Întâlnirea locală #37 - Continuarea cursului pentru grupurile de zece și articolul „Libertatea"
În această săptămână, continuăm studiul din textele autentice cabaliste în grupul mare, cu săptămâna a zecea și ultima din „Libertatea" de Rabi Yehuda Leib Ha-Levi Așlag (Baal HaSulam). De asemenea, vom face exerciții practice pe subiectele discutate în cursul pentru grupurile de zece.
În prima parte a întâlnirii locale, ne vom întoarce la:
Concluzia articolului „Libertatea".
Împreună cu noi adăugiri de clipuri video din lecțiile susținute de Rav Dr. Michael Laitman.
În a doua parte, vom continua cu o temă centrală din cursul pentru grupurile de zece de miercuri:
Critica - mijloc de avansare spirituală.
Întâlnire locală
„Libertatea"
Săptămâna aceasta continuăm atât cursul pentru grupurile de zece, cât și lectura din clarificările lui Baal HaSulam cu privire la libertatea de alegere din articolul „Libertatea".
Așa cum am menționat anterior, Baal HaSulam a scris pe larg pentru a ajuta studenții să atingă scopul creației - atingerea echivalenței formei cu calitățile Creatorului (iubire și dăruire). Săptămâna aceasta vom încheia lecțiile pe marginea articolului „Libertatea".
În cadrul întâlnirii locale, vom citi câteva fragmente din articol și vom încerca să înțelegem textul, apoi va urma o altă lectură și discuții pe diverse teme împreună.
De asemenea, avem clipuri suplimentare în care Rav Dr. Michael Laitman aduce clarificări importante acestui articol.
În plus, vom face ateliere pe marginea cursului pentru grupurile de zece .
„Libertatea"
Rav Yehuda Așlag, Baal HaSulam
O CALE A TOREI ȘI O CALE A SUFERINȚEI
Totuși, întrebarea noastră cu privire la regresia care rezultă din aceasta lege, nu-și primește răspunsul prin aceste cuvinte. Cu adevărat, aceasta este preocuparea noastră - să găsim moduri de a repara acest lucru. Dar Providența, în sine, nu pierde nimic din această cauză, pentru că ea a învăluit omenirea în două căi – „calea Torei și calea suferinței” – într-un mod care garantează, fără niciun fel de rezerve, dezvoltarea continuă a omenirii și progresul acesteia (articolul „Pacea - Totul este în depozit”). Cu adevărat, respectarea acestei legi este un angajament natural și necesar.
DREPTUL COLECTIVULUI DE A EXPROPRIA LIBERTATEA INDIVIDULUI
Trebuie să întrebăm mai departe: lucrurile sunt justificate atunci când chestiunile au de-a face cu problemele dintre oameni. Atunci putem să acceptăm legea „Ia-te după colectiv”, fiind obligați de Providență, care ne instruiește să avem grijă întotdeauna de bunăstarea și de fericirea concetățenilor. Dar Tora ne obligă să urmăm legea „Ia-te după colectiv” și în disputele dintre om și Dumnezeu, deși aceste chestiuni par să nu aibă nicio legătură cu existența societății.
Ca urmare, rămâne întrebarea: cum putem să justificăm această lege, care ne obligă să acceptăm punctele de vedere ale majorității, care, după cum am spus, este nedezvoltată și să respingem și să anulăm opinia celor dezvoltați, care întotdeauna constituie o minoritate?
După cum am arătat (articolul „Esența religiei și Scopul acesteia - Dezvoltarea conștientă și dezvoltarea inconștientă”), Tora și toate Mițvot au fost date doar pentru a purifica pe Israel, pentru a dezvolta în noi simțul recunoașterii răului, imprimat în noi la naștere, care, în general, e definit ca iubirea de sine, pentru a ajunge la binele pur, definit ca „iubirea pentru alții”, aceasta fiind singura și cea mai importantă trecere către iubirea pentru Creator.
În conformitate, Mițvot dintre om și Dumnezeu sunt considerate instrumente care desprind omul de iubirea de sine dăunătoare societății. Astfel, este evident că temele de dispută cu privire la Mițvot dintre om și Dumnezeu au legătură cu problema sustenabilității societății. Ca urmare și ele se înscriu în cadrul legii „Ia-te după colectiv”.
Acum putem să înțelegem deosebirea dintre Halacha (legea evreiască) și Agada (legenda), pentru că numai în Halachot (pluralul lui Halacha) se aplică legea, „individ și colectiv”, Halacha (legea) este după colectiv. Nu la fel stau lucrurile cu Agada, căci chestiunile legate de Agada sunt deasupra chestiunilor care privesc existența societății, ele vorbind doar despre comportamentul oamenilor în relațiile dintre om și Creator, care nu au nicio consecință asupra existenței și a bunăstării fizice a societății.
