“La o analiză generală, vedem că în societate sunt doar două Mițvot (porunci) de respectat. Ele pot fi numite “primirea” și “dăruirea”. Asta înseamnă că, de la natură, fiecare membru trebuie să își primească îndeplinirea nevoilor de la societate și că trebuie să aducă beneficii societății prin munca sa, pentru propria lui bunăstare. Iar dacă cineva încalcă aceste două porunci, atunci va fi pedepsit fără milă.”

Baal HaSulam, Articolul Pacea.

Cabaliștii scriu un fel de manuale de utilizare pentru dezvoltarea spirituală, deși uneori folosesc concepte noi într-un limbaj greu de înțeles iar alteori lucrurile pot părea foarte simple, întotdeauna este vorba fie despre "primire", fie despre "dăruire".

Există un concept numit legea echivalenței formei, de a semăna sau de a fi echivalent cu calitățile Creatorului, care, într-un cuvânt, este dăruire. Iar ființa creată este opusă, fiind în calitatea de primire. Când suntem echivalenți ne apropiem iar când suntem opuși ne distanțăm.

A apărut o întrebare în timpul uneia dintre lecțiile pe această temă: poate mediul ajuta la micșorarea distanței față de calitățile Creatorului?
Este exact ceea ce vedem în fragmentul de mai sus din Baal HaSulam. Dar ce înseamnă să fii pedepsit pentru ceva care nu este nici cunoscut și nici înțeles. De îndată ce punctul din inimă se trezește, adică dorința de a semăna cu calitățile Creatorului (de a ajunge la dăruire), și realizăm că suntem voință de-a primi, atunci începe procesul,  deoarece realizând că suntem în întregime voință de-a primi înseamnă că înțelegem de asemenea că există o altă calitate, cea a dorinței de-a dărui. Acesta este "avantajul luminii față de întuneric".

Atunci, cum învățăm ce este dăruirea?

Rabaș scrie: "O persoană are în interiorul său o dorință de spiritualitate, care vine de la sine. Cu alte cuvinte, chiar și atunci când este singur și nu există oameni în jurul său care să-l influențeze sau de la care să absoarbă o anumită dorință, el primește o trezire și tânjește să fie slujitor al Creatorului. Dar dorința lui nu este cu siguranță suficient de mare pentru ca el să nu aibă nevoie să o crească, astfel încât să poată lucra cu ea pentru a obține obiectivul spiritual. Prin urmare, există o modalitate - la fel ca în corporalitate - de a spori această dorință prin intermediul oamenilor din exterior care îl vor obliga să le urmeze opiniile și spiritul."

Și continuă tocmai cu importanța alegerii unui mediu bun ca grup de studiu: "Acest lucru se face prin legătura cu oamenii despre care știe că au și ei o nevoie de spiritualitate. Iar dorința pe care o au acei oameni din exterior generează o dorință în el și astfel primește o mare dorință de spiritualitate. Cu alte cuvinte, pe lângă dorința pe care o are din interior, el primește o dorință de spiritualitate pe care ei o generează în el, și atunci dobândește o mare dorință cu care poate atinge scopul."

Vedem aici că modul în care ne putem spori dorința de a avea calitatea de dăruire este prin intermediul mediului. Putem dobândi de la alții și crește dorința de a-l descoperi pe Creator și, din mica noastră dorință de la început, putem crește o dorință la niveluri mai mari - pentru a-l descoperi pe Creator într-o măsură mai mare - ceea ce nu ar fi posibil de realizat de unul singur.

Avem suficientă dorință pentru a începe, dar pentru a atinge obiectivul, trebuie să sporim dorința, care ne umple rezervorul de combustibil pentru a continua pe cale, iar acest lucru îl facem împreună cu alții. Ei au grijă de mine, eu  am grijă de ei, iar dacă ne conectăm dorințele, atunci avem o mare dorință de a avansa spre scop, fiecare cu piesa lui unică din puzzle.