuiva în Tora și Mițvot nu este de a-I aduce beneficii Creatorului, ci de a obține beneficii personale, nu numai că natura dorinței de a primi din el nu va fi inversată, ba chiar, dorința de a primi din el va fi mult mai mare decât ceea ce i-a fost dat prin natura creației sale, așa cum am explicat în introducerea la comentariul Sulam din primul volum, a se vedea acolo punctele 30-31.

Dar care sunt virtuțile celui care a fost răsplătit cu Dvekut cu Creatorul? Ele nu sunt specificate nicăieri, existând doar câteva indicații subtile. Totuși, pentru a clarifica subiectele din eseul meu, trebuie să dezvălui puțin, atât cât este necesar.

Voi explica subiectele prin intermediul unei alegorii. Corpul cu organele sale sunt unul. Întregul corp schimbă gânduri și senzații cu fiecare dintre organele sale. De exemplu, dacă întregul corp consideră că un anumit organ ar trebui să-l servească și să-l mulțumească, acest organ cunoaște imediat acel gând și oferă plăcerea imaginată. De asemenea, dacă un organ gândește și simte că locul în care se află este îngust, restul corpului cunoaște imediat acest gând și această senzație și îl mută într-un loc confortabil..

Clipuri

Pe de altă parte, dacă un organ este separat de corp, ei devin două entități separate; restul corpului nu mai cunoaște nevoile organului separat, iar organul nu mai cunoaște gândurile corpului, pentru a-l servi și a-i aduce beneficii. Dar dacă ar veni un medic și ar reconecta organul la corp, ca mai înainte, organul ar cunoaște din nou gândurile și nevoile restului corpului, iar restul corpului ar cunoaște din nou nevoile organului.

Conform acestei alegorii, putem înțelege meritul celui care a fost recompensat cu Dvekut cu Creatorul. Am demonstrat deja (în „Introducerea la Cartea Zohar", punctul 9, și în comentariul meu la Idra Zuta) că sufletul este o iluminare care se extinde de la sinele Lui. Această iluminare a fost separată de Creator prin faptul că, Creatorul a îmbrăcat-o cu o dorință de a primi. Acest lucru se întâmplă deoarece gândul creației, de a face bine creaturilor Sale, a creat în fiecare suflet o dorință de a primi plăcere. Astfel, această disparitate de formă a dorinței de a primi a separat acea iluminare de sinele Său și a transformat-o într-o parte separată de El. Vedeți acolo în sursă, deoarece aici nu este locul potrivit pentru a detalia acest lucru.

Rezultă că fiecare suflet a fost inclus în sinele Său înainte de a fi fost creat. Dar odată cu crearea sa, adică împreună cu natura dorinței de a primi plăcere care i-a fost insuflată, a dobândit disparitatea de formă și a fost separat de Creator, a cărui singură dorință este să dăruiască. Acest lucru se întâmplă deoarece, așa cum am explicat mai sus, disparitatea de formă separă în spiritualitate, așa cum o face toporul în corporalitate.

Astfel, acum sufletul este complet similar cu alegoria despre organul care a fost retezat și separat de corp. Chiar dacă înainte de separare organul și întregul corp erau unul și schimbau gânduri și senzații unul cu celălalt, după ce organul a fost separat de corp, ei au devenit două entități. Acum unul nu cunoaște gândurile sau nevoile celuilalt. Situația este și mai gravă după ce sufletul este îmbrăcat într-un trup din această lume: toate legăturile pe care le-a avut înainte de separarea de sinele Său au încetat, iar ei sunt ca două entități separate.

Acum putem înțelege cu ușurință meritul celui care a fost recompensat cu aderarea la El încă o dată, adică a fost recompensat cu echivalența de formă cu Creatorul prin inversarea dorinței de a primi imprimată în el, datorită puterii din Tora și Mițvot. Aceasta a fost chiar lucrul care l-a separat de sinele Său. El a transformat-o într-o dorință de a dărui și toate acțiunile sale sunt doar pentru a dărui și pentru a aduce beneficii celorlalți, deoarece și-a echivalat forma cu Creatorul. Rezultă că el este la fel ca organul care a fost separat cândva de corp și s-a reconectat la corp: acesta cunoaște din nou gândurile restului corpului, la fel ca mai înainte de separarea de corp.

La fel este și sufletul: după ce a dobândit echivalența cu El, Îi cunoaște din nou gândurile, așa cum le cunoștea înainte de separarea de El din cauza disparității de formă a dorinței de a primi. Atunci versetul: „Cunoaște pe Dumnezeul tatălui tău" se adeverește în el, deoarece atunci este răsplătit cu o cunoaștere completă, care este cunoașterea dumnezeiască și este răsplătit cu toate secretele Torei, deoarece gândurile Sale sunt secretele Torei.

Clipuri

Într-adevăr, întreaga Tora, revelată și ascunsă, este gândul Creatorului, fără nicio diferență. Cu toate acestea, este ca omul care se îneacă în râu și prietenul îi aruncă o frânghie pentru a-l salva. Dacă acela care se îneacă prinde frânghia de capătul care-i este aproape, prietenul său îl poate salva și-l poate scoate din râu.

La fel este și Tora: Fiind în întregime gândurile Creatorului, ea este ca o funie pe care Creatorul o aruncă oamenilor pentru a-i salva și a-i scoate din Klipot [coji]. Capătul funiei, care este aproape de toți oamenii, este Tora revelată, care nu necesită nicio intenție sau gând. Mai mult, chiar și atunci când există o gândire greșită în Mițvot, Creatorul tot o acceptă, așa cum este scris: „Omul trebuie să se angajeze întotdeauna în Tora și Mițvot Lo Lișma [nu de dragul ei], deoarece din Lo Lișma va ajunge la Lișma [de dragul ei]".

Prin urmare, Tora și Mițvot sunt capătul funiei și nu există persoană în lume care să nu-l poată apuca. Dacă cineva îl apucă strâns, adică este răsplătit cu angajarea în Tora și Mițvot Lișma, pentru a aduce mulțumire Creatorului său și nu lui însuși, Tora și Mițvot îl conduc la echivalența de formă cu Creatorul. Acesta este sensul expresiei „și să aderi la El".

În acel moment, el va fi recompensat cu atingerea tuturor gândurilor Creatorului, numite „secrete ale Torei" și "arome ale Torei", care sunt restul funiei. Cu toate acestea, omul este recompensat doar după ce a atins Dvekut completă.

Discuție deschisă

După părerea voastră, ce este echivalența de formă?

Există concepte pe care ați dori să le înțelegeți mai bine — de exemplu, Lo Lișma și Lișma?

Ce părere aveți despre accentul pus pe efortul interior în studiul și munca noastră împreună?

Clipuri

Curs pentru grupurile de zece - Lecția #15

Importanța cadrului spiritual

Întrebări de atelier

1) Cât de importantă este respectarea programului?

2) Cum să găsim echilibrul în programul nostru?

3) Care este experiența ta în ceea ce privește dezvoltarea spirituală treptată?

Ne vedem săptămâna viitoare!