Cursul pentru grupurile de zece - Lecția #6-8, 11. Principiile conexiunii în grupul de zece
Curs pentru grupurile de zece - Lecțiile #6-8, 11
Principiile de conexiunii în grupul de zece
1. RABAȘ, Scopul societății - 1
Ne-am adunat aici ca să punem bazele unei societăţi pentru toţi cei care doresc să urmeze calea şi metoda lui Baal HaSulam, modul în care să putem urca la nivelul de om şi să nu rămânem la nivelul animal, aşa cum au spus înţelepţii noştri (Yevamot, 61a): „voi, oile Mele, oile pajiştii Mele, sunteţi oameni”. Iar Raşbi a spus, „voi sunteţi numiţi oameni, dar cei ce se închină la idoli, nu sunt numiţi oameni”.
2. RABAȘ, Scopul societății - 1
Ne-am adunat aici - să punem bazele societăţii în care fiecare dintre noi urmează spiritul dăruirii Creatorului. Şi pentru a obţine dăruirea pentru Creator, trebuie să începem cu dăruirea pentru om, care se cheamă „iubirea pentru ceilalţi”.
Şi iubirea pentru ceilalţi poate fi numai prin anularea de sine. Astfel, pe de o parte, fiecare om ar trebui să se simtă umil, iar pe de altă parte, să fie mândru, deoarece Creatorul ne-a dat şansa să fim în societatea în care, fiecare dintre noi are un singur scop: Divinitatea să fie printre noi.
Principiul nr. 1:
Trebuie să creștem constant, artificial, importanța întâlnirilor (cadrul), înțelegând că numai împreună se poate atinge orice obiectiv.
3. RABAȘ, Scopul societății - 2
Societatea trebuie să fie constituită din indivizi care sunt unanim de acord că ei trebuie sa îl obţină. Apoi, toţi indivizii devin o forţă imensă care poate lupta împotriva ei însăşi, pentru că fiecare este integrat în toţi ceilalţi. Astfel, în fiecare om se găseşte o dorinţă mare de a atinge scopul.
Pentru a fi integrat unul în altul, fiecare trebuie să se anuleze pe sine în faţa celorlalţi. Se întâmplă atunci când fiecare vede meritele celuilalt membru şi nu defectele sale. Dar cel care gândeşte că el este un pic mai sus decât aproapele său, nu se mai poate uni cu ei.
4. RABAȘ, „Agenda Adunării - 2”
Există un punct la care trebuie să lucrăm - aprecierea spiritualității.
5. RABAȘ, „Principalul lucru de care avem nevoie”
Principalul lucru de care avem nevoie și pentru care nu avem combustibil pentru muncă este importanța obiectivului. Adică nu știm să apreciem munca noastră pentru a ști cui îi dăruim. De asemenea, ne lipsește conștientizarea măreției Creatorului, să știm cât de fericiți suntem că avem privilegiul de a-L sluji pe Rege, întrucât nu avem nimic cu care să putem înțelege măreția Lui.
Principiul nr. 2:
Lucrăm la construirea egalității în cadrul grupului de zece.
6. Baal HaSulam, „Înțelepciunea Cabalei și filosofia”
„Legea iubirii nu se aplică între unul mare și altul mic, deoarece doi iubiți adevărați trebuie să se simtă egali".
7. Rabaș, Scrisoarea nr. 42
Așa cum este scris: „Și poporul s-a așezat [a ridicat tabără (la poalele muntelui Sinai)] ca un singur om cu o singură inimă”. Aceasta înseamnă că toți aveau un singur scop, acela de a fi în beneficiul Creatorului….Trebuie să înțelegem cum ar putea fi un om cu o singură inimă, deoarece știm ceea ce înțelepții noștri au spus: „Întrucât fețele lor nu seamănă una cu cealaltă, opiniile lor nu seamănă una cu cealaltă”, cum ar putea să fie ca un singur om cu o singură inimă?
Răspuns: Dacă spunem că fiecare se îngrijește de sine, este imposibil să fim ca un singur om, deoarece nu suntem asemănători unul cu altul. Cu toate acestea, dacă toți își anulează sinele și se îngrijesc doar de beneficiul Creatorului, ei nu au opinii individuale, deoarece persoanele au fost anulate și au intrat în autoritatea unică.
