Întâlnire locală

„Libertatea"

Săptămâna aceasta continuăm atât cursul pentru grupurile de zece cât și lectura din clarificările lui Baal HaSulam cu privire la libertatea de alegere din articolul „Libertatea" .

Așa cum am menționat anterior, Baal HaSulam a scris pe larg pentru a ajuta studenții să atingă scopul creației - atingerea echivalenței de formă cu calitățile Creatorului (iubire și dăruire). Săptămâna aceasta ne concentrăm pe Libertatea individului.

În cadrul întâlnirii locale, vom citi câteva extrase din articol și apoi vom încerca să clarificăm textul, urmate de o altă lectură și discuții împreună.

De asemenea, avem clipuri suplimentare de la Rav Dr. Michael Laitman cu clarificări importante ale articolului.

În plus, vom face un atelier sau două pe tema cursului pentru grupurile de zece.

„Libertatea"

Rav Yehuda Așlag, Baal HaSulam

LIBERTATEA INDIVIDULUI

Acum am ajuns la o înțelegere temeinică și exactă a libertății individului. Doar că ea are legătură numai cu primul factor, sursa, care e substanța primară a oricărei persoane și anume cu toate caracteristicile pe care le moștenim de la strămoșii noștri și datorită cărora suntem diferiți unii de alții.

Deoarece chiar și atunci când mii de oameni împart același mediu în așa fel încât ceilalți trei factori să-i influențeze pe toți în mod egal, tot nu vom găsi doi oameni care să aibă măcar un atribut în comun. Asta pentru că fiecare dintre ei își are propria sa sursă, unică. Este la fel ca sursa grâului: deși acesta se schimbă mult prin ceilalți trei factori, el păstrează forma preliminară a grâului și nu va lua niciodată forma unei alte specii.

FORMA GENERALĂ A PĂRINTELUI NU SE PIERDE NICIODATĂ

Așa se face că fiecare „sursă” care a lepădat forma preliminară a părintelui și a preluat o formă nouă ca rezultat al celor trei factori care i s-au adăugat și care o schimbă semnificativ, păstrează forma generală a părintelui și nu va prelua niciodată forma unei alte persoane care seamănă cu ea, la fel cum ovăzul nu va semăna niciodată cu grâul.

Este astfel deoarece fiecare sursă, în sine, are propria secvență, lungă de generații, formată din mai multe sute de generații, iar sursa include concepțiile tuturor. Cu toate acestea, ele nu sunt dezvăluite în ea în aceleași moduri în care au apărut la strămoși, adică sub formă de idei, ci numai ca forme abstracte. Ca urmare, ele există în sursă sub forma unor forțe abstracte, numite „tendințe, natură și instincte”, fără ca persoana să știe motivul lor sau de ce face ceea ce face. Astfel, nu pot să existe două persoane cu același atribut.

NECESITATEA DE A PĂSTRA LIBERTATEA INDIVIDULUI

Să știți că aceasta este singura posesiune adevărată a individului care nu trebuie deteriorată sau alterată. Deoarece scopul tuturor acestor tendințe, care sunt incluse în sursă, este să se materializeze și să ia forma de concepte, atunci când individul crește și capătă cunoștințe, ca rezultat al legii evoluției, care controlează acel lanț și îl împinge mereu înainte, după cum se explică în articolul „Pacea”. De asemenea, aflăm că fiecare tendință e menită să se transforme într-un concept sublim și de o importanță incomensurabilă.

Astfel, oricine distruge și dezrădăcinează o tendință dintr-un individ cauzează pierderea acelui concept sublim și minunat, menit să apară la capătul lanțului, căci acea tendință nu va mai apărea niciodată, în niciun alt corp. La fel, trebuie să înțelegem că, atunci când o anumită tendință ia forma unui concept, ea nu mai poate definită ca bună sau rea, pentru că astfel de distincții sunt recunoscute numai atunci când sunt încă tendințe sau concepte imature, dar nu mai pot fi recunoscute ca atare atunci când iau forma unor concepte reale, așa cum se va explica în eseurile următoare.

