Cursul pentru grupurile de zece - Lecția #12-13

Tema: Anularea

Extrase selectate din surse

Anularea față de calitatea de dăruire - Creatorul

1. Baal HaSulam, Șamati 42 „Ce reprezintă acronimul ELUL în muncă (Eu sunt pentru iubitul meu, iar iubitul meu este pentru mine)?"

„Este scris, „Anulează-ţi voinţa ta înaintea voinţei Lui“, adică anulează dorinţa de a primi pentru tine, înaintea dorinței de a dărui, care este voința Creatorului. Înseamnă că omul va revoca iubirea de sine în faţa iubirii de Creator. Aceasta se numeşte „anulare de sine înaintea Creatorului“ şi Dvekut (adeziune). Ulterior, Creatorul poate străluci în dorinţa omului de a primi, pentru că acum ea este corectată în forma primirii cu intenţia de a dărui.

Aceasta este semnificaţia versetului: „aşa încât El îşi va anula voinţa Sa înaintea voinţei tale“. Cu alte cuvinte, Creatorul îşi anulează voinţa Sa, adică face Țimțum (restricţie) din cauza nepotrivirii de formă. Atunci când există deja echivalenţă de formă are loc expansiunea Luminii în interiorul dorinţelor celor de jos, dorinţe care au fost corectate pentru a dărui, deoarece scopul creaţiei este să facă bine creaturilor Sale, scop care acum poate fi îndeplinit.

Acum putem interpreta versetul: „Eu aparţin iubitului meu“. Aceasta înseamnă că dacă „eu“ îmi anulez dorinţa de a primi înaintea Creatorului şi toate dorinţele sunt pentru dăruire, atunci ajungem la: „şi iubitul meu îmi aparţine“. Adică „iubitul meu“, care este Creatorul, „îmi aparţine“ şi îmi împărtăşeşte încântarea şi plăcerea care sunt în Gândul Creaţiei."

2. Baal HaSulam, Șamati 5 "Lișma este o trezire de sus și de ce avem nevoie de o trezire de jos?"

"...dacă omul munceşte constrâns în credinţă deasupra raţiunii, iar corpul se obişnuieşte să muncească împotriva dorinţei de a primi pentru sine, şi astfel dispune de mijloacele necesare pentru a munci în scopul de a aduce mulţumire Creatorului său. Acest lucru se datorează faptului că principala cerinţă este ca omul să realizeze Dvekut (adeziune) cu Creatorul prin munca lui, care este înţeleasă ca echivalenţă de formă, unde toate faptele sale au ca scop dăruirea.

Este aşa cum spune versetul: „Atunci te vei putea desfăta în Domnul“. „Atunci“ se referă la începutul muncii omului, când nu are nicio plăcere şi este constrâns să muncească.

Ulterior, când omul s-a obişnuit cu munca în scopul de a dărui şi nu se examinează pe sine pentru a vedea dacă simte un gust bun în muncă, dar crede că munceşte pentru a aduce mulţumire Creatorului prin munca sa, el ar trebui să creadă că munca celor de jos este acceptată de Creator, îndiferent de forma muncii şi calitatea ei. Creatorul întotdeauna examinează intenţia şi mulţumirea care i se aduc. Şi „atunci te vei putea desfăta în Domnul“.

Chiar şi în timp ce munceşte pentru Creator omul va simţi bucurie şi plăcere, deoarece acum munceşte cu adevărat pentru Creator, pentru că efortul pe care l-a făcut când a muncit forţat îl ajută să fie capabil să muncească cu convingere pentru Creator. De asemenea, veţi vedea că plăcerea pe care omul o primeşte are legătură cu Creatorul, adică este în mod specific pentru Creator."

3. Baal HaSulam, Șamati 4 „Care este motivul greutății pe care o simte omul atunci când anulează în fața Creatorului în muncă?"

„Trebuie să cunoaştem motivul greutăţii pe care o simte omul când doreşte să muncească la anularea „sinelui“ său înaintea Creatorului, fără să îi pese de propriul interes. Omul ajunge la o stare în care pare că întreaga lume este încremenită şi numai el pare că lipseşte din această lume, iar de dragul anulării înaintea Creatorului îşi părăseşte familia şi prietenii.

