Lecția #24 - Pregătire pentru Congresul mondial de Cabala „Ne conectăm la Nu există nimeni în afară de El” - Mai 2025
Lecția #24 - Pregătire pentru Congresul mondial de Cabala „Ne conectăm la Nu există nimeni în afară de El"- Mai 2025
Extrase selectate din surse
Lecția #2: Credința în Creatorul care este bun și face bine
1. Baal HaSulam - Șamati 34 „Profitul unui pământ"
„Bunăvoinţa Creatorului este cunoscută din cărţi, de la autorii lor. Aceasta înseamnă că îndrumarea Lui apare celor de jos ca fiind binevoitoare; asta este ceea ce trebuie să credem.
Prin urmare, când omul analizează modul în care se comportă lumea, când începe să se examineze pe sine sau îi examinează pe ceilalţi şi vede cât suferă ei în cadrul Providenţei în loc să se bucure, aşa cum ar fi potrivit pentru Numele Său – Bunăvoinţă – atunci îi este greu să spună că Providenţa este bună şi că oferă abundenţă.
Este necesar să cunoaştem faptul că, în această stare, cei care nu pot spune că tot binele vine de la El sunt consideraţi răi, pentru că suferinţa îi determină să îl acuze pe Creator. Ei îl justifică pe Creator doar atunci când văd că El le oferă plăcere. Este aşa cum au spus înţelepţii noştri: „Cine este drept? Cel care îl justifică pe Creatorul său“, adică cel care spune că El conduce lumea în mod drept."
2. Rabaș - Art.44, 1990 „Ce este un război opțional, in muncă - 2"
„Omul trebuie să creadă că această ascundere, în care nu simte că există un Rege al lumii, a fost făcută de Creator, iar acest lucru se numește „corecția prin Țimțum [restricție]". Cu toate acestea, trebuie să creadă și să facă eforturi mari până când simte în organele sale că Creatorul este conducătorul lumii. Și nu doar un lider! Mai mult, omul trebuie să creadă că îndrumarea Sa este sub forma celui bun care face bine. El trebuie să facă tot ce poate pentru a putea atinge acest lucru."
Lecția #3: Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine este pentru mine?
3. Baal HaSulam, Scrisoarea nr 16
„...mai înainte de a îndeplini o Mițva, omul nu trebuie, sub nicio formă, să ia în considerație Providența Privată. În schimb, ar trebui să spună, „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine este?” Dar după faptă, el ar trebui să reconsidere și să creadă că nu „prin puterea mea și forța mâinii mele” am îndeplinit eu această Mițva, ci doar prin puterea Creatorului, care a plănuit toate acestea dinainte pentru mine, eu fiind astfel obligat să le îndeplinesc.
Aceeași ordine se respectă și în chestiunile materiale, căci spiritualitatea și materialitatea sunt egale. Ca atare, înainte de a pleca la muncă pentru a-și câștiga traiul zilnic, omul ar trebui să-și ia gândul de la Providența Privată și să spună, „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine este?” și să îndeplinească în materialitate tot ceea ce este necesar pentru a-și câștiga traiul, ca toți ceilalți oameni.
Dar seara, când se întoarce acasă cu câștigul său, el nu ar trebui să creadă că acesta se datorează inventivității sale. În schimb, trebuie să spună că și-ar fi câștigat traiul chiar dacă ar fi zăcut într-o pivniță toată ziua, căci Creatorul a planificat dinainte toate acestea cu privire la el și așa trebuie să se întâmple.
Deși toate acestea par contradictorii și de neacceptat de către mintea superficială, omul trebuie să fie convins că au fost prevăzute de Creator pentru el în legea Sa, cum știm din cărți și de la autori.
Aceasta este semnificația unificării HaVaYaH - Elokim. HaVaYaH este Providența Privată, în care Creatorul face totul și nu are nevoie de ajutorul locuitorilor caselor de lut. Elokim (Dumnezeu) în Gematria este haTeva [Natura]. Iar omul care se comportă în conformitate cu natura pe care El a insuflat-o în sistemele materiale ale cerului și pământului, iar el păstrează aceste reguli ca să facă restul ființelor corporale. Și totuși, el crede, de asemenea, în HaVaYaH, adică în Providența Privată.
Prin faptul că el le unește unul cu altul, "au devenit ca unul în mâna sa", și, astfel, el aduce o mare mulțumire Creatorului său, și aduce iluminare pentru toate lumile...."