Principiul #3:
Trebuie să fim atenți să păstrăm caracterul fiecărui prieten, astfel încât acesta să nu își piardă individualitatea.
8. Baal HaSulam „Libertatea"
„Nu există doi oameni pe pământ care să aibă opinii identice, pentru că fiecare persoană are o posesiune măreață și sublimă moștenită de la strămoșii săi și din care alții nu au nicio bucățică.
Ca urmare, toate aceste posesiuni sunt considerate proprietatea individului, iar societatea e atenționată să-i păstreze savoarea și spiritul, pentru a nu fi șterse de mediul său. Ca atare, fiecare individ ar trebui să-și păstreze integritatea moștenirii sale. Atunci, contradicțiile și opoziția dintre oameni va rămâne veșnic, pentru a se asigura mereu existența criticii și progresul înțelepciunii, fiindcă acesta este avantajul omenirii, dorința ei eternă și adevărată.".
Principiul #4:
Exemplul personal este cel mai bun mod de a intra în contact cu prietenii.
9. RABAȘ, Articolul nr. 2, (1984) „Referitor la iubirea prietenilor"
Omul trebuie să-şi dezvăluie iubirea din inimă faţă de prieteni, fiindcă, prin dezvăluirea ei, el trezeşte inimile lor faţă de ceilalţi prieteni, astfel încât și ei să simtă că fiecare dintre ei practică iubirea de prieteni. Ceea ce se câştigă de aici este că, în acest fel, el dobândeşte puterea de a practica iubirea de prieteni cu mai multă convingere, deoarece forţa de a iubi a fiecăruia este integrată în toți ceilalți.
Clip video >> Cum știu dacă sunt un bun exemplu personal?
Text:
Întrebare: Cum știu dacă sunt un exemplu personal bun pentru prieteni și nu unul rău? Și este corect să te prezinți în exterior ca fiind grozav în ochii prietenului?
Rav Michael Laitman: Nu te arăta mare, ci că ești atras de obiectiv, cineva care dorește revelația și investește în ea. Arăți că sunteți la același nivel, dar trebuie să demonstrezi cât de important este pentru tine să avansezi - mai mult decât orice altceva, asta este important pentru tine.
Nu-ți fie teamă de „ochiul rău"; fă acest lucru intenționat pentru binele lor.
Uneori, în viața noastră, oamenii cred: „Trebuie să ne ascundem", dar nu este corect.
Întrebare: Care sunt semnele că o persoană progresează corect în iubirea de prieteni?
Rav Michael Laitman: Că le arată tuturor că este meticulos în a ajunge la timp, a fi pregătit, a fi concentrat în intenție, a pune și a răspunde la întrebări, a lua notițe și a organiza materialul, modul în care este prezent la lecție și cum participă la diverse sarcini.
Modul în care se exprimă, modul în care îi trezește pe ceilalți-
Toate acestea sunt doar pentru a construi o dorință arzătoare în cadrul grupului, de la care fiecare se poate aprinde și ajunge astfel la realizarea obiectivului.
Principiul #5:
„Cumpără-ți un prieten" - fiecare membru al grupului trebuie să se străduiască să-și cumpere prietenii.
10. Rabaș. Articolul 30 (1988) „Ce se cere de la Adunarea prietenilor"
„Iar în ceea ce privește "Cumpără-ți un prieten", trebuie să interpretăm că, ‚cumpără’ înseamnă că acesta trebuie să fie plătit și prin plată, el îl cumpără. Cum să-l plătească? Putem spune că plata este primită la schimb cu efortul. Cu alte cuvinte, uneori omul dorește să cumpere, de exemplu, un dulap nou, care costă aproximativ 2.000 de dolari. El spune vânzătorului: "Din moment ce nu am bani să plătesc, dar am auzit că sunteți în căutarea unui angajat pe timp de două săptămâni, voi lucra pentru suma pe care trebuie să o plătesc, în schimbul banilor pentru dulap", iar vânzătorul, probabil, va fi de acord. Astfel, vedem că plata poate fi făcută prin schimb.
Același lucru este și cu iubirea de prieteni. Este un efort mare atunci când cineva ar trebui să judece prietenii pe o scală de merit, și nu toată lumea este pregătită pentru asta.