Din cele de mai sus învățăm ce rău teribil fac acele națiuni care își impun domnia asupra minorităților, privându-le de libertate, fără să le dea voie să-și trăiască viața după tendințele pe care le-au moștenit de la strămoșii lor. Ele sunt considerate nici mai mult, nici mai puțin, decât criminale.

Chiar și cei care nu cred în religie sau în Providența intenționată pot înțelege necesitatea de a proteja libertatea individului, observând sistemele naturii. Căci putem vedea că toate națiunile care s-au prăbușit vreodată, de-a lungul generațiilor, au ajuns la cădere numai datorită oprimării minorităților și indivizilor, care, ca urmare, s-au revoltat împotriva lor și le-au ruinat. Ca urmare, ne este clar tuturor că pacea nu poate exista în lume, dacă dacă ținem cont de libertatea individului. Fără ea, pacea nu va fi sustenabilă și ruina va prevala.

Astfel, am definit clar esența individului, cu cea mai mare precizie, după ce scădem tot ce ia acesta de la public. Dar acum ne confruntăm cu o întrebare: „în cele din urmă, unde este individul însuși”? Tot ce am spus până acum cu privire la individ este considerat a fi doar proprietatea individului, moștenită de la strămoșii săi. Dar unde e individul însuși, moștenitorul și purtătorul acelei proprietăți, cel care ne cere să-i păzim proprietatea?

Din tot ce s-a spus până acum, mai avem de găsit punctul de „sine” din omul care stă înaintea noastră ca unitate independentă. Și de ce avem nevoie de primul factor, de lanțul lung de mii de oameni, unul după altul, din generație în generație, cu care stabilim imaginea individului ca moștenitor? Și de ce am nevoie de ceilalți trei factori, de miile de oameni care stau, umăr la umăr, în aceeași generație? La urma urmei, fiecare individ nu e decât o mașină publică, gata mereu să slujească publicul așa cum consideră acesta de cuviință. Adică, el este subordonat față de două tipuri de public:

A . Din perspectiva primului factor, el se subordonează în fața unui public mare din generațiile trecute, înșirate una după alta.

B . Din perspectiva celorlalți trei factori, el se subordonează în fața publicului său contemporan.

Aceasta este o chestiune cu adevărat universală. Din acest motiv, mulți se opun metodei naturale de mai sus, deși îi cunosc temeinic valabilitatea. În schimb, aleg metode metafizice, dualismul sau transcendentalismul, pentru a descrie obiectul spiritual și modul în care stă acesta înăuntrul corpului, sub forma sufletului omului. Acel suflet învață și acționează corpul, fiind esența omului, „sinele” său.

Poate că aceste interpretări aduc o ușurare  minții, dar problema este că nu au nicio soluție științifică prin care să se explice modul în care un obiect spiritual poate să aibă un contact cu atomii fizici pentru a-i pune în mișcare. Toată înțelepciunea lor nu i-a ajutat să găsească o punte pe care să traverseze prăpastia largă și adâncă, ce se întinde între entitatea spirituală și atomul material. Astfel, știința nu a câștigat nimic din toate aceste metode metafizice.

Discuție deschisă

"De ce avem nevoie de ceilalți trei factori, care sunt miile de oameni care stau unul lângă altul în aceeași generație?"

Care este impresia voastră despre accentul pus de Baal HaSulam pe unicitatea individului?

Ce înțelegeți din expresia, „orice tendință este menită să se transforme într-un concept sublim și incomensurabil de important"?

După ce ați citit cele de mai sus, cum ați înțeles „necesitatea de a păstra libertatea individului"?

Clipuri

Principiile conexiunii în grupul de zece

Întrebări pentru atelier

1) Haideți să împărtășim aprecierea pentru găsirea unei societăți care dorește să atingă obiectivul sublim al dăruirii către Creator.

2) Simțiți că acest curs vă aduce mai aproape de principiile predate și de obiectiv?

3) De ce este cadrul studiului un ajutor important în dezvoltarea spirituală?

Ne vedem săptămâna viitoare