1. RABAȘ, Articolul Nr. 12 (1988), "Ce sunt Tora și Munca pe calea Creatorului?"
O persoană trebuie să depună un efort mare înainte de a învăța, astfel încât învățarea sa să dea roade și rezultate bune, ceea ce înseamnă că învățarea îi va aduce lumina Torei, prin care va fi posibilă reformarea sa.

2. Likutei Halachot, Choșen Mișpat, Legi 3:30
Esența lucrării Creatorului se află în aspectul dorinței, iar fiecare, în funcție de modul în care se obișnuiește să își întărească dorința, dorințele și aspirațiile pentru Creator, primește apropierea de Creator și de Tora și Mițvot ale Sale.

3. RABAȘ, Articolul Nr. 875, "Trei linii – 4"
Înainte ca omul să fie recompensat cu ieșirea din iubirea de sine și să facă totul pentru a dărui, ceea ce se numește Lișma, deși învață toate aceste lucruri așa cum sunt, ele sunt doar nume fără nicio clarificare, ceea ce înseamnă că nu are nicio realizare în acele lucruri pe care le învață, deoarece nu are nicio cunoștință despre materialul rădăcinilor superioare, numite "numele sfinte" sau Sefirot și Parțufim [pl. de Parțuf].
Putem învăța chestiunile superioare, numite "înțelepciunea Cabalei", doar prin Sgula [remediu/ putere], deoarece aceasta poate aduce omului dorința și aspirația de a adera la Creator datorită Kdușa [sfințeniei] a chestiunilor care vorbesc despre numele sfinte.

4. RABAȘ, Articolul Nr. 875, "Trei linii – 4"
.Atunci când o persoană învață chestiunile superioare pentru a se apropia de Kdușa, aceasta provoacă apropierea luminilor. Acest lucru înseamnă că această învățare îl va face să fie astfel recompensat cu scopul de a dărui prin toate acțiunile sale. Aceasta se numește "muncă de pregătire", prin care el se pregătește pentru a fi demn de a intra în palatul Regelui și de a adera la El.

5. Baal HaSulam,"Introducere la Studiul celor zece Sefirot", Pct 155.
Atunci când omul se angajează în această înțelepciune, menționând numele Luminilor și ale vaselor legate de sufletul său, ele luminează imediat asupra lui într-o anumită măsură. Cu toate acestea, ele strălucesc pentru el fără a se îmbrăca în interiorul sufletului său, din cauza absenței vaselor capabile să le primească. În continuare, primește iluminarea de fiecare dată în timpul angajamentului, atunci când atrage asupra lui har de Sus, împărtășindu-se cu abundența sfințeniei și a purității, ceea ce îl aduce mult mai aproape de atingerea perfecțiunii. 

Prefață la Înțelepciunea Cabalei. Pct 5-6.

5) Prin urmare, sunt necesare cele patru faze din numele HaVaYaH, numite Hochma, Bina, Tiferet, Malchut. Faza întâi, numită Hochma, este într-adevăr întreaga ființă emanată, lumină și vas. În ea se află marea dorință de a primi cu toată lumina inclusă în ea, numită „lumina Hochma” sau „lumina Haia”, care este întreaga lumină de Haim [viață] din ființa emanată, îmbrăcată în vasul ei. Cu toate acestea, această fază întâi este considerată în întregime lumină, căci vasul din ea abia se observă, fiind amestecat cu lumina și anulat în ea ca o lumânare în faţa unei torțe.

După ea vine faza a doua, deoarece la sfârșitul său, vasul de Hochma se intensifică în echivalență de formă cu lumina superioară din el. Aceasta înseamnă că în el se trezește dorința de a dărui Emanatorului, conform naturii luminii din interiorul său care este în întregime în dăruire.

Apoi, folosind această dorință care s-a trezit în el, o nouă lumină se extinde către el de la Emanator, numită „lumina Hasadim”. Ca urmare, el devine aproape complet separat de lumina Hochma pe care Emanatorul a imprimat-o în el, deoarece lumina Hochma poate fi primită doar în propriul său vas – o dorință de a primi care a crescut la măsura sa maximă.

Astfel, lumina și vasul din faza a doua sunt complet diferite de cele din faza întâi, deoarece vasul din ea este dorința de a dărui. Lumina din interiorul său este considerată lumină Hasadim, o lumină care provine din adeziunea ființei emanate cu Emanatorul, căci dorința de a dărui îi determină echivalența de formă cu Emanatorul, iar în spiritualitate, echivalența de formă este adeziune.

Apoi urmează faza a treia, deoarece odată ce lumina din ființa emanată s-a micșorat în lumina Hasadim fără nicio lumină Hochma, deoarece se știe că lumina Hochma este esența ființei emanate, prin urmare la sfârșitul fazei a doua aceasta s-a trezit și a atras în ea o măsură de lumină Hochma pentru a străluci în lumina ei de Hasadim. Această trezire a extins încă o dată o anumită măsură a dorinței de a primi, care formează un nou vas numit faza a treia, sau Tiferet. Iar lumina din el se numește „lumină de Hasadim în iluminare de Hochma”, deoarece cea mai mare parte a acestei lumini este lumina Hasadim, iar partea mai mică din el este lumina Hochma.

A urmat faza a patra, deoarece și vasul din faza a treia s-a trezit la sfârşitul său pentru a atrage lumina completă Hochma, așa cum era în faza întâi. Astfel, această trezire se consideră „poftă” pe măsura dorinței de a primi din faza întâi, pe care o depășește, deoarece acum vasul a fost deja separat de acea lumină, deoarece lumina Hochma nu mai este îmbrăcată în el, dar el o dorește. Astfel, forma dorinței de a primi a fost pe deplin stabilită, întrucât vasul este construit  în urma expansiunii luminii și a plecării acesteia din el. Mai târziu, când aceasta se întoarce, el va primi lumina încă o dată. Rezultă că vasul precede lumina și de aceea această fază a patra este considerată finalizarea vasului și se numește Malchut [Regat].

6) Aceste patru discernăminte de mai sus sunt cele zece Sfirot aparente în fiecare ființă emanată și în fiecare ființă creată, atât în totalitatea lor, și anume cele patru lumi, cât și în cele mai mici elemente din realitate. Faza unu se numește Hochma sau „lumea Aţilut”. Faza a doua se numește Bina sau „lumea Bria”. Faza a treia se numește Tiferet sau „lumea Yeţira”, iar faza a patra este numită Malchut sau „lumea Asia”.

Să explicăm cele patru faze aplicate la fiecare suflet. Când sufletul se extinde din Ein Sof și vine în lumea Aţilut, este prima fază a sufletului. Acolo, încă nu se discerne după acest nume, deoarece numele Neşama [suflet] implică existenţa unei oarecare diferențe între el și Emanator și faptul că, prin această diferență, el a părăsit Ein Sof și s-a revelat cu propria sa autoritate. Dar atât timp cât nu are o formă de vas, nu există nimic care să-l deosebească de Sinele Său, pentru a-și merita propriul nume.

Știți deja că prima fază a vasului nu este considerată deloc un vas căci el este complet anulat în lumină. Acesta este sensul a ceea ce se spune despre lumea Aţilut că este Sfinţenie deplină, ca în „El, viața Lui și Sinele Lui sunt unul”. Chiar și sufletele tuturor celorlalte ființe vii, atunci când traversează lumea Aţilut sunt considerate ca fiind încă în adeziune cu Sinele Său.