Uneori, este chiar mai rău. Omul vede că prietenul său este lipsit de respect față de el. Chiar și mai rău, a auzit un zvon calomnios, ceea ce înseamnă că a auzit de la un prieten, că un alt prieten, care se numește așa și așa, a spus despre el lucruri care nu este frumos să le spună prietenii unii despre alții. Acum, el trebuie să se supună și să-l judece pe o scală de merit. Acest lucru, într-adevăr, cere un efort mare. Rezultă, că prin străduință el dăruiește o plată, care este mai importantă decât o plată în bani.
Cu toate acestea, când acel om îl calomniază, de unde va avea putere să-l iubească? El știe sigur că acesta îl urăște, altfel nu ar vorbi despre el lucruri rele. Deci, care este punctul din sine pe care trebuie să-l depășească ca să-l judece pe o scală de merit?
Răspunsul este: iubirea de prieteni, care este construită pe baza iubirii față de ceilalți, prin care se poate realiza iubirea pentru Creator, este opusul a ceea ce este în mod normal considerat a fi iubirea de prieteni. Cu alte cuvinte, iubirea pentru ceilalți nu înseamnă că prietenii mă vor iubi. Ci, că eu trebuie să iubesc prietenii. Din acest motiv, nu contează dacă prietenul îl defăimează și cu siguranță îl urăște. În schimb, dacă omul dorește să dobândească iubirea altora, el are nevoie să se supună corectării de a-i iubi pe ceilalți.
Prin urmare, atunci când face efortul să-i judece pe o scală de merit, aceasta este o Sgula (remediu / virtute), când, prin truda pe care o depune, care se numește "o trezire de jos", omului îi este dată de sus puterea de a iubi toți prietenii, fără excepție.
Asta se numește "Cumpără-ți un prieten", că o persoană trebuie să facă un efort pentru a obține iubirea față de ceilalți. Iar acest lucru se numește "muncă", deoarece el trebuie să lucreze mai presus de rațiune.”
11. RABAȘ, „Fă-ţi un Rav şi cumpără-ţi un prieten - 1”
Rezultă că, parteneriat real este atunci când fiecare face plata necesară cumpărării prietenului său - adică exact atunci când amândoi au un statut egal, şi amandoi plătesc egal. Este ca o afacere din lumea corporală, când amândoi dau totul în mod egal, altfel nu poate fi un parteneriat real. De aceea “Cumpără-ţi prieten” este atunci când poate exista unire – când fiecare îşi cumpără prietenul său - doar când ei sunt egali.
Principiul # 6:
Fiecare persoană îi judecă pe ceilalți în funcție de măsura propriilor defecte („Cine îi critică pe alții o face cu propriul său defect").
12. RABAȘ, „Ce înseamnă în muncă, 'Tora se numește Linia de mijloc'?-2”
Omul trebuie să creadă ceea ce s-a spus mai sus, că "nu există nimeni în afară de El", ceea ce înseamnă că Creatorul este Cel ce îl obligă să facă fapte bune, dar din moment ce este încă nedemn de a ști că Creatorul este Cel care îl obligă, Creatorul Însuși se îmbracă în veșminte de carne și sânge. Prin intermediul lor, Creatorul realizează aceste acțiuni. Astfel, Creatorul acționează în formă de Ahoraim (posterior).
Cu alte cuvinte, persoana vede fețele oamenilor, dar trebuie să creadă că în spatele fețelor stă Creatorul, care efectuează aceste acțiuni. Înseamnă că în spatele omului stă Creatorul, care îl obligă să facă faptele pe care El le vrea. Rezultă de aici că Creatorul face totul, iar persoana respectă ceea ce vede și nu ceea ce trebuie să creadă.
13. Baal HaSulam, Șamati 67, „Depărtează-te de rău”
Cel care crede că îşi înşală prietenul, Îl înşală de fapt pe Creator, pentru că în afară de trup, nu există decât Creatorul. Acest lucru se datorează faptului că esenţa creaţiei este ca omul să fie numit „creatură“ doar în raport cu el însuşi. Creatorul vrea ca omul să se simtă ca fiind o realitate separată de El; exceptând acest aspect, restul este conform cu: „Tot pământul este plin de slava Lui!“
Drept urmare, când omul îşi minte prietenul, Îl minte pe Creator şi când îşi întristează prietenul, Îl întristează pe Creator.
