Lecția 12

PARTEA 1: DE LA SPARGERE LA CORECTARE

PARTEA 2: CONVENȚIA DE CABALA

MODELUL CELOR TREI AXE

„Trebuie să ştim că toate sufletele se extind din sufletul lui Adam haRişon (Primul om). După ce acesta a păcătuit cu păcatul Pomului Cunoaşterii, sufletul lui s-a divizat în 600.000 de suflete. Ceea ce înseamnă că lumina unică pe care a avut-o Adam haRişon în Grădina Raiului și pe care Zohar-ul o numeşte „Zihara Ilaa” (strălucirea superioară), s-a dispersat în numeroase părţi.”

– RABAS, articolul 10, 1984 „Ce grad trebuie să obţină omul ca să nu mai trebuiască să se reîncarneze?”

“…Înțelegem că sufletul etern al vieții pe care Creatorul l-a suflat în nările lui Adam HaRișon, doar pentru nevoile lui, a plecat din cauza păcatului din Pomul Cunoașterii. Acesta a dobândit o nouă formă, numită „Sudoarea Vieții", ceea ce înseamnă că generalul a fost împărțit într-o infinitate de părți, picături minuscule, împărțite între Adam HaRișon și toată progenitura sa până la sfârșitul timpului.

Rezultă că nu există niciun fel de schimbări în acțiunile Creatorului, dar există mai degrabă o formă suplimentară. Această lumină comună a vieții, care a fost împachetată în nasul lui Adam HaRișon, s-a extins într-un lanț lung, care se înfășoară pe roata transformării formei în multe trupuri, până la finalul corectării necesare.”

– Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot", p. 22

„…Există într-adevăr un singur suflet în lume... Acelaşi suflet există în toţi copiii lui Israel, complet, în fiecare dintre ei, ca şi în Adam haRişon, din moment ce spiritualul este indivizibil şi nu poate fi tăiat – lucru care este mai degrabă specific aspectelor corporale.
Totuşi, spunând că există 600.000 suflete şi scântei ale sufletelor, pare ca şi cum totul ar fi divizat de către forţa trupului fiecărei persoane.”

– Baal HaSulam, „600,000 de suflete”

„…întregul se găsește în fiecare element, deoarece, în cele din urmă, toate sufletele se vor uni într-un singur discernământ, întorcându-se la rădăcina lor spirituală.”– Baal HaSulam, „600.000 de suflete”

„Multe acțiuni apar din fiecare ființă creată și, în cele din urmă, ele se vor uni până când vor deveni literalmente o singură acțiune. Această unificare apare în fiecare creatură și în acțiunile sale.
...Prin urmare, după ce toate acțiunile creaturilor se unesc într-o acțiune, [...], după aceea, toate sufletele din lume trebuie să se unească și să fuzioneze într-un singur suflet, cu adevărat unul, care apare din toate sufletele, ele devin cu adevărat unul, ca la începutul creației, când a fost creat un singur om [Adam].”

– Baal HaSulam, „Acțiunile și tacticile omului”

„Toate lumile, superioare și inferioare și totul din cadrul acestora, au fost create doar pentru om. [...] La început, au fost restricționate și au atârnat în jos, grad cu grad și lume după lume, până în lumea noastră materială, pentru a aduce sufletul într-un corp al acestei lumi, care este în întregime dorință de primire și nu de dăruire [...]. În această stare, omul este considerat ca fiind complet opus față de El, și nu există nici o depărtare mai mare decât aceasta…

După aceea, prin sufletul care se îmbracă în el, se angajează  în Tora și Mițvot. Treptat și încet, de jos în sus, el obține aceeași formă de dăruire cu cea a Creatorului, prin toate discernămintele care coboară de sus în jos, care sunt însă grade și măsuri sub forma de dorință de a dărui. [...] În cele din urmă, omul este recompensat să fie în întregime dorință de a dărui, să nu primească nimic pentru sine. Atunci, el este cu adevărat în Dvekut cu El, pentru că acesta este singurul motiv pentru care a fost creat omul.”

– Baal HaSulam. „Introducere la Prefață la Înțelepciunea Cabalei”, Pct 9 

„Omul care vrea să simtă un gust bun în viață ar trebui să fie atent la punctul său din inimă. Fiecare om are un punct în inimă, cu excepția faptului că nu strălucește. Mai degrabă, este ca un punct negru. Punctul din inimă este un discernământ al Nefeș (sufletului) de Kdușa (sfințeniei), a cărei natură este un vas de dăruire. 
Cu toate acestea, ea se află într-o stare de Șchina (Divinitate) în praf, ceea ce înseamnă că omul o consideră nulă, pentru el ea este la fel de importantă ca praful.” 

– RABAȘ, Articolul No. 34, TANTA [Taamim, Nekudot, Tagin, Otiot]

PARTEA 2: CONVENȚIA DE CABALA

„Cel care dorește cu adevărat să-L servească pe Creator trebuie să se includă în toate creațiile, să se conecteze cu toate sufletele, să se includă în ele, iar ele în el. Adică, trebuie să lase pentru el doar ceea ce este necesar pentru a conecta Șchina [Divinitatea]. Acest lucru necesită apropiere și mulți oameni, deoarece cu cât mai mulți oameni Îl slujesc pe Creator, le apare mai multă lumină de la Șchina. Din acest motiv, trebuie să se includă între toți oamenii și cu toate creațiile și să ridice totul la rădăcina lor, pentru corectarea Șchina.”

– Degel Machaneh Efraim, BeȘalach [Când a trimis Iacov]

„Vitalitatea este în principal prin unitate, prin includerea tuturor schimbărilor în sursa unității. Din acest motiv, „Iubește-ți prietenul ca pe tine însuți" este marea regulă a Torei, pentru a include în unitate și pace. Vitalitatea, susținerea și corectarea întregii creații se datorează în principal faptului că oamenii cu opinii diferite sunt incluși împreună în iubire, unitate și pace.”

– Likutei Halachot [Diverse reguli], “Binecuvântări asupra vederii și binecuvântări personale” Regula Nr. 4

„Când vine într-un grup în care toată lumea este însetată pentru puterea de a dărui, fiecare primește această tărie de la toți ceilalți. Aceasta este considerată primirea tăriei din exterior, ca adaos la puterea mică pe care persoana o are în interior.” – RABAȘ. Articolul Nr. 13, 1985

„În conformitate cu ceea ce este scris: „în mulțimea de oameni stă slava Regelui”, cu cât este mai mare numărul, cu atât puterea colectivului este mai eficientă. Cu alte cuvinte, ei creează o atmosferă mai puternică de măreție și importanță a Creatorului. La acel moment, corpul fiecărui om simte că toate acțiunile pe care dorește să le facă pentru sfințenie -  în sensul de a dărui Creatorului – sunt ca o mare avere, deoarece el a fost privilegiat să fie printre oamenii care au fost onorați să servească Regele. La acel moment, fiecare lucru mic îl face să se umple de bucurie și plăcere, pentru că el are acum ceva cu care să-L servească pe Rege.” 

– RABAȘ, Articolul Nr. 17 (1986), „Agenda adunării – 2"