Există însă un simplu motiv pentru aceasta, şi anume „lipsa credinţei“, care înseamnă că el nu vede înaintea cui se anulează, adică nu simte existenţa Creatorului, iar asta îi provoacă o senzaţie de greutate.

Cu toate acestea, când începe să simtă existenţa Creatorului, sufletul său tânjeşte imediat să fie anulat şi conectat la rădăcină, să fie inclus în ea ca o lumânare într-o torţă, fără niciun gând sau motiv. Oricum, aceasta vine la om în mod natural, aşa cum o lumânare este anulată înaintea unei torţe.

Prin urmare, esenţa muncii omului este să ajungă la senzaţia existenţei Creatorului, adică să simtă existenţa Creatorului, pentru că „Tot pământul este plin de mărirea Lui!“ Aceasta va fi toată munca lui, adică tot efortul pe care îl depune în muncă va fi doar ca să obţină aceasta, şi nimic altceva.

Omul nu trebuie să fie îndemnat să obţină ceva. De fapt, există doar un singur lucru de care are nevoie, şi anume credinţa în Creator. El nu trebuie să se gândească la nimic, ceea ce înseamnă că singura recompensă pe care vrea să o obţină pentru munca lui ar trebui să fie aceea de a fi recompensat cu credinţa în Creator."

Anularea față de profesor

4. RABAȘ, Note asortate, nr 680. „Anularea - calea lui Baal Șem Tov"

Calea de anulare a trupului era pe vremuri prin abstinență. Dar există și o altă cale, care este anularea în fața unui Rav [cineva mare, învățător]. Acesta este sensul expresiei „Fă-ți un Rav". „A-ți face" este clarificat cu forța, fără niciun intelect.

Așa cum abstinența revocă trupul numai prin acțiune și nu prin minte. La fel, anularea în fața Ravului se face cu forța și nu prin intelect. Cu alte cuvinte, chiar și într-un loc în care omul nu înțelege punctul de vedere al Rav-ului său, el se anulează și pe el și Tora și munca, și vine la Rav pentru ca acesta să-l îndrume.

Există călăuzire în maniera publicului larg, numită Or Makif [lumina înconjurătoare], care este lumina care strălucește doar din exterior și este fără cuvinte, doar venind la Rav și stând în fața lui, stând la masa lui în timpul mesei sau în timpul serviciului. Însă mai există și o altă cale, care este internă și aceasta este în mod specific „de la gură la gură".

5. Baal HaSulam "Discurs la finalizarea Zohar-ului"

„Din cauza marii dificultăți a acestei chestiuni înţelepţii noştri ne-au sfătuit, „Fă-ți un Rav și cumpără-ţi un prieten". Aceasta înseamnă că omul ar trebui să-și aleagă un om important și faimos pentru ca el să-i fie Rav, de la el va putea ajunge să se angajeze în Tora și Mițvot pentru a aduce mulțumire Creatorului său. Acest lucru se întâmplă deoarece există două justificări cu privire la Ravul său: 

1. Din moment ce este o persoană importantă, studentul îi poate dărui mulțumire, pe baza sublimității Ravului său, deoarece dăruirea devine ca o primire pentru el. Acesta este un combustibil natural, astfel încât omul își poate intensifica mereu actele de dăruire. Odată ce se obișnuiește să se angajeze în dăruire față de Rav, poate transfera acest lucru și la angajarea în Tora și Mițvot Lișma față de Creator, deoarece obiceiul devine o a doua natură.

2. Echivalența formei cu Creatorul nu ajută dacă nu este pentru totdeauna, „Până când Cel care cunoaște misterele va mărturisi că nu se va întoarce la nebunie". Nu același lucru se întâmplă cu echivalența de formă cu Ravul său. Din moment ce Ravul este în această lume, cu timpul, echivalența formei cu el îl ajută chiar dacă este doar temporară și mai târziu devine din nou acru.

Astfel, de fiecare dată când își egalizează forma cu a Ravului său, aderă la el pentru o perioadă de timp. Ca urmare, obține cunoștințele și gândurile Ravului, în funcție de măsura sa de Dvekut, așa cum am explicat în alegoria despre organul care a fost tăiat din corp și a fost reunit cu acesta.

