Pentru păcatul dezbinării: Redescoperirea scopului nostru de Yom Kipur

În liniștea adâncă de Yom Kipur, înfășurați în alb solemn, o cerință profundă răsună în inima fiecăruia. În aceste douăzeci și patru de ore, întreaga națiune a Israelului stă în fața curții supreme, chemată să dea socoteală pentru sufletul său în ceea ce privește scopul său fundamental. Cine suntem noi, poporul evreu? Care este rolul nostru și de ce existăm în această lume? De ce suntem venerați și condamnați, în același timp? Răspunsurile care compun identitatea noastră sunt scrise clar în sursele noastre tradiționale, în special în înțelepciunea internă a Cabalei.

Cabalistii scriu că rolul nostru în lume este să fim „o lumină pentru neamuri” – să țesem conexiuni pozitive, unificatoare între noi care să servească drept model viu pentru umanitate. În practică, însă, evităm această responsabilitate, fugind asemenea profetului Iona, a cărui poveste o citim în după-amiaza de Yom Kipur. Iona a primit o sarcină divină: să ghideze poporul din Ninive departe de calea lor dezbinată către grija reciprocă. Totuși, el a fugit de misiunea sa, întorcându-se să-și îndeplinească destinul abia după ce a trecut printr-un lanț sever de încercări personale.

Astăzi, ne aflăm exact în acel punct al eschivării. Adesea ne retragem la gândul de a fi „o lumină pentru neamuri”, risipindu-ne în toate direcțiile, exact ca Iona. Drept consecință directă a neglijării sarcinii noastre, diviziunea crește între noi, iar lumea ne consideră responsabili pentru necazurile sale. Orice criză globală apare, ecourile care dau vina pe evrei urmează rapid.

Adevărul este că cererea de bază a lumii este justificată. Ni s-a dat mandatul să ne unim, să iubim și să învățăm iubirea, însă ne sustragem acestei obligații și ratăm ținta. Pentru această neglijență, trebuie să cerem iertare – să simțim un regret sincer că nu am reușit să înțelegem natura obligatorie care ne-a fost atribuită. Ceea ce ne lipsește este realizarea faptului că soarta noastră este legată de soarta întregii lumi și că propria noastră bunăstare depinde de lumina și bunătatea pe care le aducem celorlalți. De aceea, de Yom Kipur, rugăciunea noastră colectivă trebuie să fie unificată: să ne unim deasupra respingerii reciproce și să aderăm ca o singură inimă.

(Preluat de pe Michael Laitman, pagina de Facebook)