Astfel, nu există nicio justificare pentru colectiv să anuleze punctul de vedere al individului și „orice om va face ceea ce este drept în ochii săi”. Pe când în ceea ce privește Halachot, care se ocupă de respectarea Mițvot din Tora, acestea intră toate supravegherea societății, de vreme ce nu poate exista altă ordine, decât prin legea „Ia-te după colectiv”.
CRITICA ADUCE REUȘITĂ; LIPSA CRITICII DUCE LA DECADENȚĂ
În continuare, trebuie să adăugăm că realitatea prezintă în fața ochilor noștri o opoziție perfectă între lucrurile fizice și conceptele și ideile care privesc tema de mai sus, deoarece chestiunea unității sociale, care poate să fie sursa bucuriei și reușitei, se aplică mai ales între corpurile și chestiunile corporale ale oamenilor, iar separarea dintre ei este sursa dezastrelor și a nenorocirilor.
Dar în cazul conceptelor și al ideilor e exact invers: unitatea și lipsa de critică este considerată sursa tuturor eșecurilor și piedica din fața oricărui progres și a fertilizării intelectuale. Este așa pentru că obținerea concluziilor corecte depinde în mod special de multitudinea de dezacorduri și de separarea dintre punctele de vedere. Cu cât există mai multe contradicții între păreri și mai multe critici, cu atât cunoașterea crește și chestiunile devin mai potrivite pentru examinare și clarificare.
Degenerarea și eșecul inteligenței își au rădăcina numai în lipsa de critică și de dezacord. Ca urmare, evident, baza succesului fizic este asigurată în întregime de unitatea societății, iar baza succesului inteligenței și a cunoașterii este asigurată de separarea și dezacordul dintre oameni.
Astfel, atunci când omenirea își va atinge obiectivul în ceea ce privește succesul corpurilor, aducându-le la gradul de iubire completă pentru ceilalți, toate corpurile din lume se vor uni într-un singur corp și o singură inimă, după cum stă scris în articolul „Pacea”. Numai atunci, fericirea care i-a fost menită omenirii se va dezvălui în toată gloria ei. Dar, în același timp, trebuie să fim atenți să nu aducem prea aproape punctele de vedere ale oamenilor, astfel încât dezacordul și atitudinile critice să nu mai existe între cei înțelepți și cunoscători, căci iubirea corporală aduce cu sine, în mod natural și o proximitate a punctelor de vedere. Iar dacă atitudinea critică și dezacordul vor dispărea, va înceta și orice progres al conceptelor și ideilor, iar sursa cunoașterii din lume va seca.
Aceasta este dovada obligației de a fi precauți cu libertatea individului în ceea ce privește conceptele și ideile. Căci întreaga dezvoltare a înțelepciunii și a cunoașterii se bazează pe libertatea individului. De aceea suntem atenționați să o păstrăm cu mare grijă, astfel încât fiecare formă din noi numită în general „dorință de primire” și pe care noi o numim „individ”, să rămână particularitatea fiecărui individ.
MOȘTENIREA ANCESTRALĂ
Toate detaliile imaginilor pe care le include această voință de a primi, definită ca sursă sau primul factor și care includ toate tendințele și obiceiurile moștenite de la strămoșii săi, care sunt ca un lanț lung de mii de oameni care au trăit cândva și care stau unul peste altul, fiecare dintre acestea este o picătură esențială a strămoșilor săi, iar această picătură îi aduce fiecărei persoane toate posesiunile spirituale ale strămoșilor săi în medulla oblongata (creierul alungit), numită „subconștient”. Astfel, individul din fața noastră are, în subconștientul său, toate miile de moșteniri spirituale de la toți indivizii reprezentați în acel lanț și care sunt strămoșii săi.
Astfel, așa cum fețele tuturor oamenilor sunt diferite, la fel diferă și punctele lor de vedere. Nu există doi oameni pe pământ care să aibă opinii identice, pentru că fiecare persoană are o posesiune măreață și sublimă moștenită de la strămoșii săi și din care alții nu au nicio bucățică.
Ca urmare, toate aceste posesiuni sunt considerate proprietatea individului, iar societatea e atenționată să-i păstreze savoarea și spiritul, pentru a nu fi șterse de mediul său. Ca atare, fiecare individ ar trebui să-și păstreze integritatea moștenirii sale. Atunci, contradicțiile și opoziția dintre oameni va rămâne veșnic, pentru a se asigura mereu existența criticii și progresul înțelepciunii, fiindcă acesta este avantajul omenirii, dorința ei eternă și adevărată.