Din acest motiv, studentul poate folosi atingerea Ravului său cu privire la măreția Creatorului, care inversează dăruirea în primire și-i dă suficient combustibil pentru a-și dărui inima și sufletul. În acel moment, studentul, de asemenea, va fi capabil să se angajeze în Tora și Mițvot Lișma cu inima și sufletul său, acesta fiind remediul care produce Dvekut etern cu Creatorul.

<...> Din acest motiv, înțelepții noștri au spus: „Fă-ți un Rav și cumpără-ți un prieten". Acest lucru înseamnă că omul își poate crea un mediu nou. Acest mediu îl va ajuta să obțină măreția Ravului său prin iubirea prietenilor care îl apreciază pe Rav Prin discuțiile prietenilor despre măreția Ravului, fiecare dintre ei primește senzația măreției sale. Astfel, dăruirea față de Ravul său devine primire și motivație suficientă într-o măsură care îl va determina să se angajeze în Tora și Mițvot Lișma.

S-a spus despre aceasta: „Tora se dobândește prin patruzeci și opt de virtuți, prin slujirea înțelepților și prin meticulozitatea prietenilor". Acest lucru se întâmplă deoarece, pe lângă slujirea Ravului, este nevoie și de meticulozitatea prietenilor, adică de influența prietenilor, astfel încât aceștia să-l influențeze pentru ca el să obțină măreția Ravului său. Aceasta deoarece obținerea măreției depinde în întregime de mediu, iar omul singur nu poate face nimic în acest sens."

Anularea față de surse

6. De la: Rav Dr. Michael Laitman, 10.8.2006

„Când îi citim scrierile, trebuie să ne atașăm - ca să spun așa - de cărți și de autori. Să ne atașăm de el, de ceea ce spune: de asta mă agăț, asta vreau să descopăr în mine, ce vreau să aibă loc în mine, să fie simțit în mine. Și cu cât trec mai puțin prin intelect, prin judecata de „bine sau rău", „așa sau altfel", cu atât mai bine. Critica este necesară, dar numai în sensul căutării: unde este acest lucru în mine și ce se întâmplă cu mine în raport cu el?

Aceasta este o muncă foarte importantă în timpul studiului. Acesta este motivul pentru care el nu este întotdeauna precis, pentru că el caută studenți de acest fel. Prin urmare, nu vom găsi aici înțelepciunea într-o ordine continuă, sistematică. În cadrul înțelepciunii Cabalei rămân multe spații goale, chiar și în mijlocul tuturor explicațiilor."

Anularea față de prieteni

7. RABAȘ, Articolul 7 (1984) „Referitor la ce se explică cu privire la „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”"

"Pentru ca omul să-şi poată mări puterea de aplicare a regulii „Iubeşte-ţi aproapele” soluția este iubirea de prieteni. Dacă fiecare se anulează pe sine în faţa prietenului şi se contopeşte cu el, ei devin un întreg în care toate părţile mici care doresc iubirea pentru ceilalţi, se unesc într-o forţă colectivă, alcătuită din mai multe părţi. Iar atunci când omul are o putere mare, el poate executa practic iubirea pentru ceilalţi.

Apoi, el poate ajunge la iubirea pentru Creator. Condiţia este însă, ca fiecare să se anuleze în faţa celuilalt. Dar dacă omul este separat de prietenul lui, el nu poate primi de la acesta partea pe care ar trebui să o primească de la el.

Din acest motiv, fiecare ar trebui să spună că el nu reprezintă nimic comparativ cu prietenul său. Este la fel ca în scrierea numerelor: dacă iniţial scrii „1“ şi apoi „0“ este de zece ori mai mult. Iar când scrii „00” este de o sută de ori mai mult. Altfel spus, dacă prietenul său este numărul unu, iar el zero şi îl urmează, se consideră că el primeşte de la prietenul sau de zece (10) ori mai mult. Iar dacă spune că el reprezintă de două ori zero comparativ cu prietenul său, el primeşte de la prietenul său de o sută de ori mai mult.

Dar, dacă este invers şi spune că prietenul său este zero iar el este unu, atunci el este de zece ori mai puţin decât prietenul său (0,1). Iar dacă el afirmă că este 1 şi are doi prieteni care sunt amândoi zero în comparaţie cu el, atunci el este considerat de o sută de ori mai puţin decât ei, însemnând că el este 0,01. De aceea, gradul său descreşte în raport cu numărul de zerouri pe care le are de la prietenii săi."