Întâlnirea locală # 24:

„Nu există nimeni în afară de El" + „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?"

După lecția de duminica trecută, în care am început să ne pregătim studiind materialele pentru convenție, vom continua astăzi punând accentul pe „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?" prin intermediul surselor, clipurilor video și atelierelor.

Extras 1 - Baal HaSulam, Scrisoarea nr. 16

"...Mai înainte de a îndeplini o Mițva, omul nu trebuie, sub nici o formă, să ia în considerație Providența Privată. În schimb, ar trebui să spună, „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine este?” Dar după faptă, el ar trebui să reconsidere și să creadă că nu „prin puterea mea și forța mâinii mele” am îndeplinit eu această Mițva, ci doar prin puterea Creatorului, care a plănuit toate acestea dinainte pentru mine, eu fiind astfel obligat să le îndeplinesc.
Aceeași ordine se respectă și în chestiunile materiale, căci spiritualitatea și materialitatea sunt egale. Ca atare, înainte de a pleca la muncă pentru a-și câștiga traiul zilnic, omul ar trebui să-și ia gândul de la Providența Privată și să spună, „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine este?” și să îndeplinească în materialitate tot ceea ce este necesar pentru a-și câștiga traiul, ca toți ceilalți oameni. 
Dar seara, când se întoarce acasă cu câștigul său, el nu ar trebui să creadă că acesta se datorează inventivității sale. În schimb, trebuie să spună că și-ar fi câștigat traiul chiar dacă ar fi zăcut într-o pivniță toată ziua, căci Creatorul a planificat dinainte toate acestea cu privire la el și așa trebuie să se întâmple. 
Deși toate acestea par contradictorii și de neacceptat de către mintea superficială, omul trebuie să fie convins că au fost prevăzute de Creator pentru el în legea Sa, cum știm din cărți și de la autori.
Aceasta este semnificația unificării HaVaYaH - Elokim. HaVaYaH este Providența Privată, în care Creatorul face totul și nu are nevoie de ajutorul locuitorilor caselor de lut. Elokim (Dumnezeu) în Gematria este haTeva [Natura]. Iar omul care se comportă în conformitate cu natura pe care El a insuflat-o în sistemele materiale ale cerului și pământului, iar el păstrează aceste reguli ca să facă restul ființelor corporale.  Și totuși, el crede, de asemenea, în HaVaYaH, adică în Providența Privată. 
Prin faptul că el le unește unul cu altul, "au devenit ca unul în mâna sa", și, astfel, el aduce o mare mulțumire Creatorului său, și aduce iluminare pentru toate lumile..."

„Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este?"

Urmărim clipul 1

Transcriere:

Rav: Nu știm ce este spiritualitatea, ce înseamnă să fim mai presus de propria noastră minte și inimă. Nu știu ce este calitatea de a dărui, ce este credința. Este ceva ce nu pot înțelege - nu există în mine. Nu pot vedea acest rezultat sau fenomen în afara mea, nicăieri, pentru că tot ceea ce percep, percep prin voința mea de a primi.

Și astfel, dăruirea devine o problemă. Nu știu ce este adevărata dăruire. Chiar și atunci când dăruiesc, este tot primire - eu primesc. Nu o judecăm după forma de a da ceva cuiva, pentru că, în realitate, eu primesc - întotdeauna primesc. Orice văd sau nu văd, indiferent de acțiune, tip, context - este întotdeauna recepție pentru mine, pentru mine, pentru mine. Când mă uit la ceva, când văd ceva - cum pot să câștig, cum pot să reușesc, să mă bucur, să fiu împlinit - aceasta este abordarea voinței de a primi care trăiește în mine și care conduce tot ceea ce fac. Atât în mod conștient, cât și inconștient. Inima mea care bate, corpul meu care se întreține, celulele, organele - totul funcționează din dorința de a primi, de a primi constant. Așadar, iată care este problema: cum dobândim calitatea de a dărui, care este opusul?
Se spune că îți revine o parte numită „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?" - iar acea parte, trebuie să o faci. Aceasta include acțiuni pentru a te apropia de ceilalți, pentru a construi grupul, pentru a construi grupul de zece și pentru a vă influența reciproc cât mai mult posibil.
A doua parte - este dată de Creator.

