Lecția # 23 - Pregătire pentru Convenția mondială de Cabala „Ne conectăm la Nu există nimeni în afară de El"- Mai 2025

Extrase selectate din surse

Lecția # 1: „Nu există nimeni în afară de El"

1. Din - Baal HaSulam - Șamati 1, „Nu există nimeni în afară de El":

„Este scris: „Nu există nimeni în afară de El“. Aceasta înseamnă că nu există nici o altă forţă în lume care să aibă puterea de a face ceva împotriva Lui. Iar dacă omul descoperă că există lucruri în lume care neagă Orânduirea de Sus, motivul este că aceasta este voia Lui.
Şi este considerată corectare, numită „stânga respinge şi dreapta atrage“, adică ceea ce stânga respinge este considerată corectare. Aceasta înseamnă că există lucruri în lume care, de la început, au fost menite să abată omul de la calea cea dreaptă şi prin care este respins de la Sfinţenie.
Iar beneficiul respingerilor este că, datorită lor, omul primeşte o nevoie şi o dorinţă completă pentru ca Creatorul să îl ajute, fiindcă vede că altfel este pierdut. Nu numai că nu progresează în munca sa, dar vede că regresează, adică nu are puterea să respecte Tora şi Mițvot chiar şi în Lo Lișma (nu pentru Numele Ei). Doar dacă depăşeşte cu adevărat toate obstacolele, mai presus de raţiune, poate să acorde atenţie Torei şi Mițvot. Însă omul nu are întotdeauna putere să treacă peste raţiune, aşa încât este forţat să se abată, Doamne fereşte, de la calea Creatorului, chiar şi în Lo Lișma."

2. Din - Baal HaSulam - „Semnificația numelor Sale”:

"...Toate gândurile care vin în mintea cuiva sunt chiar operațiunile Creatorului. Adică, lucrurile nu sunt așa cum simte omul, că le extinde de undeva sau că se nasc în el pe loc. Aceasta este o minciună, minciuna numărul unu.
Mai degrabă, fiecare gând, chiar și cel mai vag, este trimis în mintea lui de Creator, iar aceasta este puterea de mișcare a omului, a animalului și a fiecărui lucru viu. Adică, atunci când Creatorul dorește să miște ființa vie, El acționează în ea trimițând un singur gând, iar acel gând o mișcă în conformitate cu măsura sa. Este ca și cum cineva trimite ploaia pe pământ, dar pământul nu poate simți cine i-a trimis ploaia. La fel, omul este complet incapabil să simtă cine i-a trimis gândul, pentru că el nu-l va simți înainte ca acesta să intre în domeniul minții sale imaginative. Și odată ajuns în domeniul său, i se pare că face parte din sinele său. De aici veți înțelege că nu este posibil să avem vreun gând sau percepție cu privire la El, pentru simplul motiv că, Creatorul nu a dorit să ne trimită un astfel de gând care să fie capabil să-L atingă.
Cu toate acestea, El a aranjat pentru noi o procesiune de gânduri și prin toată această procesiune omul trebuie, în cele din urmă, să ajungă la El într-o măsură reală."

3. Din - RABAȘ, Scrisoarea 76:

„Se știe că „tot pământul este plin de slava Lui". Aceasta este ceea ce ar trebui să creadă fiecare persoană, deoarece este scris: „Eu umplu cerul și pământul". Cu toate acestea, Creatorul a făcut o ascundere astfel încât să nu-L putem vedea, pentru a avea loc de alegere, iar atunci există loc pentru credință - să credem că Creatorul „umple toate lumile și cuprinde toate lumile". Și după ce se angajează în Tora și Mitzvot și respectă porunca alegerii, omului i se dezvăluie Creatorul și atunci vede că El este conducătorul lumii.
Astfel, în acel moment, omul îl clădește pe regele care va domni peste el. Adică, simte că Creatorul este conducătorul lumii, iar acest lucru înseamnă că omul îl face pe Creator rege peste el. Atât timp cât el nu a ajuns încă la un astfel de sentiment, regalitatea Creatorului îi este ascunsă."