14. RABAȘ, „Ce înseamnă în muncă, 'Tora se numește Linia de mijloc'-2”
Trebuie să interpretăm asta după cum scrie Ari (Studiul celor Zece Sfirot, partea 13, pag.1367 punctul 152), "Este problema Se'arot (a firelor de păr), care acoperă lumina, astfel încât acestea nu se vor bucura de lumină în acest timp, deoarece sunt nevrednice". Trebuie să credem că Creatorul ne-a dat o dorință și poftă de a face fapte bune. Și atâta timp cât omul este nedemn, el nu trebuie să simtă că Creatorul îl obligă să facă fapte bune. Acesta este motivul pentru care Creatorul se ascunde în veșminte, iar această îmbrăcare se numește Lo Lișma [nu pentru numele Ei]. Cu alte cuvinte, uneori Creatorul se ascunde în veșminte de prieteni.
Principiul #7
Nu criticați public un prieten - nici într-un forum general, nici într-o manieră directă/personală.
15. Baal HaSulam, Șamati 62. Coboară și incită, urcă și se plânge
״Cu toate acestea, cel care lucrează în puritate nu se poate plânge de ceilalți, se plânge întotdeauna de el însuși, și îi vede pe ceilalți într-o măsură mai bună decât se simte el însuși.״
16. RABAȘ, Articolul nr. 8 (1984), „Care este modul în care păzirea Torei și a Mitzvot purifică inima?”
Există multe situații în care o persoană mustră pe alta doar cu scopul de a o domina, și nu pentru „a-ți mustra prietenul".
Rav Michael Laitman, Lecția zilnică, 13.07.2022
„Nu există nimic mai rău decât faptul că fiecare persoană încearcă să impună alteia ceea ce crede că este corect. Acest lucru nu trebuie făcut. Ar trebui să se arate doar dragoste și o tendință spre conectare - Doamne ferește, nimic mai mult decât atât.
Niciunul dintre voi nu înțelege încă unde vă aflați; sunteți încă complet în afara adevărului.
Este mai bine să studiați lecțiile împreună, să aprofundați versetele - nu pentru a vă certa, ci doar pentru a înțelege ceea ce este scris.
Dacă cineva are dorința de a convinge pe altcineva, aceasta este cea mai rea formă posibilă a înclinației spre rău.
Lasă-ți prietenul să crească în ritmul său, în felul său, și nu interveni - doar trezește-l la mai mult studiu, la mai multă participare. Numai asta.”
Principiul #8
Ca regulă generală, cel mai bine este să definim în prealabil limitele conversației, adică să evităm să abordăm subiecte despre care știm deja că pot duce la conflict.
17. RABAȘ, Articlolul 1, partea 2 „Scopul societății - 2"
„Prin urmare, este bine să existe egalitate între prietenii care se unesc, astfel încât unul să poată fi anulat înaintea celuilalt. Și ar trebui să existe o supraveghere atentă în societate, nepermițând frivolitatea, deoarece frivolitatea distruge totul."
Întrebare: Ce este „frivolitatea" în munca interioară?
Rav Michael Laitman: Frivolitatea este un concept foarte larg - pornind de la abandonarea completă a muncii și caderea în lene, până la înlocuirea unei activități mai benefice cu una mai puțin benefică, dar mai plăcută, confortabilă și ușoară.
Frivolitatea se poate manifesta prin implicarea în lucruri care sunt complet contrare căii, până la mici prostii, sau chiar pur și simplu permițându-și un pic de „libertate" în gândire, în clarificări și în dorințe.
De unde provine termenul frivolitate [literalmente din cuvântul ebraic „kalut rosh" - „cap ușor"] - Un „cap greu" înseamnă că o persoană se judecă în mod constant, examinează lucrurile și este plină de gânduri. Iar „ușurința" înseamnă că își întoarce capul de la ocupația potrivită și atunci tot felul de gânduri străine și neimportante îl umplu.
S-ar putea chiar să nu existe nimic explicit împotriva Creatorului în acest lucru, ci pur și simplu persoana permite ca mintea sa să fie umplută cu gânduri din această lume corporală.
(Dintr-o lecție despre un articol de Rabaș, 12.02.2012)
18. RABAȘ, Articolul 30, „Ce se cere de la adunarea prietenilor,” 1988
„Ce trebuie să facă un prieten dacă are nevoie de ajutor din partea prietenilor?
Așa cum am spus, nu trebuie să se vorbească despre lucruri triste sau negative în timpul întâlnirii prietenilor, care ar putea duce la tristețe.
