Ascultăm fragmente rare din lecțiile cabalistului Rabi Baruch Șalom HaLevi Așlag, cu explicații de la studentul și succesorul său, Rabi Michael Laitman.

Rabaș: Dacă studiem: o persoană trebuie să aibă liberul arbitru. Ce este alegerea? Două forțe.
Dacă este deja viu (în sens spiritual), atunci nu are alegere — ce mai rămâne de reînviat?
Prin urmare, ce fac cei de Sus? Îi dau o dorință mai puternică — din nou.

Îți pot da un exemplu:
O persoană care nu este obișnuită să lucreze „cu scopul de a dărui", ci mai degrabă este în mod natural înclinată către dorințe egoiste — nu își găsește multă plăcere în a mânca, a bea, a dormi.
Dar cineva care începe să lucreze în serviciul Creatorului ar putea fi dispus să renunțe la somn — bine.
Dacă ei văd de Sus că nu este muncă (nu este nevoie de efort), adaugă mai multă plăcere somnului — din nou, el trebuie să o depășească.
Și dacă continuă să o depășească, va trebui să ceară mai multă putere.

Ieri, de exemplu, plăcerea din somn era echivalentă cu 250 de grame de plăcere, și el s-a rugat: „Dă-mi putere să mă trezesc devreme pentru a studia" — și a reușit.

Dar mâine, trezirea va fi ușoară pentru el, și astfel nu ar mai exista liber arbitru.
Așa că, ce fac cei de Sus? Ei cresc plăcerea din somn la un kilogram — și din nou trebuie să ceară ajutor.

Astfel, „Cine este mai mare decât prietenul său, înclinația sa rea este mai mare decât el," pentru a menține balanța și a-l forța să caute constant ajutor.

În acest fel, în fiecare zi este considerat un „baal teșuva" (unul care se întoarce pe calea cea dreaptă).

De ce?
Pentru că ieri era pe un grad mai jos, iar astăzi aspiră la un grad mai înalt către Creator, și de Sus îi oferă această nouă forță.

De aceea, cei care într-adevăr încep munca spirituală primesc mai mult gust în a mânca, a bea și a dormi — de ce?
Pentru a le da ceva împotriva căruia să lupte!
Astfel devin frustrați, dar în adevăr, este o oportunitate — li se oferă un câmp în care să lucreze.

Îmi amintesc odată, un om a venit la învățătorul meu și tatăl meu (Baal HaSulam) și a spus, „Văd că devin mai rău," adică în toate calitățile sale devenea mai corupt.
Baal HaSulam i-a răspuns: „Un om a venit plângând la un Rabin, cerând sfat.
Ce s-a întâmplat? Tatăl său îi lăsase o mare moștenire — multe livezi — și nu avea puterea să le lucreze.
Ar trebui să plângă pentru asta? Ai multe câmpuri (calități) — deci de ce ești supărat?"

Înțelegi răspunsul?

Toate acestea sunt relevante atunci când o persoană vede că este cu adevărat potrivită să lucreze. Altfel, orice mică contradicție îl face să renunțe: „Ah, trebuie să muncesc."

Te întreb: dormi mai bine în Rehovot sau în Bnei Brak?

Rav Laitman: Aici (Bnei Brak).

Rabaș: Așa că, a meritat să te muți de la Rehovot la Bnei Brak doar pentru un gust mai bun al somnului?

Rav Laitman: Dar tot dorm — ce am câștigat?

Rabaș: Dă-mi un răspuns.

Rav Laitman: Da!

Rabaș: (râde)

Rav Laitman: Atunci, cum depășim cu adevărat?

Rabaș: Înțelegi ce spun?
Dacă îmi place să dorm — asta va domina toată viața mea.
Voi prefera somnul peste orice altceva.

Rav Laitman: Înțeleg.

Rabaș: Știi ce este somnul? — Da!

Rav Laitman: Cum putem cu adevărat să-l depășim? Prin rugăciune?

Rabaș: Prin rugăciune — dacă chiar vrei.

Rav Laitman: Așa că de Sus vor ca noi să cerem…

Rabaș: Da.

Rav Laitman: Așa că cum ajungem cu adevărat la cereri adevărate?

Rabaș: Cere nu cu gura, ci cu dorința inimii tale.
Nu trebuie să o părăsești.
Rugăciunea este lucrarea inimii — nu cuvinte ale gurii.

"Dă-ne din Tine înțelepciune, înțelegere și cunoaștere" — dar tu spui: „Nu am bani!"
„Întoarce-ne la Tora Ta" — dar tu spui: „Nu am onoare!"
Este important ce vorbim cu gurile noastre?
Ce contează este ceea ce lipsește în interior.