Lecția #2: Credința în Creatorul care este bun și face bine

1. Din - Baal HaSulam - Șamati 34 „Profitul unui pământ":

"Bunăvoinţa Creatorului este cunoscută din cărţi, de la autorii lor. Aceasta înseamnă că îndrumarea Lui apare celor de jos ca fiind binevoitoare; asta este ceea ce trebuie să credem.
Prin urmare, când omul analizează modul în care se comportă lumea, când începe să se examineze pe sine sau îi examinează pe ceilalţi şi vede cât suferă ei în cadrul Providenţei în loc să se bucure, aşa cum ar fi potrivit pentru Numele Său – Bunăvoinţă – atunci îi este greu să spună că Providenţa este bună şi că oferă abundenţă.
Este necesar să cunoaştem faptul că, în această stare, cei care nu pot spune că tot binele vine de la El sunt consideraţi răi, pentru că suferinţa îi determină să îl acuze pe Creator. Ei îl justifică pe Creator doar atunci când văd că El le oferă plăcere. Este aşa cum au spus înţelepţii noştri: „Cine este drept? Cel care îl justifică pe Creatorul său“, adică cel care spune că El conduce lumea în mod drept."

2. Din - Rabaș -  Art.44, 1990 „Ce este un război opțional, in muncă - 2":

„Omul trebuie să creadă că această ascundere, în care nu simte că există un Rege al lumii, a fost făcută de Creator, iar acest lucru se numește „corecția prin Țimțum [restricție]". Cu toate acestea, trebuie să creadă și să facă eforturi mari până când simte în organele sale că Creatorul este conducătorul lumii. Și nu doar un lider! Mai mult, omul trebuie să creadă că îndrumarea Sa este sub forma celui bun care face bine. El trebuie să facă tot ce poate pentru a putea atinge acest lucru."

Lecția #3: Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine este pentru mine?

Din - Baal HaSulam, Scrisoarea nr 16:  

„...Mai înainte de a îndeplini o Mițva, omul nu trebuie, sub nicio formă, să ia în considerație Providența Privată. În schimb, ar trebui să spună, „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine este?” Dar după faptă, el ar trebui să reconsidere și să creadă că nu „prin puterea mea și forța mâinii mele” am îndeplinit eu această Mițva, ci doar prin puterea Creatorului, care a plănuit toate acestea dinainte pentru mine, eu fiind astfel obligat să le îndeplinesc.
Aceeași ordine se respectă și în chestiunile materiale, căci spiritualitatea și materialitatea sunt egale. Ca atare, înainte de a pleca la muncă pentru a-și câștiga traiul zilnic, omul ar trebui să-și ia gândul de la Providența Privată și să spună, „Dacă eu nu sunt pentru mine, atunci cine este?” și să îndeplinească în materialitate tot ceea ce este necesar pentru a-și câștiga traiul, ca toți ceilalți oameni. 
Dar seara, când se întoarce acasă cu câștigul său, el nu ar trebui să creadă că acesta se datorează inventivității sale. În schimb, trebuie să spună că și-ar fi câștigat traiul chiar dacă ar fi zăcut într-o pivniță toată ziua, căci Creatorul a planificat dinainte toate acestea cu privire la el și așa trebuie să se întâmple. 
Deși toate acestea par contradictorii și de neacceptat de către mintea superficială, omul trebuie să fie convins că au fost prevăzute de Creator pentru el în legea Sa, cum știm din cărți și de la autori.
Aceasta este semnificația unificării HaVaYaH - Elokim. HaVaYaH este Providența Privată, în care Creatorul face totul și nu are nevoie de ajutorul locuitorilor caselor de lut. Elokim (Dumnezeu) în Gematria este haTeva [Natura]. Iar omul care se comportă în conformitate cu natura pe care El a insuflat-o în sistemele materiale ale cerului și pământului, iar el păstrează aceste reguli ca să facă restul ființelor corporale.  Și totuși, el crede, de asemenea, în HaVaYaH, adică în Providența Privată. 
Prin faptul că el le unește unul cu altul, "au devenit ca unul în mâna sa", și, astfel, el aduce o mare mulțumire Creatorului său, și aduce iluminare pentru toate lumile..."