Răspunsul este că persoana trebuie să vorbească cu un prieten care este mai aproape de inima sa. Iar acel prieten ar trebui să vorbească cu grupul - dar nu în timpul întâlnirii obișnuite a prietenilor.
Adică, el poate vorbi cu întregul grup împreună, dar nu în timpul întâlnirii programate a prietenilor. În schimb, se poate organiza o întâlnire specială de dragul de a-l ajuta pe prietenul care are nevoie."
Principiul #9
Ne străduim cu toții să consolidăm spiritul de grup
19. RABAȘ, Articolul nr. 4, 1984, „Fiecare își va ajuta prietenul"
Trebuie să înţelegem, cum poate cineva să-şi ajute prietenul. Este vorba despre cazul specific în care sunt și bogaţi şi săraci, și înţelepţi şi proşti, și slabi şi puternici? Dar dacă sunt toți bogaţi, inteligenţi sau puternici, etc., cum poate unul să-l ajute pe celălalt?
Vedem că există un singur lucru care este comun tuturor - starea de spirit. Se spune, „Dacă cineva are o grijă în inimă, să vorbească despre ea cu ceilalți”. Asta pentru că, în ceea ce privește ridicarea moralului, nici bogăţia şi nici erudiţia nu pot fi de ajutor.
Doar omul îl poate ajuta pe celălalt, văzând că prietenul său este la pământ. Este scris, „Omul nu se poate elibera singur din închisoare”. Dar prietenul lui poate să-i ridice starea de spirit.
Ceea ce înseamnă că prietenul lui îl ridică din starea actuală și-l readuce la viață. Apoi, el începe să recapete putere şi încredere în viaţă şi bogăţie şi o ia de la capăt ca şi cum scopul lui este acum aproape de el.
Rezultă că fiecare dintre ei trebuie să fie atent şi să se gândească cum îşi poate ajuta prietenul ridicându-i starea de spirit, pentru că, în ce privește starea de spirit, fiecare poate găsi în prietenul său o lipsă pe care să o satisfacă.
20. Rabaș. Articolul 30 (1988) Ce trebuie să căutați în Adunarea Prietenilor
Fiecare ar trebui să încerce să aducă în societate un spirit de viață și speranță și să insufle energie în societate. Astfel, fiecare dintre prieteni va putea să își spună: „Acum încep o pagină nouă în lucrare". Cu alte cuvinte, înainte de a veni în societate, el era dezamăgit de progresul în lucrarea Creatorului, dar acum societatea l-a umplut de viață și speranță. Astfel, prin intermediul societății, el a obținut încrederea și puterea de a învinge, pentru că acum simte că poate atinge plenitudinea. Și toate gândurile sale - că se confrunta cu un munte înalt care nu putea fi cucerit și că acestea erau obstacole cu adevărat formidabile - acum simte că nu sunt nimic. Și a primit totul de la puterea societății pentru că fiecare a încercat să insufle un spirit de încurajare și prezența unei noi atmosfere în societate.
Principiul #10
Trebuie să dezvoltăm un sentiment de responsabilitate reciprocă (Arvut) față de grup.
21. Baal HaSulam, „Arvut [Garanția reciprocă],” Pct 18
Tana a descris Arvut ca doi oameni care se aflau pe o barcă, iar unul dintre ei a început să facă o gaură în barcă. Prietenul său a spus: „De ce găurești?" El a răspuns: „De ce te-ar deranja? Eu găuresc sub mine, nu sub tine". Așa că el i-a răspuns: „Prostule! Ne vom îneca amândoi împreună în barcă!"
22. Baal HaSulam, „Matan Tora [Dăruirea Torei],” Pct 16
Dacă șase sute de mii de oameni își abandonează munca pentru satisfacerea propriilor nevoi și nu se preocupă de nimic altceva decât să stea de pază pentru ca prietenilor lor să nu le lipsească nimic și, în plus, se vor angaja în acest lucru cu mare dragoste, cu inima și sufletul lor, în sensul deplin al Mițva, „Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți", atunci este dincolo de orice îndoială că nimeni din națiune nu va trebui să se îngrijoreze de propria sa bunăstare.
Datorită acestui fapt, el se eliberează complet de necesitatea de a-și asigura traiul și poate observa cu ușurință Mițva, „Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți".