Curs pentru grupurile de zece - Lecția #10

Pregătirea pentru conexiune în grupul de zece

Extrase selectate din surse

1. Tanya, Igrot HaKodeș, Capitol 23

„Acolo unde sunt zece oameni, există deja loc pentru ca Divinitatea să poată locui. Înțelepții din Mișna au spus în învățătura lor (Avot): „Zece care stau împreună pentru a studia Tora, divinitatea locuiește în mijlocul lor"."

2. Rabaș, articolul 28 (1986) „O congregație nu este mai puțin de zece"

„Așa cum au spus înțelepții noștri (Sanhedrin, 39), „În fiecare grup de zece există Șchina”. Se știe că Malchut este numită „a zecea”. De asemenea, se știe că, Kli-ul care primește este numit și „Sfira Malchut”, care este a zecea Sfira, care primește abundența superioară. Ea este numită „dorința de a primi” și toate creaturile se extind numai de la ea. Din acest motiv, o adunare este cu nu mai puțin de zece, deoarece toate ramurile corporale se extind de la rădăcinile superioare. Prin urmare, conform regulii, „Nu există lumină care să nu aibă zece Sfirot”, în corporalitate, ceva nu este considerat o congregație care poate fi considerată importantă decât dacă există acolo zece bărbați, la fel cum sunt gradele superioare."

3. Baal HaSulam, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot , Pct 4

„Este adevărat că Însuși Creatorul pune mâna omului pe noroc, dându-i o viață de plăcere și mulțumire în viața corporală, care este plină de chin și durere, și lipsită de orice conținut. Inevitabil, omul se îndepărtează în mod necesar și evadează atunci când vede, chiar și printre fisuri, un loc liniștit. El fuge din această viață, care este mai grea decât moartea. Într-adevăr, nu există o poziționare mai bună a mâinii cuiva, decât aceasta, a Lui.
Și alegerea omului se referă doar la scopul consolidării. Acest lucru se datorează faptului că există cu siguranță nevoie de un efort mare și străduință înainte ca omul să-și purifice propriul corp pentru a fi capabil să țină corect Tora și Mițvot, nu pentru propria lui plăcere, ci pentru a aduce mulțumire Creatorului său, ceea ce se numește Lișma (pentru Numele Său). Numai în acest mod omul este înzestrat cu o viață de fericire și farmec, care vine prin respectarea Torei.
Cu toate acestea, înainte de a ajunge la purificare există cu siguranță o alegere de a se consolida pe calea cea bună prin tot felul de mijloace și tactici. De asemenea, omul trebuie să facă tot ce mâna găsește puterea de a face, până când finalizează lucrarea de purificare și nu va cădea sub propria sarcină, la jumătatea drumului."

4. Baal HaSulam, Scrisoarea 47

"…Voi continua să vă reamintesc valabilitatea iubirii de prieteni, mai ales în această perioadă. De aceasta depinde dreptul nostru de a trăi, și doar ea este măsura succesului nostru viitor. 
Întoarceți spatele, așadar, la toate lucrurile imaginare și fiți atenți să aveți gânduri și intenții corecte pentru a uni inimile voastre într-o singură inimă, și se va îndeplini în voi cum este scris: "iubește-ți prietenul ca pe ține însuți". Și veți fi curați datorită gândului de iubire care va acoperi toate păcatele. Verificați afirmația mea (în scrisoare: examinați-mă) în acest sens, începând a vă conecta cu iubire în adevărata măsură, atunci veți vedea, și „cerul gurii va gusta"."

5. RABAȘ, Articolul No. 7 (1984), "Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”"

„Ei sunt aceia care doresc să ţină legea “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Singura lor intenţie este să iasă din iubirea de sine şi să îşi însuşească o natură diferită, a iubirii pentru semeni. Şi, deşi este o Miţva (poruncă) care ar trebui ţinută şi, omul se poate forţa pe sine să o respecte, iubirea este totuşi ceva care este dat inimii, dar inima este cea care, prin natura ei, nu este de acord cu această iubire. Cum poate el atunci sa facă astfel ca iubirea de prieteni să-i atingă inima?”

6. RABAȘ, Scrisoarea 40

„Fiecare cadou [...] pe care el îl dă prietenului său este ca un glonț care face o gaură în piatră. Și deși primul glonț doar zgârie piatra, când al doilea glonț lovește în același loc, deja face o incizie iar al treilea, un orificiu.

Iar prin gloanțele pe care el le trage repetat, zgârietura devine o adâncitură în inima de piatră a prietenului în care se adună toate cadourile. Și fiecare cadou devine o scânteie de iubire, până când toate scânteile de lumină se acumulează în golul inimii de piatră și devin o flacără.

Diferența dintre o scânteie și o flacără este că acolo unde este iubire există dezvăluire adică, o deschidere către toți oamenii, fiindcă în el arde focul iubirii. Iar focul iubirii arde toate fărădelegile pe care acela le întâlnește în calea sa."

7. RABAȘ, Scrisoarea 40

„Prin frecarea inimilor lor, chiar și a celor mai puternici, fiecare să arate căldura din pereții inimii sale, iar căldura să aprindă scânteile iubirii până când se va forma un înveliș al iubirii. Apoi amândoi vor fi acoperiți de o singură pătură, adică o singură iubire îi va înconjura și îi va îmbrăca pe cei doi, așa cum este știut, că Dvekut (adeziunea) unește doi, într-unul.

Iar când omul începe să simtă iubirea prietenului său, încep să se trezească în el imediat bucuria și plăcerea….Iubirea prietenului său este un lucru nou pentru el, pentru că el a știut întotdeauna că el însuși a fost singurul căruia i-a păsat de bunăstarea sa proprie. Dar din momentul în care el descoperă că prietenului său îi pasă de el, se trezește în el o bucurie nelimitată, și atunci el nu mai poate să se îngrijească de sine, pentru că omul face efort numai acolo unde simte plăcere. Și pentru că el începe să simtă plăcere în a avea grijă de prietenul său, firesc, el nu mai poate să se gândească la sine."