4. Baal HaSulam - Șamati 217 „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?"
„Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine? Şi dacă eu sunt pentru mine, ce sunt eu?“ Acesta este un paradox. Problema este că omul ar trebui să îşi facă munca în conformitate cu „dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?“, în sensul că nu există nimeni care să îl poată salva, doar „în gura ta şi în inima ta, ca să-l faci“, adică sub formă de recompensă şi pedeapsă. Cu toate astea, în inima lui el trebuie să ştie că „atunci când eu sunt pentru mine, ce sunt eu?“ Aceasta înseamnă că totul stă sub Providenţa personală şi nimeni nu poate face nimic.
Şi dacă totul stă sub Providenţa personală, atunci de ce munca are forma „dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?“ Cu toate acestea, lucrând în forma „dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?“, omul este răsplătit cu Providenţa personală. Astfel, totul merge pe calea corectării. Iar această împărţire între datorie şi Tora care se numeşte „copiii Creatorului“, este dezvăluită doar în cazul în care este precedată de munca în forma „dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?“
5. Rabaș - Art.18, 1986 „Cine provoacă rugăciunea"
Omul nu trebuie să spună: „Aștept să-mi dea Creatorul o trezire de sus și atunci voi fi capabil să lucrez în lucrarea de sfințenie". Baal HaSulam a spus că, în ceea ce privește viitorul, el trebuie să creadă în recompensă și pedeapsă, ceea ce înseamnă că trebuie să spună (Avot, capitolul 1): „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine, și când sunt pentru mine, ce sunt eu, și dacă nu acum, atunci când?"
Astfel, el nu trebuie să mai aștepte nicio clipă. În schimb, trebuie să spună: „Dacă nu acum, atunci când?" Și nu trebuie să aștepte un moment mai bun, și „Atunci mă voi ridica și voi face lucrarea sfințeniei". Mai degrabă, este așa cum au spus înțelepții noștri (Avot, capitolul 2): „Nu spune: „Voi studia când voi avea timp", ca nu cumva să nu ai timp."
Textele clipurilor video
Clip # 1 – „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?"
Rav: Nu știm ce este spiritualitatea, ce înseamnă să fim mai presus de propria noastră minte și inimă. Nu știu ce este calitatea de a dărui, ce este credința. Este ceva ce nu pot înțelege - nu este în mine. Nu pot vedea acest rezultat sau fenomen din afara mea, nicăieri, pentru că tot ceea ce percep, percep prin voința mea de a primi.
Și astfel, dăruirea devine o problemă. Nu știu ce este adevărata dăruire. Chiar și atunci când dăruiesc, eu tot primesc - eu primesc. Nu judecăm după forma de a da ceva cuiva, pentru că în realitate eu primesc - întotdeauna primesc. Orice văd sau nu văd, indiferent de acțiune, tip, context - este întotdeauna recepție pentru mine, pentru mine, pentru mine. Când mă uit la ceva, când văd ceva - cum pot să câștig, cum pot să reușesc, să mă bucur, să fiu împlinit - aceasta este abordarea voinței de a primi care trăiește în mine și conduce tot ceea ce fac. Atât în mod conștient, cât și inconștient. Inima mea care bate, corpul meu care se întreține, celulele, organele - totul funcționează din dorința de a primi, de a primi constant.
Așadar, iată care este problema: cum obținem calitatea de dăruire, care este opusă?
Se spune: Există o parte numită „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?" - iar acea parte îți revine ție, să o faci. Aceasta include acțiuni pentru a vă apropia de ceilalți, pentru a construi grupul, pentru a construi grupul de zece și pentru a vă influența reciproc cât mai mult posibil.
A doua parte - este dată de Creator.
Clip #2 >>
Student: Nu este clar — unde este limita între „Dacă nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?” și „Nu este altul în afară de El”?
Rav: Oriunde o plasează persoana. Nu există nicio lege, limită sau barieră de genul: „Aceasta este partea Creatorului, iar aceasta este partea creaturii.” Persoana o definește — până când atribuie totul Creatorului. Așa ajunge la adeziunea completă.
Student: Unde începe și se termină munca unei persoane, și unde începe munca Creatorului?
Rav: Persoana acționează, și apoi trebuie să predea totul Creatorului. Și mai târziu, în măsura în care poate, așa-zicând, ia de la Creator și îndeplinește și susține el însuși, ajunge la o stare în care tot ce se întâmplă între ei — pe de o parte, el atribuie totul Creatorului, iar pe de altă parte, este pregătit să ducă la îndeplinire totul singur. Aceasta se numește adeziune completă. Trebuie să mai explicăm esența acesteia, dar aceasta este ideea.
Student: Sunt „Dacă nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?” și „Nu este altul în afară de El” secvențiale, una după alta? Sau sunt două stări paralele?
