Întâlnire locală

„Libertatea"

În articolul din această săptămână, studiem explicațiile lui Baal HaSulam cu privire la libertatea de alegere.

După cum am menționat anterior, Baal HaSulam a scris pe larg pentru a-i ajuta pe studenți să atingă scopul creației - atingerea echivalenței formei cu calitățile Creatorului (iubire și dăruire) - fără a se abate de la cale.

Mai întâi vom citi câteva extrase din articol și apoi vom încerca să înțelegem despre ce este vorba în text, vor urma alte lecturi și discuții în grup pe marginea acestor teme.

Avem, de asemenea, un clip suplimentar cu Rav Dr. Michael Laitman, o clarificare importantă a articolului.

„Libertatea"

Rav Yehuda Așlag, Baal HaSulam

Harut (gravat) pe table; a nu se pronunța Harut (gravat), ci mai degrabă Herut (libertate), pentru a arăta că ei au fost eliberați de îngerul morții.

– Midraș Șemot Raba, 41

Aceste cuvinte trebuie clarificate și anume, ce legătură există între primirea Torei și eliberarea lor de moarte? Mai mult, odată ce, prin primirea Torei, au obținut un corp etern care nu poate să moară, cum de l-au pierdut din nou? Poate eternul să devină absent?

LIBERUL ARBITRU

Pentru a înțelege conceptul sublim de „libertate față de îngerul morții”, trebuie să înțelegem mai întâi conceptul de libertate, așa cum este el înțeles în mod normal de întreaga omenire.

Percepția generală este că libertatea e considerată o lege naturală, care se aplică la tot ce ține de viață. Astfel, vedem că animalele care cad în captivitate mor atunci când le privăm de libertate. Aceasta este o dovadă adevărată că Providența nu acceptă înrobirea niciunei creaturi. Pe bună dreptate, omenirea s-a luptat în ultimele sute de ani să obțină o anumită măsură a libertății individului.

Însă, conceptul exprimat prin cuvântul „libertate”, rămâne neclar, iar dacă aprofundăm semnificația acestui cuvânt, nu ne rămâne aproape nimic din el. Căci înainte de a căuta libertatea individului, trebuie să presupunem că orice individ, în sine, posedă calitatea numită „libertate” – cu alte cuvinte, că poate acționa după alegerea sa liberă.

Discuție liberă

Cum ne raportăm la termenii neclari din articol?

PLĂCERE ȘI DURERE

Însă, atunci când analizăm acțiunile unui individ,  descoperim că acestea îi sunt impuse. El este obligat să le facă și nu are libertate de alegere. Într-un fel, este ca o tocăniță care fierbe pe aragaz – nu are de ales și trebuie să fiarbă pentru că Providența a înhămat viața cu două lanțuri: plăcere și durere.

Creaturile vii nu au libertate de alegere – să aleagă durerea sau să respingă plăcerea. Iar avantajul omului față de animale este acela că el poate să țintească spre un obiectiv îndepărtat, adică să fie de acord astăzi cu o anumită măsură de durere, fiindcă alege un beneficiu sau o plăcere viitoare, care vor fi obținute  după un anumit timp.

Dar de fapt aici nu e nimic mai mult decât un calcul comercial, în care beneficiul sau plăcerea viitoare par a fi de preferat și mai avantajoase decât agonia pe care individul o suferă din cauza durerii pe care a fost de acord să și-o asume în prezent. Aici e doar un calcul de scădere – scăderea durerii și a suferinței din plăcerea anticipată, drept rezultat el rămâne cu un anumit surplus.

Astfel, este extinsă doar plăcerea. Uneori se întâmplă că suntem chinuiți pentru că plăcerea pe care am obținut-o nu este egală cu surplusul la care am sperat, în comparație cu agonia pe care am suferit-o. Ca urmare, suntem în deficit, la fel ca negustorii.

Discuție liberă

Din punctul dumneavoastră de vedere, care este diferența dintre om și animal în ceea ce privește libertatea de alegere?

Când tragem linia, nu există nicio diferență între om și animal. Și dacă așa stau lucrurile, atunci nu există nici un fel de libertate de alegere, ci doar o forță de atracție care-i atrage pe toți către plăcerile trecătoare și-i face să respingă situațiile dureroase. Iar Providența îi conduce către locurile pe care ea le alege, prin intermediul acestor două forțe, fără a le cere părerea.

Mai mult, chiar și determinarea tipului de plăcere și de beneficiu sunt totalmente în afara alegerii libere, urmând voința altora, după cum vor ei și nu după cum vrea individul. De exemplu: eu stau, eu mă îmbrac, eu vorbesc și eu mănânc. Fac toate acestea nu pentru că vreau să stau în acel fel, să vorbesc în acel fel, să mă  îmbrac în acel fel, sau să mănânc în acel fel, ci pentru că alții vor că eu să stau, să mă îmbrac, să vorbesc și să mănânc în acel fel. Totul urmează dorința și capriciul societății și nu propria mea voință.

Mai mult, în cele mai multe cazuri, fac toate acestea împotriva voinței mele. Pentru că mi-ar fi mult mai comod să mă comport simplu, fără nicio constrângere. Dar sunt înlănțuit cu verigi de fier, în toate mișcările mele – sunt înlănțuit de capriciile și de manierele altora, ale acelora care formează societatea.

Discuție liberă

„Așa că spuneți-mi, unde este liberul meu arbitru, voința mea liberă?"

Așa că, spuneți-mi, unde e liberul meu arbitru, voința mea liberă? Pe de altă parte, dacă presupunem că voința nu are libertate, atunci suntem cu toții ca niște mașini, care acționează și creează datorită unor forțe exterioare, care le forțează să acționeze în acest fel. Ceea ce înseamnă că suntem cu toții încarcerați în închisoarea Providenței, care, folosind aceste două lanțuri, plăcerea și durerea, ne împinge și ne trage după propria sa voie, acolo unde consideră că e potrivit.

Rezultă că nu există egoism în lume, de vreme ce nimeni de aici nu este liber și nu stă pe propriile lui picioare. Eu nu sunt responsabil pentru acțiunile mele, nu sunt cel care acționează pentru că așa doresc să o fac, ci acțiunea mi se impune, împotriva voinței mele și fără ca eu să fiu conștient. Ca urmare, recompensa și pedeapsa nu mai există.

Și e destul de ciudat, nu numai pentru cei religioși, care cred în Providența Sa și care se pot baza pe El și pot să aibă încredere că El urmărește doar binele, prin acest comportament. Este și mai ciudat pentru cei care cred în natură, căci, conform celor de mai sus, cu toții suntem prizonierii naturii oarbe, inconștienți și lipsiți de responsabilitate. Noi, specia aleasă, cu rațiune și cunoaștere, am devenit o jucărie în mâinile naturii oarbe, care ne rătăcește și ne duce – cine știe unde?

Clipuri

Întrebări pentru atelier
(ales pe baza desfășurării reuniunii)

În ce direcție vă conduce articolul?

Cum ați descrie motivele pentru care studiați?

Conform celor învățate în articol, cum ne putem crește dorința de a ne echivala forma cu aceea a Creatorului?

De unde putem să ne însușim responsabilitatea de a ne dezvolta din punct de vedere spiritual?

Ne vedem săptămâna viitoare!