Extras 2: Baal HaSulam, Șamati, Articolul nr. 217, „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este":

„Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este, şi când eu sunt pentru mine, ce sunt eu?” Acesta este un paradox. Problema este că omul va trebui să-şi facă toată munca lui pe calea „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este”, în care nu este nimeni care să-l poată salva, dar „în gura ta şi în inima ta să o faci”, adică sub formă de recompensă sau de pedeapsă. Dar cu sine însuşi, în particular omul va trebui să ştie că „atunci când eu sunt pentru mine, ce sunt eu?” înseamnă că totul este în Providenţa Particulară, şi nu este nimeni care să poată face ceva.
Şi dacă tu spui că totul este în Providenţă, de ce este acolo problema muncii în forma de „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este?". Fiindcă prin munca în formă de „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este?” omul este răsplătit cu Providenţa Particulară, adică să o obţină. Înseamnă că totul merge pe drumul corecţiei. Iar partea de obligaţie şi Tora, numite „copiii Creatorului” nu este dezvăluită decât în cazul că este precedată de munca în forma „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este?”.

„Nu există nimeni în afară de El" și „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?"

Urmărim clipul 2

Student: Este neclar - unde este granița dintre „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?" și „Nu există nimeni în afară de El"?

Rav: Acolo unde o pune persoana. Nu există nicio lege, graniță sau barieră de genul: 1Aceasta este partea Creatorului, iar aceasta este partea creaturii". Persoana o definește - până când atribuie totul Creatorului. Acesta este modul în care ajunge la adeziunea completă.

Student: Unde începe și unde se termină munca unei persoane și unde începe munca Creatorului?

Rav: Omul acționează, iar apoi trebuie să predea totul Creatorului. Și mai târziu, în măsura în care poate, ca și cum, să ia de la Creator și să realizeze și să se susțină el însuși, ajunge la o stare în care tot ceea ce se întâmplă între ei - pe de o parte, îl atribuie Creatorului, iar pe de altă parte, este gata să realizeze totul el însuși. Aceasta se numește adeziune completă. Mai trebuie să explicăm esența acesteia, dar aceasta este ideea.

Student: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?" și „Nu există nimeni în afară de El" sunt secvențiale, una după alta? Sau sunt două stări paralele?

Rav: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?" vine prima - atunci când vreau cu adevărat să mă văd aranjând și susținând legile naturii ca una, ca o singură lege. Aranjez totul în așa fel încât Creatorul să fie singura forță care stă în centrul întregii realități. Și pe măsură ce aranjez și observ acest lucru, dezvălui treptat că „Nu există nimeni în afară de El" - că în tot ceea ce am făcut, am acționat doar pentru a dezvălui acea Forță Unică, care de la început a acționat ca Una. Într-o asemenea măsură, El a acționat ca Unul - încât a pus toate obstacolele în fața mea, m-a derutat, a făcut toate aceste lucruri și m-a învățat ca un bun profesor - pentru ca eu să știu cum pătrunde acea Forță Unică în fiecare loc, în fiecare colț al minții și emoțiilor mele.

Ateliere

Întrebare de atelier 1 

Cum punem în aplicare „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?" în grupul nostru?

Întrebare de atelier 2

Haideți să creștem importanța pe care o acordăm convenției și să ne împărtășim entuziasmul față de ea.

(Opțiuni suplimentare de săptămâna trecută)

Întrebare de atelier

Cum ne organizăm grupul pentru a ne îndrepta spre Nu există nimeni în afară de El?

Întrebare de atelier

După ce am discutat despre modul în care ne organizăm în grup, împărtășiți cu prietenii două lucruri noi pe care vă așteptați să le obțineți la convenție?

Invitație la convenție

Clip din UK