Rav: „Dacă nu sunt pentru mine, cine este pentru mine?” vine prima — când vreau cu adevărat să mă văd aranjând și susținând legile naturii ca unul singur, ca o singură lege. Setez totul într-un mod în care Creatorul este forța unică stând în centrul întregii realități. Și pe măsură ce aranjez și observ asta, treptat dezvălui „Nu este altul în afară de El” — că tot ce am făcut, am acționat doar pentru a dezvălui acea Unică Forță, care de la început a acționat ca Una. Atât de mult a acționat ca Una — încât a plasat toate obstacolele în fața mea, m-a confundat, a făcut toate aceste lucruri și m-a învățat ca un profesor bun — astfel încât să știu cât de unic acea Unică Forță pătrunde în fiecare loc, în fiecare colț al minții și emoțiilor mele.
Convenția de Kabbalah Bnei Baruch din Vilnius
În afara geamului mașinii, ploaia nu se oprește.
Trecem pe lângă păduri nesfârșite. Dar aici, la convenție, simți o astfel de căldură, astfel de inimi, încât uiți de frig și simți că ai ajuns acasă.
Bright Kate (UK):
„Aceasta este o întrunire care aduce oameni din toate categoriile sociale împreună. Nu există nimic asemănător în lume.”
Reprezentanți din 31 de țări au sosit - din Europa, America și o mare delegație din Israel.
Aceasta este Convenția Mondială de Kabbalah Bnei Baruch.
Višnja Marušić (Croația):
„Ceea ce simt aici, nu simt nicăieri altundeva în lume.”
Asta explică fețele vesele, îmbrățișările, fericirea din ochii lor.
Said Gahhar (Iran/Norvegia):
„Când m-am născut în Iran, era război. Am ajuns în Europa și am fost plasat în ghetouri - era haos. Dar acum, după ce am descoperit Kabbalah acum patru ani, mi-a oferit echilibru în viață și sunt plin de speranță pentru viitor.”
Deodată, simți că aici nu există țări separate, nici granițe între oameni - așa vor ei să trăiască.
Timp de trei zile, magia continuă. Nu sunt doar prelegerile - este munca comună, unde răspunsurile vin din conexiunea și căutarea colectivă a participanților. Rav Laitman îi ghidează doar spre scop. Acesta se numește „atelierul”.
Yerganat Alimkulov (Kazahstan):
„Poți fi creștin, poți fi musulman - lucrul principal este natura umană însăși, iar această conexiune între oameni aduce soluții la toate.”
Roi Taub (Croația):
„Este exact metoda din Israel - ‘Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.’ Vezi cum este realizată aici. Nu contează cine ești sau ce ești, dacă trăiești în Israel sau nu, dacă ești evreu sau nu - nu contează.”
Helena Garcia (Spania):
„Știu că această metodă provine din Israel - o țară cu o inimă specială.”
Bernd Brecht (Germania):
„Mă simt ca și cum aș fi parte din Israel.”
Rav Laitman începe. Patruzeci de ani de experiență în predarea înțelepciunii Kabbalah.
Andrei Alekseevici (Rusia):
„Ceea ce oferă Dr. Laitman - nu am experimentat nicăieri altundeva.”
Bernd Brecht (Germania):
„Simte publicul, conexiunea dintre oameni și forțele care lucrează aici.”
Profesorii săi, marii kabaliști, nu ar fi putut imagina că acest lucru s-ar putea întâmpla.
Un asemenea grup de studenți din întreaga lume, ridicându-se și stabilind o nouă societate - o nouă umanitate, una bazată pe conexiune în loc de diviziune.
Roi Taub (Croația):
„Această Europă - atât de rece, atâtea țări, atâtea limbi... dar uită-te la ce se întâmplă aici! Atâtea națiuni stând împreună, conectându-se deasupra tuturor diferențelor - iar în Europa, diferențele sunt enorme. Treci de o graniță și este o lume cu totul diferită.”
Și tocmai acum, asta este ceea ce Europa are atât de mare nevoie - pe măsură ce se împarte în părți, atât de diferită ca mentalitate, caracter și culoare. Dar aici, simți o Europă unită. Aceasta este adevărata înțelepciune a Kabbalah - venind pentru a uni lumea.
Barbara Fraone (Italia):
„Simt că avem nevoie de asta - în Europa și în lume. Toți trebuie să găsim partea umană din noi înșine.”
Aici, totul funcționează într-un mod practic și arată că este posibil să construiești o realitate diferită - una bazată pe adevărata unitate și conexiune între oameni.
Rav Laitman:
„Nu-mi amintesc de o convenție atât de caldă - a fost cu adevărat ca și cum ar fi fost o singură inimă. Cred că putem trăi așa, tot timpul, în întreaga lume - în întreaga Europă.”