Lecția #25. Prin ascensiuni și coborâri – Spre o nouă etapă pe cale

Extrase selectate din surse

1. RABAȘ - Art.34, 1988 „Ce sunt Ziua și Noaptea în muncă”

Omul ar trebui să știe că trebuie să simtă ceea ce este întuneric, altfel nu se va putea bucura de lumină, deoarece în orice dorește o persoană să guste orice aromă, dacă merită să fie folosită, trebuie să învețe unul de la celălalt, așa cum este scris, “ca avantajul luminii din întuneric”. La fel, omul nu se poate bucura de odihnă decât dacă știe ce este oboseala.
Din acest motiv, omul trebuie să treacă printr-un proces de ascensiuni și coborâri. Cu toate acestea, nu trebuie să fie impresionat de coborâri. În schimb, ar trebui să facă eforturi pentru a nu fugi de luptă. Din acest motiv, deși în timpul lucrului el trebuie să știe că sunt două lucruri, la sfârșitul muncii vede că lumina și întunericul sunt ca două picioare care conduc omul către scop..

2. RABAȘ - Art.22, 1989 „De ce sunt patru întrebări care se pun în special în noaptea de Pesah”

Noi nu avem cunoștințele necesare pentru a aprecia ascensiunea; înseamnă că nu avem cunoștințele necesare pentru a înțelege valoarea unui singur minut în care să avem puterea de a crede în Creator și să simțim o anumită senzație de măreție a Creatorului, că într-o stare de ascensiune avem dorința să ne anulăm înaintea Lui, fără niciun motiv, ca o lumânare înaintea unei torțe. În mod natural, nu ne putem bucura de faptul că Creatorul ne-a adus mai aproape și ne-a dat o oarecare apropiere, din care ar trebui să obținem bucuria și euforia pe care ar trebui să ne-o aducă. Cu toate acestea, din moment ce nu avem importanța pentru a discerne, bucuria apare numai în funcție de importanță, […].
Acesta este motivul pentru care ni s-au dat coborâri, ca să fim în măsură să învățăm importanța ascensiunii, așa cum este scris: "Ca și beneficiul luminii față de întuneric". În special prin coborâri omul poate ajunge să cunoască și să aprecieze ascensiunile. 

3. RABAȘ - Art.6, 1989 „Ce este Mai presus de rațiune, în muncă”

În timpul muncii, omul ar trebui să spună: „Dacă nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?” În acel moment în muncă, ei cred că fac ei înșiși ascensiunile și coborârile, că sunt oameni de război, numiți Țava, „oameni puternici”. După aceea, când sunt răscumpărați, ei înțeleg că Creatorul este Domnul oștirilor (Țvaot), adică Creatorul a făcut toate urcările și coborârile pe care le-au avut.
Cu alte cuvinte, chiar și coborârile vin de la Creator. Omul nu primește atât de multe urcări și coborâri fără niciun motiv. Mai degrabă, Creatorul a provocat toate acele ieșiri. Putem interpreta „ieșire” ca „ieșire din Kdușa (sfințenie)”, iar Ba (vine) ca „venirea la Kdușa”. Creatorul face totul. 

4. Baal HaSulam - Șamati 172 „Problema piedicilor și a întârzierilor”

Toate piedicile și întârzierile ce apar înaintea ochilor noștri sunt doar forme de apropiere – Creatorul vrea să ne aducă mai aproape. Și toate aceste piedici ne aduc mai aproape, din moment ce fără ele nu am avea posibilitatea de a ne apropia de El. Aceasta se datorează  faptului că, prin natura noastră, nu există distanță mai mare, din moment ce suntem făcuți din materie pură și Creatorul este mai înalt decât înălțimea. Și doar atunci când persoana începe să abordeze drumul, începe de fapt să simtă distanța dintre noi. Și orice întârziere pe care cineva o depășește, face ca drumul să fie mai aproape de acea persoană. 

5. RABAȘ - Art.6, 1990 „Când trebuie omul să folosească mândria în muncă”

Omul ar trebui să acorde atenție acestui lucru și să creadă că Creatorul are grijă de el și îl ghidează pe calea care duce la palatul Regelui. Rezultă că ar trebui să fie fericit că Creatorul îl veghează și îi dă și coborârile. Adică, omul ar trebui să creadă, atât cât poate înțelege, că Creatorul îi dă ascensiunile, deoarece cu siguranță, omul nu poate spune că el însuși câștigă ascensiunile, ci că Creatorul vrea să-l apropie și de aceea îi dă ascensiunile.