După ce am ajuns la o anumită măsură de recunoaștere a egoismului omului, pe care l-am definit ca forță și dorință de a primi, ca fiind punctul esențial al ființei pure, ne-a devenit clar, din toate punctele de vedere, care este posesiunea originală a fiecărui corp, pe care am definit-o ca „moștenire ancestrală”. Acest lucru se referă la toate tendințele și calitățile potențiale care au intrat în sursa sa prin moștenire și care reprezintă substanța primară a fiecărei persoane, adică sămânța inițială a strămoșilor săi.
Acum am găsit ușa către rezolvarea intenției înțelepților noștri care au afirmat că, prin primirea Torei, ei au fost eliberați de îngerul morții. Cu toate acestea, mai avem nevoie să înțelegem egoismul și moștenirea ancestrală menționată mai sus.
ELIBERAREA DE ÎNGERUL MORȚII
Acum, după tot ce am aflat, găsim un mod de a înțelege cu adevărat cuvintele înțelepților care au spus, „Harut (sculptat) pe pietre, nu pronunțați Harut (sculptat), ci mai degrabă Herut (libertate), căci ei au fost eliberați de îngerul morții”.
S-a explicat în articolele „Matan Tora” și „Arvut” că, înainte de a fi dată Tora, ei și-au asumat renunțarea la orice proprietate privată în măsura exprimată în cuvintele, „o împărăție de preoți” și scopul întregii creații – adeziunea cu El în echivalență de formă cu El: așa cum El dăruiește și nu primește, la fel și ei vor dărui și nu vor primi. Acesta este gradul cel mai înalt de Dvekut (adeziune), exprimat în cuvintele „o națiune sfântă”, așa cum este scris la sfârșitul articolului „Arvut”.
Deja puteți să vă dați seama că esența omului, adică egoismul său, definit ca dorință de a primi, reprezintă numai o jumătate și poate să existe doar când e îmbrăcată în imaginea unei posesiuni sau a speranței de posesiune. Căci numai atunci este completă și poate fi numită „esența omului”.
Astfel, atunci când copiii lui Israel au fost recompensați cu Dvekut complet, în acea ocazie sfântă, vasele lor de primire au fost golite complet de orice posesiune lumească, iar ei au aderat la El în echivalență de formă. Ceea ce înseamnă că nu mai aveau nicio dorință de posesiune pentru sine, decât în măsura în care puteau să dăruiască mulțumire, astfel încât Creatorul lor să fie încântat de ei.
Și cum dorința lor de a primi s-a îmbrăcat într-o imagine a acelui obiect, ea s-a îmbrăcat în el și s-a legat cu el în unitate completă. Ca urmare, ei au fost cu siguranță eliberați de îngerul morții, căci moartea este, în mod necesar, o absență și o negare a existenței unui anumit obiect. Dar numai atât timp cât există o scânteie care dorește să existe pentru propria sa plăcere putem să spunem despre ea că nu există, că este absentă și moartă.
Dar dacă în om nu există o astfel de scânteie, ci toate scânteile esenței sale se îmbracă în dăruirea de mulțumire Creatorului lor, atunci el nu este nici absent, nici mort. Căci chiar și atunci când corpul este anulat, el este anulat doar cu privire la primirea pentru sine, în care este îmbrăcată dorința de a primi și care poate să existe numai în ea.
Însă atunci când realizează scopul creației și când Creatorul primește plăcere de la el, de vreme ce se face voia Lui, esența omului, care se îmbracă în mulțumirea Lui, primește eternitatea completă, la fel ca El. Astfel, el a fost recompensat cu eliberarea de îngerul morții. Acesta este înțelesul cuvintelor din Midraș (Midraș Raba, Șmot, 41, Item 7): „Libertate față de îngerul morții”. Iar în Mișna (Avot 86): „Harut (sculptat) pe pietre, nu pronunțați Harut (sculptat), ci mai degrabă Herut (libertate), căci niciunul nu e liber, decât dacă se angajează în studiul Torei”.
Discuție deschisă
Dați exemple care demonstrează calea suferinței și calea Torei?
Din ceea ce ați înțeles, cum vă raportați acum la acest principiu, „a lua după colectiv"? Dar la principiul, „a te lua după individ"?
De ce este important individul, conform textului?
Clipuri
Cursul pentru grupurile de zece - Lecția #9
Critica - mijloc de avansare spirituală
Întrebări de atelier
1) Din ceea ce am învățat, ce putem face cu critica față de alții sau cu autocritica?
2) Cum putem menține societatea noastră unită și conectată, fără a-i face rău, iar atunci când simt că legătura poate fi îmbunătățită, cum pot sugera corect modalități de avansare a societății și a grupului de zece?
Ne vedem săptămâna viitoare!