Măreția învățătorului în înțelepciunea Cabalei 

Lecția nr. 14

Dacă un rând de o mie de orbi merg pe o cale și există măcar unul dintre ei care vede, cu siguranță ei vor merge pe calea bună și nu se vor lovi în gropi sau în obstacole, pentru că îl urmează pe cel ce vede. Dar dacă nu există o asemenea persoană, ei cu siguranță se vor lovi de orice obstacol pe cale și vor cădea cu toții în șanț.

(Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar", pct nr. 57)

…Cei ai căror ochi nu s-au deschis la viziunile cerului și nu au dobândit abilitatea de a conecta ramurile acestei lumi cu rădăcinile lor din lumile superioare sunt ca orbii care zgârie pereții. Ei nu vor înțelege adevărata semnificație nici măcar a unui singur cuvânt, pentru că fiecare cuvânt este numele unei ramuri care are legătură cu rădăcina sa.
Numai dacă primesc o interpretare de la un înțelept autentic care este dispus să explice chestiunea în limba vorbită, iar acest lucru este în mod necesar ca o traducere dintr-o limbă în alta, adică din limbajul ramurilor în limba vorbită, numai atunci va fi capabil să înțeleagă termenul spiritual așa cum este el.

(Baal HaSulam „Studiul celor zece Sfirot”. Vol. 1. Part 1. Observație internă)

…Omul poate alege să meargă în locul unde se află cei drepți. El poate accepta autoritatea lor și atunci el va primi toate puterile care îi lipsesc prin natura propriilor sale calități. El le va primi de la cei drepți. Acesta este beneficiul în “i-a plantat în fiecare generație”, astfel încât fiecare generație să aibă pe cineva către care să se întoarcă, de care să se alipească și de la care să primească puterea necesară să se ridice la nivelul unui drept. Astfel încât și ei, la rândul lor să devină drepți.

(Baal HaSulam, Șamati, Articolul nr.99)

…Când omul aude cuvintele Torei de la învăţătorul său, el le acceptă imediat şi decide să examineze cuvintele învăţătorului cu inima şi sufletul. Însă când iese apoi în lume el vede, râvneşte şi este influenţat de nenumăratele dorinţe care împresoară lumea, iar atunci mintea, inima şi voinţa lui se anulează în faţa majorităţii. [...] lumea îl subjugă, dorinţele lui se amestecă cu dorinţele celorlalţi [...]. nu are de ales, fiind silit să gândească, să vrea, să tânjească şi să ceară tot ceea ce majoritatea cere. Astfel, alege gândurile lor străine, poftele lor dezgustătoare şi dorinţele lor [...].

În schimb, există un singur îndemn: să se „agaţe“ de învăţătorul lui şi de cărţi. [...] Doar dacă se alătură lor îşi poate schimba în bine gândurile şi voinţa. Cu toate acestea, argumentele subtile nu îl vor ajuta să-şi schimbe gândurile, ci numai remediul Dvekut (adeziune) o poate face...

(Baal HaSulam, Șamati, Articolul nr. 25, „Lucrurile care provin din inimă")

Omul trebuie să se încreadă în opinia Rav-ului său şi să creadă ceea ce îi spune Rav-ul. Aceasta înseamnă că ar trebui să procedeze aşa cum i-a spus Rav-ul să facă.
Deşi aude multe argumente şi vede că multe învăţături nu merg mână în mână cu opinia Rav-ului, trebuie totuşi să se încreadă în opinia Rav-ului său.

(Baal HaSulam, Șamati, Articolul nr. 40, „Care este măsura credinței în Rav?")

Cel drept, prin neprihănirea sa, își instalează dorințele și gândurile sale bune în alții, astfel încât și ei să aibă dorința bună de a adera la Creator din toată inima. Când și-a instalat dorința în alții, se consideră deja că a făcut o acțiune, deoarece din dorința pe care o are s-a făcut o acțiune în ceilalți. Acesta este sensul versetului: „Îți deschizi mâna și satisfaci orice ființă vie cu dorință", deoarece cel drept extinde abundența asupra lumilor și asupra fiecărei persoane. Și cum face el acest lucru? Prin instalarea dorinței sale în ceilalți. Rezultă că toți au devenit drepți prin el. Prin aceasta, el poate extinde asupra lor o mare abundență, pentru că acela drept este cel care aparent își deschide brațele către Creator pentru a dărui lumii. Și cu ce le deschide? Versetul interpretează: „și satisfaci orice ființă vie cu dorință", prin satisfacerea tuturor cu dorința de a-L iubi pe Creator.

(Rabbi Elimelech din Lijensk, Noam Elimelech [Caracterul plăcut al lui Elimelech])

Este scris: „Sanhedrinul era ca un semicerc rotund, astfel încât să se vadă unii pe alții", pentru că dragostea constă în principal din faptul că se vedeau unii pe alții. Ei nu puteau tolera să nu se vadă unii pe alții, pentru că atunci când se văd, primesc unii de la alții. Acesta este sensul a ceea ce au spus înțelepții noștri: „Ori tovărășie, ori moarte".

(Rabbi Nachman din Breslov, Likutey Halachot)